România noastră și România lor

Observ în ultima vreme că noi, românii, suferim de o problemă de logică. Totul se împarte pentru noi în ”problemele mele” și ”dă-i în p.la me pe ăilalți”. Pentru cei ușor mai elevați, se împarte între România noastră și România lor.

Pentru că noi ăștia suntem băieți deștepți, am făcut școală, avem conexiuni, stăm de miștouri pe FaceBook, în timp ce ei, ăilalți, sunt niște proști cu praf în buletin, niște putori care stau toată ziua cu degetul în gură și așteaptă să le vină pomană de la stat. În consecință, noi suntem ăia care știm ce vorbim, ei sunt ăia care nu știu. Noi votăm, ei își vând voturile. Noi îi scuipăm în cap, ei votează cu populiștii și ne fac la buzunare. Pentru că în țara asta totul s-a transformat într-o cafteală la colț de stradă. De fiecare dată la vot se joacă o Perversa de pe Târgu Ocna.

Și noi și ei stăm într-o barcă plină de șobolani de toate culorile politice dar în loc să-i călcăm în picioare, că ne mănâncă mâncarea, ne batem între noi ca chiorii. Sigur, noi vrem să stârpim șobolanii, ei zic ”lasă domne, iese niște mâncare și pentru noi prin găurile alea”.

Dar noi, ăștia deștepți, nu facem un efort elementar de empatie. Nouă ne e relativ bine. Ne permitem o bere din când în când, mai ieșim la un restaurant la o ocazie, scuipăm printre dinți un ”’Tuți gura mătii, Ponta” când facem plinul la pompă, dar una peste alta nu e chiar așa nasoală viața.

Închipuie-ți acum că ești undeva la dracu în praznic. Ai făcut patru clase și atât, că altfel mureai de foame. De-abia știi să citești, că cititul nu ține de cald. Trăiești într-o casă dărăpănată, ai două becuri în toată casa și te gândești cu groază că vine iarna. Cu groază pentru că nu ai lemne să te încălzești, încălțările de care ai tras ani de zile s-au rupt și n-ai bani de altele, iar copiii mănâncă mai mult muci decât mâncare. Te uiți pe drum și vezi cum trec mașini. Un merțan, un bemveu, un Audi… Te gândești cât costă alea și te ia cu amețeala. Să muncești cinstit o viață întreagă și nu îți permiți așa ceva. Dar ăștia cum dracu’ își permit? Cum pot unii să fie plin de bani iar tu să fii aproape muritor de foame? Nu e corect. Te-ai dus la biserică, te-ai rugat, te-ai împărtășit dar nu s-a schimbat nimic. Ce dracu’ poți să mai faci?

Și după ce că ți-e foame și ți-e frig, deștepții ăia de la oraș mai fac și mișto de tine. Că ești prost, ai bube în cap, tu nu știi ce vorbești. Părerea ta e greșită. Că du-te tu dracu’ cu foamea și cu frigul tău, n-ai decât să mori de foame tu și puradeii tăi. Și atunci plesnește ceva în tine. Păi dacă e pe-așa, mai bine să moară ei!

Vine domnul Ponta și îți spune: sunt bani bre, stai liniștit, sunt. Doar că ăia răi ți i-au furat. Alege-mă pe mine, o să îi iau eu banii și o să-ți dau și ție. Ție ți-e foame și frig iar Ponta zâmbește la tine cu toți dinții. Pare un om deștept, așa, dacă te uiți la el. Iar la televizor, când l-ai văzut, ziceau lucruri bune de el. Chiar și la biserică se roagă popa pentru el. Păi da, ăsta e un om căruia îi pasă și de mine. Îmi dă din când în când câte o sticlă de ulei și o pungă de mălai. Mărește alocațiile, ne dă…

Așa că ce-o să faci? O să alegi de unul singur să-ți fie mai rău? Da’ ce, ești prost? Nu nene, ia ducă-se dracu ăia, că au destule. Să-și mai dea fundul jos din mașină, să nu se mai ducă la mare, să mănânce mai puțin. Să-mi ajungă și mie ceva.

Privit din unghiul ăsta, nu prea-ți mai vine să-i condamni. Tu ce ai face în locul lor? Încotro ai apuca-o? Cum te-ai uita în ochii copiilor când îți spun că le e foame? Și cum să-i explici omului că dacă te impozitează Ponta de te omoară, moare și el după aia de foame? Crezi că te crede? Sau dacă te-ar crede, crezi că l-ar interesa?

Problema vine de la prăpastia dintre noi și ei. Punțile de comunicare sunt închise. Suntem două cetăți ce se asediază reciproc. Când el deschide
gura să spună că i-e foame, tu-l bagi în p.zda măsii. Când tu deschizi gura să-i zici că Ponta fură de stinge și nu-i dă decât firmituri el răcnește peste gard ”mori mă, îmbuibatule”.

Și care e soluția, atunci. Schimbarea trebuie să vină de la cei cu cap și înțelepciune. Trebuie să renunțăm la aroganță și să le explicăm. Nu, nu vrem să mori de foame. Nu vrem să-ți umble copiii desculți prin ploaie. Ai dreptul la demnitate. Ai dreptul să muncești pe bune, cu acte, iar statul e dator să aibă grijă să nu mori de foame muncind și că ai după aia din ce trăi la bătrânețe. Ai dreptul la un doctor, ai dreptul la școală, ai dreptul la asfalt în fața casei și la budă în casă, nu în fundul curții. Haide cu mine. Suntem în aceeași barcă. Hai să vâslim în aceeași direcție, nu să ne învârtim pe loc. Uite, ăștia care promit marea cu sarea fură de sting. Uite cât au furat și când. Dacă n-ar mai fura, ai avea asfalt în fața casei. Ar putea veni mașina să-ți cumpere laptele și grâul. Ai primi un preț corect, ai putea să te pui pe picioare singur, să nu mai aștepți să-ți dea cineva.

Sigur, și printre ai lor și printre ai noștri sunt cauze pierdute. Dar nu sunt majoritatea. Poate exista o cale de mijloc. Nu ura o să ne scoată din rahatul în care suntem. Judecata și dialogul o să ne scoată. Adevărul, atunci când îi dăm o șansă să pătrundă, fără ură și încrâncenare.

Tags: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.