Archive for Friday 19/06/2015

Mărgele pentru băștinași

Friday 19/06/2015

Ieri am avut serbarea de sfârșit de clasa întâia. A fost un an interesant. Am avut parte și de bune și de rele. M-a chemat doamna de câteva ori, ca să nu uităm că viața e făcută și din probleme. Ar fi absurd să-ți închipui altfel. Un lucru interesant însă este că anul ăsta Ministerul Educației a interzis, într-un final, toate concursurile organizate privat, cu taxă, în incinta școlilor. Au rămas doar câteva gratuite.

În timpul ceremoniei de ieri s-au acordat și medaliile. Rând pe rând o serie de copii au venit în fața clasei să-și primească medaliile. Unii au primit 4-5 sau chiar mai multe, spre mândria părinților. Pentru că la Euclid mai toată lumea câștigă. Dacă dai 25 de lei taxă de participare, ar fi util să și iasă ceva, că altă dată poate nu mai dai 25 de lei, nu? Noi nu am dat-o pe Dani la concursurile cu plată. Pentru că viața nu este făcută din concursuri fără număr și pentru că nu simțim nevoia să finanțăm șmecheria unora.

Momentul cu adevărat interesant a venit la acordarea premiilor pentru concursurile fără taxă. Alea adevărate, cu subiecte grele. Copiii cu 4-5 medalii la gât s-au întors la loc și au venit cei care au câștigat la COMPER. Știam că Dani a luat punctaj maxim la matematică. Din toate zecile de copii cu medalii, doar Dani și un alt băiat au luat punctaj maxim. La română, unde s-a grăbit un pic, a luat 90 din 100. I-am spus că este foarte bine, sunt doar puncte și nu-i definesc valoarea ca om. Tot a fost loc de o diplomă. Apoi doamna s-a oprit să ne povestească despre concursul Gazeta Matematică, unul din cele mai prestigioase din descrierea ei. Apoi a chemat-o pe Dani pentru a-i da diploma de câștigător al concursului, spre surprinderea mea.

Trecând de momentul mândriei extreme, am avut din nou confirmarea inutilității concursurilor contra cost. Dacă cei care au descoperit triburi sălbatice îi plăteau pe băștinași cu mărgele, societatea modernă a evoluat se pare. Mai nou băștinașii își cumpără singuri mărgelele colorate, cu o voluptate desăvârșită. Și mi-am adus aminte cu un zâmbet de înțelepciunea lui Tim Minchin în discursul adresat absolvenților Universității Australiei de Vest 🙂

Office drama

Friday 12/06/2015

Zilele astea la mine la birou s-a desfășurat o adevărată dramă. Totul a început ca ce părea a fi o răpire. Apoi s-a dovedit a fi o ceartă conjugală. După care au intervenit și familiile… Povestea, pe larg, mai jos.

1

2

3

4

Urâțenia războiului

Monday 08/06/2015

Am dat ieri, pe FaceBook, peste acest filmuleț. Este o poveste calmă, rece, despre costurile umane ale celui de-al doilea război mondial. Despre cum, unde și în ce fel s-a murit. Dar tocmai prin asta lasă atrocitatea să pătrundă dincolo de ecran. Cu fiecare piesă de domino adăugată, care reprezintă 1000 de oameni, îți dai seama de nebunia pe care a reprezentat-o cu adevărat războiul, de oroarea inimaginabilă prin care a trecut omenirea. Toate astea sunt realități pe care nu avem dreptul să le uităm.