Copilărie second hand

Nu sunt o persoană prea veselă. Nu mă hlizesc permanent și nu găsesc motive de amuzament în tot ce mă înconjoară. Sigur, îmi place să râd la glume inteligente. Nu mă amuză în schimb prostia și formele ei de manifestare. Nu pot să râd la alde Țociu și Palade. Mi se par triști. Și poate de asta, sau din cauza asta, tind să observ lucruri nu tocmai plăcute.

Familia noastră este ecologistă, în limitele raționalului. Sortăm gunoiul și îl ducem periodic la reciclare. Iar într-o casă cu doi copii mici și patru bunici iubitori, avem o resursă inepuizabilă de plastic și hârtie. Ieri, duminică, profitând de timpul liber, am luat trei plase enorme și m-am oprit la unul din punctele de reciclare să le descarc.

Când mă suiam în mașină să plec am observat doi muncitori de la REBU, cu lopețile în brațe, oprindu-se în dreptul benei de plastice. Îi văzusem cu coada ochiului apropiindu-se, deci era rezonabil să presupun că văzuseră în linii mari ultimele lucruri pe care le aruncasem. Unul dintre ei a băgat capul să studieze lucrurile aruncate, după care a împins un braț înăuntru, forțându-se să apuce ceva. Am zăbovit nițel pentru a vedea ce extrag. Din tomberon și-a făcut apariția un castel de plastic ale cărui turle fuseseră rupte dar atârnau în două fire electrice. Îl aruncasem cu câteva secunde înainte. Omul îl întorcea pe toate părțile, studiind stricăciunea. L-am privit nițel, din confortul mașinii cu încălzire. Omul era ușor colorat, dar nu excesiv. Nu părea ”colecționar” de meserie. Nu căutase alte lucruri de posibilă valoare comercială. Alesese doar jucăria. Aproape îi vedeam mental planul de lipire a jucăriei cu un tub de super glue.

Și dacă tot am ajuns acolo, n-am putut să nu merg mai departe cu imaginația. Am văzut un copil așteptând-ul acasă și bucurându-se la o jucărie lipită, recuperată dintre gunoaiele altora. Un copil probabil flămând și înfrigurat, bucurându-se de întoarcerea tatălui lui de la muncă într-o duminică seară. Se poate ceva mai trist de atât?

După cum spuneam, nu sunt o persoană prea veselă…

Tags: ,

6 Responses to Copilărie second hand

  1. Lexa says:

    Mi se rupe sufletul…
    Exista si oameni mai necajiti decat noi, insa coplesiti de grijile zilnice, uitam de ei.

  2. Elena Nica says:

    Da, cred ca se poate chiar mai trist de atat. Cel putin copilul respectiv are un tata care se gandeste la el si care-i va face face o bucurie aducandu-i ceva ( fie si o jucarie veche ) Sunt tati care-si bat crunt copiii, mame care-s atat de disperate incat isi abandoneaza copiii in maternitate, familii ” comme il faut ” in care jucariile sunt intotdeauna noi , dar care ascund diferite drame sau secrete urate…In ciuda a ceea ce ne invatza o societate de consum, nu cred ca fericirea consta in first hand-uri .

    • octavian says:

      Revin la o mai veche idee de-a mea. Pentru a conduce o mașină, ai nevoie de cursuri speciale și un examen auto. Pentru a face copii n-ai nevoie de nimic. Care din cele două e mai importantă?

  3. Elena Nica says:

    Cred ca-i un mod oarecum simplist de a vedea lucrurile.Avand in vedere faptul ca pentru a face cursurile speciale trebuie sa stii sa citesti macar – si aproximativ 18% din populatia globului nu poate face asta ( fara a fi alegerea lor sa fie analfabeti ! ) ar fi de-a dreptul fascist ca oamenii respectivi sa nu aiba dreptul de e procreea.

  4. Octavian says:

    Dar e ok sa o faca la intamplare, sa aduca pe lume copii malformati, subnutriti si chinuiti de saracie si blestemati la o viata fara viitor? Asta nu e fascist?

  5. Elena Nica says:

    pentru multe femei , a ramane insarcinate nu e o alegere. iar copii cu probleme si malformatii se nasc, din nefericire, si in cele mai ” bune ” familii.
    citeam acum catva timp un articol despre femeile din Ghana, si m-a impresionat povestea uneia dintre ele care a fost violata in fata copiilor ei, si apoi soldatii au dat foc colibei in care zacea lesinata. Desi a scapat cu viata avea bratele atat de arse incat nu le putea folosi pentru a munci…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.