Franța versus România

În Franța, un ministru în funcție este demascat de presă pentru faptul că are un cont secret în Elveția.

Opinia publică reacționează prompt. Ministrul își dă demisia, guvernul francez este zguduit din temelii. Societatea intră în frământări, caută răspunsuri și soluții.

Ministrul mincinos ajuge la televizor, își toarnă cenușă în cap, cere scuze tuturor oamenilor de care își aduce aminte, se tăvălește pe jos într-o rușine teribilă, fie ea și simulată. Tirul presei și societății civile este nectruțător.

Încetul cu încetul Jérôme Cahuzac cade în uitare și anonimat politic. Aliații politici îi întorc spatele și se dezic de prietenia lui. Dincolo de lege, ministrul mincinos este prompot sancționat moral.

În România, primul ministru în funcție este acuzat că își folosește influența pentru a șataja firme contra fonduri electorale.

Opinia publică doarme într-o letargie soră cu moartea. Nimeni nu protestează, presa este ocupată cu scuipatul reciproc dintr-o tabără în alta. Avem pâine, circ și știri sportive

Prim ministrul șantajist ajunge la pușcărie după un circ mediatic cu melodrame sinucigașe. Colegii de partid și de coaliție deplâng victimizarea lui. Cămăși sunt rupte în direct la televizor în apărarea condamnatului penal.

Deținutul este eliberat condiționat. Urmează periplul mediatic prin care începe spălarea cadavrului politic. ”Dar a făcut mult bine României”. ”Este o victimă politică nevinovată, un martir”

 

Societatea românească își doarme somnul de veci. Pacientul este în moarte cerebrală. Nu deranjați…

Tags: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.