Archive for the ‘Bits & bytes’ Category

Și neamțul e un pic român…

Wednesday 10/09/2014

În mod ironic, nu, nu e un post despre politică.

Există pe lumea asta un soft foarte drăguț, care te ajută să accesezi remote orice calculator, chiar dacă este în spatele unui firewall și nu are nici un port forwardat către el. TeamViewer îl cheamă și pentru utilizatorii casnici este moca. Plătești doar cu niște pop-up-uri ușor iritante când termini ce ai de făcut.

Zilele astea l-am instalat pe un calculator nou, care are ca singur scop să stea singur singurel într-o cămară, conectat la internet. Toate bune și frumoase până am încercat să-l controlez de la distanță. Fără monitor conectat, nu era nici o imagine vizibilă, orice am încercat. Așa că dă-i cu Google. Atașează-i monitor, umblă pe la setări, mai dă-i cu Google, vezi că e la drivere, caută o soluție. Și, de ce nu, deschide un tichet la serviciul de suport tehnic.

Între timp, am găsit o soluție. Scărpinată pe după ceafă, dar merge. Și na, cine nu e mândru de sine când vede că e așa deștept de rezolvă ce n-a auzit Google…

Două zile mai târziu răspunde și suportul tehnic. ”Da, știm, nu, nu se poate”. Eu, băiat finuț, le zic, ”Mulțumesc, uitați aici o posibilă soluție”. la care ei… Citez, că e prea bună.

Dear Sir or Madam

Thank you very much for your feedback.

We are pleased to hear that the issue could be resolved.

If you have any further questions about TeamViewer, please feel free to contact us again.

Best regards,
Blabla Blablabla

Acuma, oi fi eu un pic paranoic, dar mailul ăsta mi s-a părut cam la PLM, chestie care mă irită când încerc să ajut pe cineva, mai ales că găsisem mulți utilizatori cu problema. Așa că zic, ia hai să mai încercăm o dată. Pe FeBeu. La care s-au mișcat foarte repede.

TeamViewer

Ulterior, am mai primit un mail.

Dear Octavian,

Thank you again for informing us about the workaround. It was already forwarded internally.

If there is anything else we can do for you, please let us know.

Best regards,

Michael H…

–Senior Support Technician–
———————–

Morala este că peste tot sunt oameni, iar românii nu sunt neapărat mai cu moț în vreun fel…

Viața fără jocuri de FaceBook

Friday 28/02/2014

Văd o temă recurentă pe FaceBook: oameni nemulțumiți de invitațiile și notificările din diverse jocuri. ”Nu-mi mai trimiteți că vă dau unfriend!” e forma cea mai vehementă a exasperării. Așa că, pentru cei care nu s-au prins încă, m-am gândit că sunt necesare două clarificări.

Invitații propriu-zis se trimit de obicei doar odată, când nefericitul jucător intră în lumea celor fără de scăpare și dă un next aiurea fără să citească ce e cu lista aia de prieteni care i se prezintă. Cu un pic de atenție ar putea fi evitată și asta dar, na, sunt oameni care își introduc datele cardului bancar pe orice pagină de web le solicită asta. Ce pretenții să ai de la ei…

În rest, odată intrat în sistem, devii victima unui sistem automat de spam care este gândit intenționat să atragă atenția cât mai multor oameni. X-ulescu a descoperit o alună. Y-eceasca a născut un pui de balaur cu . Z-ulescu și-a apărat cu succes castelul. De cele mai multe ori, oamenii de la care îți vin notificări nu au (aproape) nici o vină. Ei sunt prea preocupați să se joace, n-au timp să te spameze pe tine. O face jocul automat.

Asta nu înseamnă că trebuie să tolerezi notificările în cauză. De fapt, nu trebuie să tolerezi notificările nici unei aplicații de FB. Cu prima ocazie când îți apare în listă, când faci hover peste ea, îți va apare un mic X în partea dreaptă. După un clic pe x, FB te va întreba ce vrei să blochezi: acea notificare sau toate notificările de la aplicația respectivă. Dacă alegi să blochezi toate notificările de la o aplicație îți vei curăța Timeline-ul pe viitor de toate notificările ei, oricât de mulți prieteni s-ar juca respectivul joc. Zece jocuri mai târziu, se va instala o liniște totală, întreruptă sporadic, la câteva luni, de noua modă a vremii. Încă un clic și o rezolvi și pe aia.

Turn off notiffications

Măcar vei putea avea satisfacția că ești ultimul om sănătos la cap de pe suprafața Pământului…

Amintiri din Bulgaria

Wednesday 18/09/2013
Câteva lucruri pe care nu le-am uitat din Bulgaria 🙂

I can’t believe…

Unii bătrâni au o privire etern surprinsă, de parcă orice văd este pentru ei un șoc perpetuu. Și nu pentru că ar fi ceva deosebit, ci pentru că pur și simplu nu se mai așteptau să respire în momentul ăla. Ceva de genul I-can’t-believe-I’m-not-dead-yet.

Furare humanum est

Ok, pot să înțeleg de ce un om s-ar preta sa fure un telefon sau un laptop. Are o oarecare valoare, fie la utilizare sau la re vânzare, chiar dacă se ”pierd accesoriile originale”. Ciudat e însă când obiectul dorinței devine o pungă de plastic cu găletușe, lopeți, greble și forme de nisip, toate uitate de un copil zăpăcit lângă o masă de ping pong.

Un meduz și o meduză…

Pe vremea mea, maică, meduzele dîn mare neagră erea cât un pumn de gelatină albă aruncată în gârlă de la combinat. Acu’, de la hormonii cu care dă ăștia pân toate, s-au umflat și meduzele. Ajunseră cât o minge de fotbal, cu niște tentacule măricele și mov sub ele. Dacă și urzică, las pe alții să spună, că eu n-avui curiozități din astea…
1269519_10151858293689711_623472587_o[1]

Habarnam există

Mă jur că e adevărat. L-am văzut cu ochii mei pe plajă la Albena. Prima dată căsca gura la o trăznaie de pe promenadă iar a doua oară alerga după un grup de tinerei. Problema e că săracul s-a ramolit de tot. De când a apărut în carte s-a mai deșirat nițel (dar doar un pic) dar a rămas la fel de slăbănog. L-am recunoscut după chica vâlvoi și după nădragii cu două numere mai largi. L-aș fi oprit să-l salut dar am citit cărțile și am zis că mai bine nu, poate primesc una între ochi… A, și a chelit doar un pic în frunte. V-aș arăta o poză din față, dar fugea prea repede pe plajă…
habarnam

Poolsidekultur

Sprechen sie sauerkrout? Lângă piscină, departe de vulgarul plajei, elita intelectualilor germani pensionați pe caz de prea multă muncă se relaxează în still hipsteresc. Și el și ea citesc, nu știu ce și nu mă interesează. Mai tare m-a mirat să văd că amândoi aveau un Kindle în dotare. Pensionarii lor sunt mai tari decât pensionarii noștri…

Brains still matter

Vrăjeală pe plajă. El, un ravisant brunet cu ochi căprui închis și ușor migdalați. Ea idem mai puțini migdalele. El face niște giumbușlucuri. Ea zâmbește și aduce discuția despre Sponge Bob. El plusează cu un  trivia de pe Discovery. Discuția se aprinde și ajunge pe șezlong la tatăl ei. Își face apariția și celălalt. Pierdut în meandrele concretului, fără bagajul de fapte care să pareze avalanșa primului, pierde fără echivoc lupta în fața lui El, mult mai interesant prin prisma lucrurilor pe care le știe. Tatăl ei jubilează în sine. Deci puștoaica preferă intelectualii…

Early bird is an asshole

Unii oameni se scoală devreme pentru că n-au somn. Alții se scoală devreme pentru că trebuie să plimbe cățelul. Dar mai există o specie care trebuie să plimbe prosopul și papornița cu praz până la plajă, în primul rând de șezlonguri, pentru ca apoi să poată savura pe îndelete un mic dejun copios și să se-ntoarcă la plajă rânjind cu scobitoarea între dinți. Și nu toți e români…

În Bulgaria se fură mașini!!!

Pe bune că se fură. Mie mi-au furat-o în fiecare noapte! Mă jur! Numai că pe acolo prin Bulgaria au niște hoți de foarte bună calitate. Folosesc mașina toată noaptea, pun benzină fix cât au consumat, dau kilometrajul înapoi iar dimineața pe la 5 și ceva o parchează fix de unde au luat-o, fix cum au luat-o. Sincer, nu-i înțeleg. Cum nu-i înțeleg nici pe ăștia de la televiziuni care în fiecare an raportează problema, dar incomplet…

Grațioasa de all-inclusive

E grațioasă ca un trandafir. Unul care a stat în vază o săptămână și i se cam apleacă petalele în jos. Dar masa la bufet suedez e un prilej festiv. E nevoie neapărat de tocuri și o rochie mulată. Că cine știe, PPC… orice…

Dacă tot faci o treabă…

…măcar n-o fă ca românul. Fă-o ca bulgarul. Ok, salariul poate e de rahat, dar ori o faci ca lumea, ori lași pe altul care e dispus s-o facă și are nevoie de bani. Pe lângă faptul că știu să-și apere interesele ca nație… Hai că m-a lovit lenea, nu mai am chef să termin paragraful ăsta…

Salvamarii au o utilitate

Când nu sunt îmbrăcați penibil și nu lucrează pentru un proxenet și mai penibil, salvamarii sunt chiar utili. În loc de căscat ochii după păs… fus… domnișoare, salvamarii pot supraveghea permanent oamenii din apă și pot sfătui oamenii să nu se aventureze cu plute sau bărci prea departe. Proactiv, adică. Pot veni la tine să îți spună față în față și să se asigure că ai înregistrat mesajul. Iar dacă uiți și te duci unde ți-au zis să nu te duci, îți pot semnaliza de pe mal că te îndrepți spre un bubu. Șocant, nu?

ProTV Internațional e un gunoi sinistru

Când ești plecat în concediu în zone populate cu români, te poți aștepta ca, din curtoazie, unul din posturile de pe cablu să fie în limba ta. În cazul de față, ProTV Internațional. Dar dacă alegi să te uiți o faci pe riscul tău. Dacă versiunea de acasă e o combinație tâmpițică de știri tendențioase cu filme vechi de 20 de ani, cea internațională este copilul oligofren rezultat din relația incestuoasă dintre ProTV și Acasă TV în timp ce se uita la ele cu bale la gură Mynele TV. Celor care le e dor de meleagurile natale și de limba lui Eminescu li se servesc zilnic ”Poveștiri adevărate” cu detalii picante despre nunta băiatului de la meteo cu femeia de plastic, iar când calvarul se termină și IQ-ul tău scade exponențial, ai ocazia să te răcorești cu seriale de producție proprie – ”Inimă de țigan”. Așa, ca să-ți treacă cheful de întors în țig… atmosfera de acasă…

Visare umanum est

Știați că poți avea un vis foarte foarte urât, de gen Godfather + Texas Chainsaw Masacre + Chucky + toate filmele horror din istorie și să nu fie totuși un coșmar? Cu toate că plouă cu macete în carne vie și benzină aruncată și aprinsă pe oameni? Eu am descoperit rețeta. Dacă ești doar spectator, nimic nu te atinge. Te trezești mirat la finalul visului și-ți zici în barbă… ”Meh…”

Proștii visează la mafioți

Pentru omul prost, care nu înțelege lumea în care trăiește, mafioții sunt un fel de icoană. Dacă îl asculți pe prost vorbind, din plictiseală sau din imposibilitatea de a fugi, vei afla lucruri noi și interesante. De exemplu, Dinu Patriciu ar fi fost un prim ministru excelent, iar Vântu un excelent ministru de finanțe. Sigur, ce contează că într-o săptămână își treceau țara pe persoană fizică și o vindeau la singura licitație pe bune din istoria României… E un mizilic acolo. Iar Becali ar fi trebuit eliberat pe o cauțiune de 3 milioane de euro. Adică furi 100, plătești 3 și gata. E un fel de win/win mioritic.Și ar mai fi o chestie. E plin de cârcotași, domne…

Întotdeauna se găsește un român

Wednesday 24/07/2013

E o regulă generală că vei găsi români pe oriunde. Ca de exemplu la Disneyland unde, intrat la coada de la una din atracții, pe un culoar de o persoană, va gesticula energic la tine să te dai la o parte ca să treacă și cele două mamai cărora le ținea locul, ambele niște creaturi cu conformații anatomice de natură să creeze vise umede canibalilor.

Bine înțeles că nu putea lipsi și Gogul de Dâmbovița, dotat cu telefon Samsung și plod obez. În așteptarea spectacolului de lumini de la ora 11, el sta tolănit comod pe jos, bucurându-se de ultimele liniuțe de baterie, privind toate filmulețele pe care le-a făcut peste zi, comentând și hăhăind cu madama. Iar când începe spectacolul, Gogul de Dâmbovița se ridică în picioare pentru a filma mai bine cu Samsungu’, iar plodul obez se cațără pe gard sprijinindu-se de muntele Gogu pentru a vedea mai bine. Rezultatul e că între el și fi-sa, jumate din castel nu se mai vede deloc.

Dar ai și tu doi copii și nici unul nu mai vede. Ce faci? Îl iei pe ăla mic în cârcă, îl iei pe ălalalt de mână și te duci mai în față să vedeți și voi ceva. Dar nu, Gogul de Dâmbovița e vexat, nu mai poate să filmeze bine cu tilifonu, așa că se apucă să te tragă de ghiozdan, mai mai să te dărâme cu tot cu copil, încercând să-ți bată el ție obrazul într-un amestec de limbi de telenovelă.

Moment în care cedezi psihic și îl bagi în pizda măsii, suculent, în limba lui natală, cu tot cu plodul lui obez și mitocan. Gogu rămâne perplex, căutând ce cuvinte știe el pentru a răspunde.

Secrete din laboratoarele ASUS

Monday 01/04/2013

Faptul că ASUS are unul din cele mai puternice laboratoare de R&D din lume nu este un secret pentru nimeni. Ce se întâmplă însă în spatele ușilor închise este mai puțin cunoscut, dar așa cum se întâmplă uneori, secrete mai scapă înainte de lansarea oficială. Se pare că gigantul Taiwanez pariază foarte puternic pe viitorul soluțiilor portabile. Două dintre soluțiile propuse dovedesc asta cu prisosință.

Tablete în tandem

Producătorii de soluții grafice de vârf folosesc de mult timp tehnologii prin care două sau mai multe cipuri lucrează în paralel pentru a oferi un frame rate superior, precum și o calitate sporită a post procesării. ASUS lucrează la o soluție proprietară prin care două tablete pot conlucra într-un mod similar tehnologiilor SLI sau CrossFire. Denumită aparent Cross Stream, tehnologia permite conectarea a două tablete pentru unificarea puterii de calcul grafice. Conform primelor informații, tehnologia va permite conectarea tabletelor indiferent de grafica utilizată și chiar indiferent de sistemul de operare pe care îl rulează. Rămân de văzut specificațiile finale.

Cross-Stream

Este posibil ca această tehnologie să permită chiar randarea jocurilor în 3D cu ajutorul unei perechi de ochelari speciali, iar pentru a simplifica utilizarea se pare că va fi disponibil chiar și un docking station care să permită conectarea, și alimentarea simultană a două dispozitive.

Double-docking

Smartphone ca server SOHO

O altă direcție de dezvoltare foarte interesantă este transformarea unui smartphone în server SOHO. Plecând de la performanțele extraordinare obținute de PadFone 2, ASUS propune un concept interesant de stație modulară ce transformă un telefon în server multi rol. Totul pleacă de la o stație de dockare cu stocare încorporată (momentan maxim două HDD-uri SATA 3, stocarea flash a telefoanelor fiind utilizată ca memorie cache), în care creierul serverului este constituit de telefonul mobil. Păstrând principiul modularității din lumea serverelor, stația de dockare permite utilizarea a până la zece telefoane mobile în paralel, beneficiind în acest fel de puterea de calcul enormă a celor 10 procesoare.

Docking

Dar cea mai interesantă parte a acestui proiect pare integrarea software. Pe lângă disponibilitatea serverelor de web, mail, fișiere și gestionarea bazelor de date, se pare că această soluție va putea oferi și una dintre cele mai bune soluții wireless existente. Prin multiplexing-ul celor conexiuni wireless, serverul SOHO poate deveni un router wireless de excepție, capabil să gestioneze o multitudine de clienți fără a partaja viteza de lucru. Practic, aceștia pot fi partajați per dispozitiv, distribuindu-i chiar și pe benzile de frecvență pentru a minimiza coliziunile care cauzează atât de multe probleme de lățime de bandă.

Rămâne de văzut însă data la care vor fi lansate aceste soluții și prețurile la care vor fi disponibile.

Ateii sunt niște păgâni fără dumnezeu

Tuesday 25/12/2012

Am căutat astăzi (25 decembrie) un magazin de atei păcătoși de unde să pot cumpăra un pachet de unt. L-am dibuit după ușa care se deschidea frenetic. Nu eram, se pare, singurul în pană de una alta. Am ochit ce căutam în vitrină, dar cum aveam privirea încețoșată de somn (l-am așteptat aseară până târziu pe moșul să vină) m-am agățat și de un Burn (băutură cu conotații evident satanice). La casă am cerut și untul. Total cumpărături 10,1 lei.

Am scos o hârtie de 10 și cum nu am metale pentru că am superstiții cu umblatul cu metale la mine, i-am zis lui tanti că n-am mărunt. Tanti s-a uitat otrăvit la mine. ”Nenorocitule, vrei să mă tragi în piept de Crăciun!” spunea privirea ei acuzatoare, de patroană care își sacrifică sărbătorile pentru mine. Așa că am mai scos o hârtie de 5 lei din portofel. ”Asta e cea mai măruntă pe care o am”.

Ateea satanică din spatele tejghelei a înșfăcat-o cu o sclipire de adâncă mulțumire în ochi, după care s-a scobit în fundul casei de marcat pentru a-mi da restul. Patru hârtii de 1 leu, o fisă de 50 de bani și patru de 10 bani. Iar ateul nenorocit din partea cealaltă a tejghelei a luat tot măruntul, în ciuda privirii caustice care îl sfredelea între ochi.

Oameni fără dumnezeu…

Dialoguri comerciale

Sunday 02/12/2012

România este o țară cu adevărat uimitoare. O țară în care dialogurile cu un comer… lucrător comercial pot transcende raționalul și poate duce până în metafizic. Ceea ce urmează este un dialog real. S-a întâmplat astăzi, eu fiind unul dintre participanți.

Intru într-un magazin de diverse, în căutarea unui aprinzător electric pentru aragaz, variațiunea cu baterii. Nu îl văd, așa că întreb.
– Avem, dar nu vă dau, că sunt proaste.
– Îmi arătați totuși?
Se apleacă undeva și scormonește în fundul unui raft de pe podea. Scoate exact ce caut eu.
– Perfect, îl cumpăr.
– Dar chiar e prost, să știți…
– Am mai cumpărat. Se sparge ușor, dar pentru aprinsul aragazului e cel mai bun. De departe. Cât costă?
– 4 lei.
– Bine, îl iau.
– Baterii vreți?
– Nu, e plină casa de baterii… Dar dați-mi două să-l testez.
Mi le dă și îl testez. Scântei puternice, drăcovenia funcționează. Îi dau banii și scot bateriile. Un alt om din magazin se uită la mine cu ochii mari.
– Ce e ăsta, aprinzător?
– Da, e cel mai bun pe care l-am găsit până acum.
– Vreau și eu unul, se întoarce el spre vânzătoare, convins de ce a văzut și de explicația mea.
– Nu vă dau, că sunt proaste, zice vânzătoarea în timp ce eu tocmai ieșeam pe ușa magazinului.

La mulți ani România…

Despre PFL, cu dragoste de inginer

Tuesday 27/11/2012

Filmulețul ăsta mi-a schimbat un pic părerea despre PFL. Oare o fi sponsorizat de Ikea? Dacă nu, ar trebuit să fi fost. Doar e materialul lor favorit 🙂

Iron Sky – un film de văzut*

Saturday 16/06/2012

Nu pentru că este excepțional de bun sau excepțional de prost. E undeva pe la mijloc. Dar are niște atuuri are lui care merită un pic de răbdare, măcar pentru o vizionare.

Ce m-a izbit de la început a fost salata de companii implicate în producție, foarte multe din ele evident europene, foarte multe cu nume clar de origine germană. Povestea începe cu o misiune pe Lună, în anul 2018, când cei doi astronauți ai echipajului de aselenizare găsesc, spre surprinderea lor o mega bază lunară nazistă. Ideea în sine este genială și absolut originală – naziștii n-au murit, au fugit pe Lună în 1945, și de atunci complotează permanent întoarcerea, pentru a readuce ”pacea” pe Pământ. Ok, premiză genială, cum procedăm?

Din păcate cu destul de mult umor german, cu o linie narativă ușor (mai mult) puerilă, cu niște acting așa și așa, dar cu niște efecte speciale foarte bine realizate (pe bune, foarte bine realizate) și cu niște filmări care, cel puțin în HD, dau foarte bine. Se regăsesc câteva mutre cunoscute de actori (nu actori cunoscuți adică) dar vasta majoritate sunt niște iluștri vorbitori nativi de germană. Președintele SUA este o madamă ce seamănă izbitor cu Sarah Pailin, atât la figură cât mai ales la intelect. Naziștii sunt dotați cu o tehnologie steampunk care le permite să călătorească lejer între Pământ și Lună la bordul unor OZN-uri. Toată armata lor se bazează pe un misterios compus Helium 3, care se găsește din abundență pe Lună și pe care naziștii îl colectează de 70 de ani. Iar madama președinte se gândește că ar fi bine să se folosească de domnii naziști pentru a își asigura realegerea. Doar, nu-i așa, nici un președinte care a început un război în primul mandat nu a pierdut realegerea.

Iar când lucrurile se complică inevitabil și flota nazistă, compusă din tot soiul de ”zepeline” spațiale iese la atac asupra planetei Pământ, fiecare națiune scoate la atac propriile vehicule spațiale armate până în dinți. La ONU toți se uită mirați unii la alți. Păi bine frate, spațiul nu era un loc pașnic? Yeah right, cine o mai credea și p-asta. Aparent doar un norvegian zăpăcit. Bine, odată înfrântă fiara fascistă de pe orbită, forțele binelui pleacă spre Lună să o curețe definitiv. Moment în care tovarășii naziști scot la înaintarea cea mai teribilă navă din dotare, un Güntherübermegafleoșker cât un munte care avea nevoie de puterea de calcul a unei tablete pentru a zbura. O ia și ăla în freză, moment în care stimabilii președinți ai națiunilor de la ONU văd rezervele de Helium 3 ale naziștilor și se iau la bătaie pentru ele.

După cum vezi, povestea, în afară de faza cu naziștii pe lună, nu este deloc fabuloasă. Nu cred c-am zis nimic aici care să îți strice filmul. Dacă ai pretenția de la un filme serios, e clar de la început că nu ăsta e filmul pentru tine. Cadrul de final însă, m-a pus pe gânduri destul de serios. Pentru că, în ciuda poveștii puerile, finalul este dureros de plauzibil (și nu mă refer la sărutul dintre blonda ex-nazistă și negrul de serviciu). Iar pe ăsta nu ți-l spun. Pentru o seară liniștită de sâmbătă, Iron Sky merită văzut. Mie nu-mi pare rău că i-am alocat 93 de minute.

*Am zis în titlu de văzut, nu de savurat și pus în ramă, da?

UPC, secolul 21 și serviciile bancare

Wednesday 06/06/2012

În secolul 21, oamenii cu pretenții, numiți în termeni de specialitate Early Adopters aleargă după produse și bunuri de calitate. În termeni de cablu TV, asta s-ar numi televiziune digitală cu DVR. De la UPC, că au cele mai multe posturi HD. Că așa e early adopterul, cotizează la niște servicii scumpe pentru că ochiul lui face diferența.

Din păcate însă, onorabilul UPC, care știe să ofere multe posturi digitale, nu prea le are cu chestii din alea complicate precum băncile. Adicătelea îți trimitem televiziunea prin cablu acasă, dar am prefera să vii ca boul la ghișeu cu cașcavalul la ciorap și să plătești în numerar foșgăitor.

Cum vine chestia asta cu plata automată a facturilor? Noi nu prea știm. Adică hai, merge o dată de două ori, dar dacă se prinde o scamă undeva, se dezactivează plata. Și după aia? Păi după aia rămâi dator, că nu se mai face plata automată. Cât timp? Păi până îți tăiem cablul. Până atunci îți mai dăm niște SMS-uri, dar vin de pe aceleași număr de pe care mai primești spam-uri, așa că ai șanse să nu le vezi. Lasă, e ok, tăiem cablul… Păi și când tăiem cablul? De dimineață la prima oră, nu? Ete spanac, îl tăiem seara, când nu prea mai ai ce face. Super! Da’ stai așa, că early adopterul e cool, are online banking și poate să facă plata online. E, stai așa șmechere, că plata online se procesează de-abia în 48 de ore. Poftim, pardon? Păi până atunci ce fac? Faci matele un foc zglobiu de rămurele, te pui în fund în mijlocul sufrageriei și privești pierdut în el…

Dar hai să zicem că reușesc să leg copiii de calorifer și mă duc la mărețul centru UPC să mă achit față de dumnezeii cablului. Îngâmfat, bine înțeles, că mi-a intrat salariul pe card alaltăieri. Păi stai așa fraiere, vrei să plătești cu cardul? Unde te trezești bre, într-o țară civilizată? Corect, greșeala mea, mă scuzați… Îmi puteți face onoarea de a mă lăsa să alerg până la bancomat? Nu de alta, dar n-aș vrea să vă țin peste program, închideți în 10 minute…

Stimați măi dragă de la UPC. E chiar așa de greu cu serviciile astea bancare? Umblă zvonul că sunteți filiala unui mare operator la nivel european. Nu găsiți pe nimeni să vă învețe și pe voi cum merge treaba asta cu serviciile bancare? Hai că nu e greu. Pe bune…