Cum a ajuns Jiji Berbecali în parlament

Recunosc sincer, e problemă care mă frământă profund, mai ales că rușinea s-a întâmplat în circumscripția mea electorală, într-un cartier cu care mă mândream pentru numărul relativ mare de intelectuali pe metrul pătrat. Cumva, creierul meu are nevoie de o explicație rațională pentru acest fenomen paranormal.

Dilema mi-a fost elucidată ieri, în timpul cumpărăturilor săptămânale de la hipermarket. A fost o piesă în două acte care m-a lăsat pur și simplu năucit.

Povestea a început în dreptul standului de rechizite și papetărie. Un grup de adulți studia oferta. Una a întins mâna și a cules ceva de pe raft.
– Ia uite, tabelul periodic al elementelor.
– Ce elemente mă? întreabă cu stupoare în glas o tanti cam pe la 30-35 de ani, după care se apropie de prima și își încrețește fruntea încercând să priceapă ce era pe hârtia aia ciudată cu căsuțe în care erau trecute litere și cifre neinteligibile.
Am fugit repede din zonă mușcându-mi limba și masându-mi tâmplele.

10 minute mai încolo, în dreptul standului de lactate, un alt grup avea ingrata sarcină de a alege un tip de iaurt.
– Ia-l p-ăsta, zice una. Mi-a zis mie doctorul că e cu eczeme care îți fac bine.

Ăsta e momentul la care am început sincer să-mi pun întrebarea dacă ar trebui lăsat chiar oricine să umble cu bani la el. Ar trebui să existe o limită a prostiei dincolo de care să fii ținut într-un țarc, hrănit de trei ori pe zi și lăsat periodic la o plimbare pe câmpie să-ți întinzi picioarele.

Și în nici un caz n-ar trebui să ai nimic de spus asupra modului cum societatea se organizează.

Tags: , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.