Archive for Wednesday 13/04/2011

În loc de religie

Wednesday 13/04/2011

Mă gândeam ieri care ar fi lucrurile cu adevărat utile de învățat în școală, în locul pachetului de superstiții și dogme numit religie. Lucrurile evidente precum biologia, matematica și altele asemenea sunt acoperite. Educația sexuală, de exemplu, mi se pare mult mai utilă decât religia. În primul rând pentru că poate proteja copii, prin informare, de o droaie de nenorociri (BTS-uri, unele din ele incurabile, altele mortale sau traumatismul unei sarcini/avort). Și în al doilea rând pentru că s-a dovedit prin studii că o bună informare împinge vârsta primei experiențe sexuale cu 2-3 ani în sus, nu în jos.

Există însă ceva ce nu e acoperit deloc, și care personal mi se pare extrem de util. Psihologia. Dar nu psihologia teoretică, abstractă, ci noțiuni de psihologie aplicată care să ajute copilul să se orienteze în viață. Noțiuni despre temperamentul uman. Noțiuni despre cele mai comune tipologii de probleme emoționale cu care s-ar putea întâlni în viață, la el sau la alții. Cum să recunoască o depresie și cum să ajute un om care are nevoie, îndrumându-l către consiliere. Lucruri care să îl ajute să înțeleagă cum funcționează creierul uman și cum să reacționeze în fața diverselor probleme. Lucruri care să diminueze cât mai mult nefericirea lui și a celor din jur.

Ne preocupăm atât de mult de sănătatea fizică, dar de sănătatea mentală și afectivă nu ne preocupăm aproape deloc. În schimb, colectiv, ca societate, lăsăm niște preoți cu intenții cel puțin dubioase să ne îndoctrineze copii cu baliverne fără nici un fundament din punct de vedere psihologic sau științific. Ba din contră, îi împingem spre credință prin teroare…

Poveste pentru părinți

Sunday 10/04/2011

Zilele trecute am pățit ceva ce era să mă albească definitiv.

Mai pe seara am simțit o poftă teribilă de ceva cu gust puternic. Am căutat prin frigider după ceva de gen salam de Sibiu, ghiudem, orice de genul ăsta. Nimic. Dar aveam multe ouă. Suficiente cât să-mi permit o extravaganță culinară: Oeuf à la coque.

Am scos trei ouă din frigider și am pus un ibric pe foc. Am pus puțină sare în apă și am procedat la îndeplinirea procesului tehnologic. Cinci minute mai târziu, luam ibricul de pe foc.

Laura, cea mica, în verva ei de omuleț umblător, se ținea după mine prin bucătărie. În cei trei pași era agățată de mine, în fața chiuvetei. Moment în care s-a întâmplat poate cel mai groaznic lucru din viața mea de până acum.

Coada ibricului, care era oarecum deasupra capului ei, plin cu apă clocotită tocmai luată de pe foc, a cedat brusc. Am văzut cu încetinitorul cum recipientul plin cu cele mai negre coșmaruri cade încet către capul copilului. În ultima fracțiune de secundă a lovit marginea chiuvetei. Norocul a făcut ca din două direcții posibile, coșmar sau salvare, să o ia către salvare. Ibricul s-a prăbușit în chiuvetă, peste tacâmuri.

Dacă ar fi căzut în partea cealaltă… Nu vreau să mă gândesc ce consecințe ar fi fost. În căderea ibricului am tras un răcnet care cred că a speriat toți vecinii. Soția era în bucătărie în câteva secunde iar mie mi-au trebuit câteva minute să îmi liniștesc pulsul. De data asta am scăpat… Și nu, nu atribui salvarea de ultimă secundă unor creaturi imaginare. Șansă chioară…

De ce vă povestesc asta. Nenorocitele de mânere de plastic / bachelită nu se încing ca cele de oțel. Dar în timp se coc și se fisurează. Și într-o bună zi ar putea genera o tragedie. Aș putea trăi cu durere și cu o cicatrice urâtă pe mine. Dar nu aș putea trăi cu o cicatrice pe copilul meu, știind că e provocată de mine, chiar și accidental. Toate celelalte vase din casa mea cu mânere de bachelită își iau la revedere de la suratele lor. Pleacă pe ultimul drum.

Eu am învățat o lecție prețioasă. De data asta fără consecințe.

Manifest anti maidanezi

Sunday 10/04/2011

Nu sunt la prima “ieșire la scenă” de genul ăsta. Dar nu încetează să mă uimească vehemența cu care o minoritate extrem de mică, dar extrem de vocală și de irațională, apără dreptul maidanezilor de a umbla în haite pe stradă și de a ne sfâșia după bunul plac, uneori până la moarte.

Cel mai recent caz, ieri. Un mare miting de protest al iubitorilor de javre, în care o enormă mulțime de 30-40 de oameni, din câte s-a putut vedea din filmările rușinate de la ProTV, care spre rușinea lor au făcut coverage pozitiv filmând selectiv mai mult asfaltul decât “marea” mulțime de protestatari, a susținut din nou, împotriva bunului simț, perpetuarea unei “soluții” dovedita ineficientă de zeci de ani.

Și oamenii ăștia au tupeul ăsta pentru că noi ăștialalți, care ne-am săturat să fim fugăriți pe stradă, să vedem oameni omorâți și copii mutilați, nu suntem la fel de vocali ca ei. Ne mulțumim să zicem două vorbe în barbă, dar nu ne strângem niciodată la un miting să strigăm toți “AJUNGE!”, de preferință în timpul mitingului lor pentru a se vedea raportul real.

De ce e o prostie bazaconia cu sterilizatul maidanezilor? Pe lângă faptul că maidanezii nu ne mușcă cu genitalele…

Prima minciună pe care ne-o servesc iubitorii, e ca maidanezii castrați nu mai sunt agresivi. Greșit. Devin mai puțin agresivi, într-o măsură arbitrară. Undeva in plaja 0-100%. Din experiența mea precedentă agresivitatea scade doar modic. Dar niciodată nu ajung brusc calmi și docili. Iar în cadrul unei haite, castratul nu are nici o influență. Teritorialitatea unei haite se păstrează, pentru că e bazată pe lupta pentru mâncare, nu pentru femele.

A doua minciună nesimțită e că în felul ăsta scade populația de maidanezi. Anual se castrează maxim câteva mii de maidanezi. Celelalte zeci de mii de maidanezi se reproduc cu veselie, fiecare femelă fiind capabilă să producă periodic 8 mâncători de fund pe care toate babele se grăbesc să-i hrănească, că “uite ce mici e și ei, maică”. Chiar și presupunând că s-ar putea steriliza 99% din câini, restul de 1% ar putea repopula Bucureștiul în două generații. În trei generații sunt deja pe profit… Și asta plecând de la presupunerea aberantă că se pot castra 99%, nu doar pune cercel și elibera cum fac ONG-urile.

În lumea asta există două feluri de animale. Sălbatice și domestice. Alea sălbatice stau în pădure și se feresc de noi, că ne știu nebuni. Alea domestice au un om care le îngrijește și răspunde de ele. Maidanezii în ce categorie sunt? Sunt carnivore sălbatice, cu temperamentul agresiv inerent, care umblă libere pe stradă, fără un control eficient al populației.

Celor care susțin dreptul maidanezilor de a ne fugări pe stradă, le pun niște întrebări de bun simț:

Câți oameni au fost omorâți în ultimii 50 de ani de șoareci, șobolani și gândaci de bucătărie? În ciuda răspunsului evident, creaturile astea sunt exterminate fără milă. Ele n-au dreptul la viață asemeni maidanezilor, bănuiesc.

Ce se întâmplă atunci când un animal sălbatic atacă și/sau omoară un om? Este omorât imediat. Ce se întâmplă cu un maidanez care mușcă sau omoară un om?

Durata medie de viața a unui câine este de 12 ani. Presupunând că este sterilizat în primul an de viață, câți oameni mai poate teroriza un maidanez în restul de 11 ani de viață?

Aștept comentarii mai jos.

Simbolistica

Saturday 09/04/2011

O poza plina de simbolistica. Poate ca fiecare privitor vede ceva diferit in ea.

Kitch sau nu?

Thursday 07/04/2011

Tu ce parereai?

Fotografia alb negru

Thursday 07/04/2011

Culoarea îți fură atenția de la formă. Culoarea îți ascunde, uneori, esența unei imagini. Ca de exemplu…

Când eram mic…

Wednesday 06/04/2011

… mă străduiam din greu să plec din pat fără să fiu ”detectat” și trimis înapoi la culcare. Acum ca sunt mare, mă strădui la fel de din greu să plec din pat fără să fiu ”detectat” și păstrat la culcare.

Ironia sorții?