Egalitate. Pentru papagali.

Acum vreo lună mi-a oferit cineva doi peruși. Urma să plece din țară și n-avea ce să facă virgulă cu ei. Și cum am fost luat prin învăluire, am zis că-i iau. Să le spui tu copiilor că nu le iei papagali gratis…

Primul lucru când am ajuns acasă a fost nevoie de un rebranding. Coco și Cori era teribil de neoriginal. După ceva dezbateri ne-am hotărât la Mango și Azi (prescurtat de la Aziraphale). Mango mai verde și mai subțirel, Azi mai albastru și mai plinuț.

Le-am luat o jucărie cu oglindă cu un mic suport, pe care un papagal poate să stea și să se uite în oglindă. Ocazie cu care am constatat că Azi nu numai se bagă primul la mâncare și-l dă pe Mango la o parte, dar se bagă primul și la jucărie și îl dă pe Mango la o parte.

Ocazie cu care m-am gândit mai bine că i-am greșit numele lui Azi, așa că i l-am schimbat în Cartman.

Am stat nițel și m-am gândit la interacțiunea dintre cei doi. Evident și Mango vrea la oglindă, dar n-are loc de grasul de Cartman. Și chiar m-am enervat nițe. Nu e corect! De ce doar Cartman să stea la oglindă și Mango pe lângă el?

Așa că m-a apucat revolta. M-am dus la pet store și am mai luat o oglindă identică. Am pus-o în alt colț al coliviei. Cât de nesimțit să fie Cartman, să-l gonească pe Mango de la fiecare oglindă? Se va mulțumi cu una și îl va lăsa și pe Mango să se joace.

Ei bine, dintre noi trei, cel mai mare idiot m-am dovedit a fi eu. Pentru că și Cartman și Mango au continuat să stea la prima oglindă. Cartman pe stinghia ei, Mango lângă el. Ambii vocalizând voioși.

Am stat nițel și m-am gândit unde naiba a fost greșeala. N-a fost simplu, dar am înțeles. Privind problema din afară, am proiectat asupra papagalilor niște concepte nu numai umane, dar absolut subiective și arbitrare. Mi-am închipuit că Mango vrea o oglindă, fără să pricep în aroganța mea că pe Mango îl interesa mai mult compania lui Cartman decât un rahat de oglindă.

Relația dintre ei este o chestie care îi privește personal și nu mi-au cerut niciodată intervenția. Așa cum este, cu Cartman primul la mâncare și jucării, pentru ei este o relație funcțională și împlinită. Orice intervenție exterioară este inutilă și contra productivă.

Am stat și m-am mai gândit nițel la ce înseamnă asta într-un cadru mai larg, natural și uman. Cam așa este și cu obsesia asta cu ”egalitatea”. O droaie de activiști sociali, extrem de convinși de justețea opiniilor lor, urlă în sus și în jos cerând tot felul de ”reforme sociale”. Pe care nimeni nu le-a cerut și ale căror consecințe sociale sunt absolut imprevizibile. Și care, în cel mai bun caz, n-au niciun efect. În cel mai rău caz, au un impact negativ asupra tuturor, mai ales asupra presupuselor ”victime” pe care, cică, ar vrea să le ajute.

Asta e povestea cu aroganța umană. Și ăsta este motivul pentru care eu, destul de activist acum câțiva ani, prefer acum mai mult să tac din gură și să încerc să înțeleg ce văd în loc să emit opinii categorice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.