Ce mi se pare dubios în povestea Angelinei

Ziua de ieri a avut două subiecte intens discutate. Primul a fost prăbușirea unui avion. Trist, mulți oameni au murit, printre care și copii. Autoritățile competente vor desfășura investigațiile de rigoare și vor da de cap problemei, mai devreme sau mai târziu. N-am nici un dubiu.

Al doilea subiect, însă, mi-a dat de gândit. Angelina Jolie a scris un articol în presă în care anunță că și-a extirpat uterul și ovarele dacă citești cu atenție articolul ei, spune că și-a extirpat ovarele și trompele uterine NU și uterul (felicitări presa care nu e în stare nici să citească un articol…), după ce cu ceva vreme în urmă, și-a extirpat sânii. Toate operațiile, spune ea, au fost făcute preventiv pentru a evita eventuale îmbolnăviri ulterioare, bazate pe anumiți markeri genetici și un istoric în familie. Sunt câteva aspecte aici pe care personal le găsesc dubioase și care îmi generează o stare de disconfort intelectual. Voi încerca să le expun, fără a avea pretenția de a cunoaște problema în detaliu. Aproape totul este bazat pe presupuneri și nu am pretenția că ar fi adevărul. Sunt conștient de tendința naturală de a cădea în teorii ale conspirației extrem de elaborate și îmi asum acest risc.

Povestea oficială

Totul a început de la o serie de teste genetice ce au indicat o probabilitate crescută de risc. În articolele ei, Angelina nu uită să precizeze, de fiecare dată, gena responsabilă de acest risc crescut: BRCA1. Ceea ce nu menționează Angelina în nici un articol, este faptul că testele pentru identificarea acestei mutații sunt patentate de o companie din SUA: Myriad Genetics. Această companie, conform patentului deținut, este singura care poate desfășura aceste determinări genetice. Nici un alt laborator din lume nu are dreptul de a oferi o a doua opinie în aceste teste. Modelul de business al acestei companii a dus la dezvoltarea acesteia de la nivelul de start-up în 1994 la o corporație cu 1200 de angajați și venituri de 500 de milioane de dolari în 2012.

Platforma și metoda de livrare

Cel mai important asset al oricărei companii din lumea asta este brandul, sau mai exact credibilitatea pe care acesta i-o oferă. New York Times este, fără nici un fel de îndoială, un nume foarte greu în industria media. Când ceva apare publicat acolo, chiar și la nivel de opinie personală, tinde să fie preluat pe multiple alte canale, cel mai adesea pe nemestecate. Un foarte bun exemplu a fost opinia publicată de curând, conform căreia lupta anti corupție din România ar trebui temperată un pic, asemănată fiind cu o vânătoare de vrăjitoare. Majoritatea presei a înghițit gălușca și a publicat-o cu titluri pompieristice. CTP, într-un moment de luciditate, a făcut însă analiza corectă a contextului: cine a scris articolul, este asumat sau nu de redacție și, mai ales. ce interese are autorul.

Similar, relatarea Angelinei Jolie a fost preluată pe nemestecate de toate canalele media. Am văzut articole ample în prime time, cu citate exacte din articol, bine înțeles cu mențiunea clară a genei în cauză, patentate de compania sus numită. Iată deci un exemplu de transmitere a unui mesaj extrem de puternic, folosind o persoană publică al cărei mesaj va fi sigur preluat ca știre de interes global. Pe scurt, acces instantaneul la toată media lumii, cu un cost absolut minim. Suspicios, oare? Poate.

Crede și nu cerceta

Articolul în cauză expune o serie de elemente de natură științifică. Nu sunt în măsură să mă pronunț asupra lor. Nu sunt de meserie, nu am făcut nici facultatea de medicină, nici studii de bilologie moleculară. Cunoștințele mele în acest domeniu sunt mai degrabă la nivel de vocabular, ceea ce îmi permite să înțeleg cuvinte disparate dintr-o discuție într-o limbă străină. Ce mi se pare curios însă, este că Agelina Jolie a ieșit la scenă deschisă și a declarat ”Mi-am extirpat sânii” iar toată lumea a acceptat afirmația. Nici un jurnalist nu a primit mai multe informații. Unde? La ce clinică? Când? Cum s-a făcut reconstrucția mamară? Când s-a făcut? În cadrul operației de mastectomie? După? Înțeleg cât se poate de bine că la mijloc este dreptul la viața privată, dar dacă îți asumi o asemenea declarație, de ce te oprești cu detaliile? Dacă dorești să încurajezi alte femei să îți urmeze exemplul, partea cu adevărat dificilă urmează după operație, acolo au nevoie cu adevărat de ajutor, de informații. Și exact acolo e liniște. Angelina nu a făcut publică nici o fotografie. Nu a văzut nimeni nici o cicatrice. Aceeași poveste a fost replicată și în cazul celei de-a doua operații. Iar pentru mine asta ridică un mare semn de întrebare. O fi făcut operațiile? Poate da, poate nu. Nu pot să spun decât cu mâna pe inimă că NU ȘTIU. Nu am elemente credibile care să mă facă să accept sau să resping afirmația.

Probabilitate sau certitudine?

Faptul că un test îți dă o probabilitate înseamnă ceva. Dar probabilitatea este un concept matematic destul de abstract. Poți să ai o probabilitate de unu la un milion să îți cadă un ghiveci în cap și să fii tu norocosul. Poți să ai o șansă de unu din patru să dea o mașină peste tine în anumite condiții și totuși să scapi bine mersi. În plus, prezența unei gene nu înseamnă automat activarea mecanismului pe care îl guvernează. Factorii determinanți ai cancerului sunt extrem de complecși. Anumite lucruri micșorează probabilitatea, altele o măresc. Nu toți factorii sunt cunoscuți, iar dintre cei cunoscuți, nu toți sunt cuantificabili.

Sănătatea ca o industrie

Mai peste tot în lume, industria farmaceutică funcționează pe bază de profit. La modul cel mai serios cu putință, nu poți avea pretenția la cercetări medicale și descoperiri de medicamente fără investiții serioase. Dar de aici, linia devine un pic tulbure. Cât profit e ok și cât e prea mult? Câte medicamente se prescriu pe bune și câte se prescriu de dragul profitului? Câte proceduri medicale inutile se fac de dragul banilor? Ce influență are lobby-ul în prescrierea de medicamente?

În Statele Unite, în special, sănătatea este un business extrem de profitabil. Iar profitabilitatea aia enormă este invers proporțională cu scrupulele industriei. Case and point:

Întreg sistemul medical din state este gândit în jurul profitului. Companiile care vând asigurări de sănătate vor profit. Spitalele vor profit. Companiile farmaceutice vor profit. Singurul care vrea sănătate este pacientul…

Iar pe o piață precum cea din SUA, în care banii se învârt cu lopata, o actriță faimoasă iese în public și anunță că a făcut un test genetic, proprietatea exclusivă a unei companii, test atât de credibil încât pe baza lui a luat decizia extrem de radicală de a-și extirpa sânii, ovarele și trompele uterine. Iar presa mondială preia acest mesaj extrem de dramatic și îl aruncă pe toate ecranele din lume, gratuit.

Oare care ar fi reacția femeilor din SUA și din întreaga lume după declarațiile ei? Oare cum arată graficul vânzărilor acestor teste și al serviciilor medicale conexe? Oare cum a evoluat numărul de mastectomii preventive? Să fie totul o campanie de marketing foarte perversă?

Și ce mă interesează pe mine?

Sigur, eu sunt bărbat. Ce mă interesează pe mine? E o problemă a femeilor, ar putea zice cineva, și n-ar trebui să-mi dau cu părerea. În primul rând pentru că sunt tăticul a două fete superbe și soțul unei femei frumoase. Iar gândul că cineva le-ar putea targeta cu o astfel de campanie gândită să le insufle frica și să le împingă către un cuțit extrem de profitabil dar și extrem de periculos din punct de vedere medical, mă umple de furie și ură. Și pentru că toți bărbații suntem copiii unor femei, soții altora și tăticii cuiva. E datoria noastră să le protejăm cum putem mai bine.

Câți dintre noi nu am intrat în cabinetul unui doctor cu o problemă și am ieșit de acolo cu un pliant al unui medicament și un cupon de reducere în cutare farmacie? Câți dintre voi ați intrat într-o farmacie știind ce vreți iar farmacistul v-a recomandat cel mai scump medicament posibil?

Și ce te interesează pe tine?

Problema este destul de simplă. Când stai față în față cu doctorul și îți discuți problema de sănătate, nu sunteți doar voi doi, de fapt. Sunteți voi doi, agentul de vânzări al companiei farmaceutice, reprezentantul laboratorului de analize, al cabinetului de fizioterapie, farmacistul și tot așa. Fiecare din ei exercită, într-ul fel sau altul, o influență asupra doctorului. Iar uneori doctorul are tendința de a supra prescrie medicamente sau de a recomanda proceduri medicale inutile. Motivele pentru care face asta îi aparțin. Nu toate sunt egoiste sau mercantile. Dar singurul de la masa aia care este 100% interesat de sănătatea ta ești tu. Doar tu.

Responsabilitatea de a te informa, de a cere lămuriri, de a judeca este A TA! Iar împotriva ta lucrează activ o industrie de miliarde de dolari a cărei bunăstare depinde de panica ta, de măsura în care reușesc să te convingă că sănătatea vinde dintr-o cutie de medicamente sau dintr-un aparat minune.

O precizare extrem de importantă

Citind articolul ăsta, s-ar putea să rămâi cu ideea total greșită că eu sunt de părere că medicina tradițională că este o mare conspirație. NIMIC MAI GREȘIT. Medicina tradițională, cu toate defectele ei comerciale inerente, este bazată pe principii științifice. Experimente minuțios documentate și publicate, replicabile și verificabile. Date concrete, cifre, realități. Medicina alternativă nu este decât un amalgam de bălmăjeli fără nici un fundament, infinit mai nocivă decât cele mai nefericite accidente ale medicinei alopate.

O lecție de comunicare

Puțină lume a auzit de Watson și chiar și mai puțină lume știe cum funcționează. Un continuator al faimosului Deep Blue care l-a învins pe Garry Kasparov, Watson este un super calculator a cărui programare îi permite să înțeleagă legătura dintre cuvinte și sensul pe care anumite fraze îl au. După foarte multă educație, calculatorul a fost supus la diverse teste. A câștigat un concurs împotriva celor mai buni jucători de Jeopardy, apoi s-a aplecat asupra identificării legăturilor dintre genomul uman, diversele forme de cancer și multitudinea de tratamente, încercând să descopere cele mai eficiente tratamente pentru fiecare pacient în parte.

De curând, Watson a primit o nouă provocare: aceea de a deduce profilul psihologic al unei persoane din discursuri ale acesteia. După o zi întreagă de jucat cu o unealtă extrem de interesantă, mi-a trecut prin cap un experiment cât se poate de inedit: analiza unui discurs al unui politician. Cine mai bine de analizat decâ Barack Obama, președintele SUA. Zis și făcut. Am luat de aici discursul de inaugurare a mandatului din 2009 și i l-am dat lui Watson să-l analizeze. Rezultatul a fost absolut uimitor, un experiment pe care vă invit să îl replicați și voi.

Concluziile lui Watson au fost după cum urmează. Am bolduit cele mai interesante rezultate.

 

Summary *

You are social.

You are confident: you are hard to embarrass and are self-confident most of the time. You are self-controlled: you have control over your desires, which are not particularly intense. And you are outgoing: you make friends easily and feel comfortable around other people.

Your choices are driven by a desire for belongingness.

You consider both independence and helping others to guide a large part of what you do. You like to set your own goals to decide how to best achieve them. And you think it is important to take care of the people around you.

*Compared to most people who participated in our surveys.
Scored
Big 5
Openness  66%
Adventurousness  65%
Artistic interests  57%
Emotionality  48%
Imagination  42%
Intellect  76%
Authority-challenging  21%
Conscientiousness  48%
Achievement striving  22%
Cautiousness  62%
Dutifulness  74%
Orderliness  33%
Self-discipline 24%
Self-efficacy  89%
Extraversion  90%
Activity level  45%
Assertiveness  87%
Cheerfulness  69%
Excitement-seeking  15%
Outgoing  98%
Gregariousness  80%
Agreeableness  95%
Altruism  96%
Cooperation  52%
Modesty  30%
Uncompromising  76%
Sympathy  96%
Trust  74%
Emotional range  37%
Fiery  54%
Prone to worry  30%
Melancholy  16%
Immoderation  1%
Self-consciousness  1%
Susceptible to stress  25%
Needs
Challenge  91%
Closeness  98%
Curiosity  87%
Excitement  45%
Harmony  96%
Ideal  80%
Liberty  95%
Love  80%
Practicality  46%
Self-expression  96%
Stability  57%
Structure  88%
Values
Conservation  0%
Openness to change  100%
Hedonism  19%
Self-enhancement  2%
Self-transcendence  100%
Și o imagine de ansamblu
Personality Insights Demonstration
Concluzia este una cât se poate de simplă: o echipă de PR de excepție, un speech monumental și un actor 100% convingător pe scenă care să livreze mesajul.

Căștile Sennheiser sunt minciună

În timpul liber îmi place să mă dau audiofil. Am aruncat ceva bănuți pe un amplificator, niște boxe, un pick-up și dacă mă cauți în telefonul mobil, o să găsești o secțiune de FLAC-uri, pentru că urechea mea este prea sensibilă pentru niște biete MP3-uri. Și în calitate de audiofil, mi-am dorit tare mult o pereche de căști in-ear Sennheiser, din alea capabile să te izoleze fonic de te lovește tramvaiul și nu-l auzi venind. Iar de ziua mea, colegii mei de serviciu, cu antenele mai pe la datorie, mi-au luat chiar asta. Mândrie mare, ce să-ți povestesc. M-am lăudat și pe FaceBook…

Bucuria nu a ținut prea mult însă. Când am ajuns acasă, Dani a sărit de bucurie și a fugit să-mi aducă ceva. Când a venit de la școală cu bona, a rugat-o să meargă cu ele peste drum la Auchan. Și-a luat pușculița cu ea și a rugat-o pe tanti de la casă să nu se supere pe ea, dar o va plăti cu fise mici. A numărat sârguincios până a adunat banii și i-a luat lui tati un cadou.

Așa că atunci când am ajuns acasă, Dani mi-a făcut cadou ce știa că îmi doresc: o pereche de căști negre, in-ear. E greu de descris ce am putut simți în momentul ăla. Cu ochii injectați m-am aplecat, am pupat-o și am luat-o în brațe. Mai mult nu există cuvinte să descriu.

Pentru că, vezi tu, cea mai ieftină pereche de căști cumpărate de la Auchan de copilul tău care te iubește și vrea să-ți facă o bucurie este infinit mai bună decât orice căști Sennheiser, orice ar scrie la specificațiile lor tehnice. Fără discuție. Și ăsta a fost finalul unei zile pline de prieteni, urări, zâmbete cer senin și soare 🙂