Archive for the ‘Pentru suflet’ Category

Omagiu pentru Robin Williams

Tuesday 12/08/2014

Așa se vede cât de mult a fost și va rămâne Robin Williams în sufletul colectiv al omenirii. Proud to be human.

robin

Vine o vreme…

Wednesday 05/02/2014

Vine o vreme în cariera fiecărui om când este nevoie de o schimbare, când pentru a crește este nevoie să pleci de acasă, din locul în care te simțeai comod. Pentru ultimii cinci ani, ASUS a fost familia mea. Am crescut alături de companie, am fost implicat în nenumărate proiecte frumoase. Am participat la transformarea unei industrii și am cunoscut oameni inteligenți și curajoși. Sunt recunoscător tuturor celor cu care am interacționat direct sau indirect. Dincolo de companii, oamenii sunt cei care sfințesc locul, prin pasiunea și dăruirea lor.

Pentru mine momentul acestei schimbări este 7 februarie 2014, ultima mea zi în cadrul biroului ASUS România. Le mulțumesc colegilor pentru anii de colaborare. În ciuda firii mele colerice, uneori percepută ca arogantă, am învățat ceva de la fiecare din ei și le sunt recunoscător pentru asta. Atât compania cât mai ales ei, vor rămâne în sufletul meu. Incredibilul există în ei.

 

ASUS

 

Eu voi continua pe drumul meu. Rămân în industria IT dar am acceptat o provocare ce schimbă multe din obiceiurile curente. Urmează o perioadă frumoasă 🙂

Vă mulțumesc tuturor pentru cei cinci ani.

Ziua în care am primit flori

Wednesday 08/01/2014

 

Țineți-vă bine, urmează o poveste ușor lacrimogenă.

Ieri a fost o zi specială pentru mine, din mai multe puncte de vedere pe care le păstrez pentru mine. Unul însă merită povestit mai în detaliu.

Am fost ieri seară să iau fetele de la părinții mei. (Da, sunt unul dintre norocoșii ai căror părinți îl ajută cu drag, din suflet.) Eu eram cu soția în mașină, și cum era ziua ei de nume, fetele au coborât de la bunici cu un buchet de flori. Au venit la ușa din față, au pupat-o pe mami, au râs și s-au bucurat iar eu m-am dat jos din mașină să le pun centurile, moment în care Laura, cea mică, mi-a întins un buchet de flori. Contrariat, i-am spus să i-l dea lui mami.

– Nu, e al tău, a venit răspunsul. După care s-a întins să mă pupe.

Când am ajuns acasă, am auzit toată povestea. Pe drum spre bunici s-au oprit să-i ia mamei flori. Dani, cea mare, a ales un buchet de lalele galbene, pentru că știe culoarea favorită a mamei. Cea mică a declarat însă că nu pleacă de-acolo fără un buchet de flori pentru tati, pentru că ea îl iubește foarte mult și pe tati. Iar buni, de dragul copiilor, i-a făcut pe plac Laurei. Așa că am primit și eu un buchet de trei lalele albe. Cu explicația completă, m-am topit într-o mare de iubire și de recunoștință pentru toată familia mea. Nu știu cât este noroc și cât este muncă și grijă. Dar este locul meu favorit din întreaga lume și sunt recunoscător pentru fiecare zi alături de ei.

Spiritul nordic

Friday 24/05/2013

Puțină lume înțelege cu adevărat frumusețea pustietăților din țările nordice, unde muntele se scufundă direct în mare și unde soarele este zgârcit. Dar lupul singuratic…

Aș da oricând plajele mamaistice pe un asemenea peisaj și pe liniștea care o aduce.

Lune – Leave The World Behind from Stink on Vimeo.

Data viitoare când ești în Vamă…

Thursday 16/05/2013

…adu-ți aminte că nu ești la Bunring Man. Te-ai dus doar să mănânci, să te îmbeți și să te…

DREAM – Art & Culture of Burning Man from Spark Pictures on Vimeo.

Cel mai lung post pe care o sa-l public vreodată

Thursday 31/01/2013

Dacă alegi să îl parcurgi cu adevărat, postul ăsta îți va lua peste 13 ore să îl termini. Te va purta de la începuturile timpurilor până în ziua de astăzi. Vei descoperi lucruri uitate. Vei descoperi cine, unde și de ce ești, și marea călătorie care te-a adus aici. Vei întâlni un zeu cu voce blândă, împărtășindu-ți cea mai frumoasă poveste spusă vreodată. O poveste împărtășită cu pasiune infinită pentru cei care vor să descopere secretele universului.

 

Carl Sagan’s Cosmos

Part 1 – The Shores of the Cosmic Ocean

Part 2 – One Voice in the Cosmic Fugue

Part 3 – Harmony of the Worlds

Part 4 – Heaven and Hell

Part 5 – Blues For a Red Planet

Part 6 – Traveller’s Tales

Part 7 – The Backbone of Night

Part 8 – Travels in space and time

Part 9 – The Lives of the Stars

Part 10 – The Edge of Forever

Part 11 – The Persistence of Memory

Part 12 – Encyclopaedia Galactica

Part 13 – Who Speaks For Earth

 

Ceva îmi spune că de-acum vei privi stelele cu alți ochi. Mulțumesc, Carl Sagan.

5 filme pentru Crăciun

Sunday 23/12/2012

Unul din ritualurile mele de Crăciun (da, e pe 25 decembrie dar nu e sărbătoarea aia creștină) este să văd anumite filme care nu au sens decât atunci. Lista și motivele în cele ce urmează.

 

The Nightmare Before Christmas

Halloween nu-mi spune personal nimic. Dar îmi este foarte drag, datorită lui Jack Skellington. Unul dintre cele mai umane personaje ficționale, regele orașului Halloween tânjește după ceva nou, iar când descoperă Christmastown, viața lui se schimbă. Neînțeles de ai lui își caută însă calea spre fericire. Și datorită perseverenței, o găsește. After all, it’s not about the destination, it’s about the journey. De la imagine la coloana sonoră, The Nightmare Before Christmas este o bijuterie de pus în ramă.

How the Grinch Stole Christmas

„Într-un fulg de zăpadă precum cel de pe mâneca ta s-a întâmplat o poveste pe care trebuie s-o vezi ca s-o crezi” zice Sir Anthony Hopkins. O simplă privire asupra notei filmului de pe IMDB arată foarte clar un lucru: lumea e plină de idioți. Grinch, creatura diferită și urâtă din vârful muntelui Fărâmiță urăște crăciunul, pentru că e comercial și lipsit de sens. Iar Cindy Lou Who, o fetiță isteață și curajoasă, frământată de cam aceleași întrebări, înfruntă un oraș întreg și le dă o lecție colectivă. Ce face filmul ăsta să strălucească este însă Jim Carrey. Dezbrăcat de pielea umană și trecut în costumul lui Grich, Jim dezlănțuie tot arsenalul lui de gesturi teatrale dar mai ales un umor extrem de fin. Uneori poate prea fin, lucru care explică nota mică de pe IMDB.

Edward Scissorhands

Un rol făcut pentru Johnny Depp. Un ciudat, închis într-un conac vechi, cu foarfeci în loc de mâini, devine întâi o modă apoi obiectul răutății și urii care zace în oameni banali care locuiesc într-un oraș artificial și plictisitor. Alungat dintre oameni înapoi în conacul lui din vârful dealului, el face în fiecare an un cadou secret ființei dragi lui. Sculpturile lui de gheață aduc zăpada de Crăciun în orașul care altfel n-o cunoscuse niciodată.

Die Hard 2

Oamenii dorm în pijamale cu Super Man, Super Man doarme în pijama cu Chuck Noris, iar Chuck Noris doarme în pijama cu Bruce Willis. Dacă nu vrei să te pui cu cineva de Crăciun, ăla e John McClane. Nu numai că te face strecurătoare – e singurul om care poate să tragă 200 de gloanțe dintr-un încărcător de pistol – dar după aia te ia și la mișto de-ți vine să mori încă o dată, de rușine. Până și Moș Crăciun s-a gândit serios să renunțe la ”Merry Christmas” în favoarea lui ”Yippie-Kai-Yay, Motherfucker!”

It’s a Wonderful Life

Probabil unul din filmele care i-au exasperat pe unii hipsteri până acum, dar un film clasic devenit parte a conștiinței umane, construit în jurul unei povești cu tâlc. Suntem cu toții fire într-o țesătură a umanității. Rupe unul din fire și toată țesătura se poate destrăma. It’s a Wonderful Life este, poate, unul din primele filme care pune problema unui paradox temporal, cu toate că o face prin prismă creștină. George Bailey este un om care și-a sacrificat viața, încetul cu încetul, în serviciul comunității în care trăiește. Iar când în ajunul Crăciunului este cu adevărat prins la ananghie, cuprins de disperare, își pune problema dacă mai bine n-ar fi existat deloc. Pentru mine filmul are și o altă semnificație. James Stewart, actorul principal a semănat izbitor de mult cu bunicul meu. Dar și mai mult, personajul George Bailey seamănă izbitor cu omul care a fost bunicul, cinstit mai presus de toate, iubitor cu familia, fata și nepoții lui, generos cu oamenii din jurul lui. Spre deosebire de George Bailey însă, n-a avut parte de o soție iubitoare ci mai degrabă de un iad personal pe care nu l-am aflat la moartea lui.

Toate filmele astea, pe lângă Home Alone 1 și 2 de care televiziunile nu ne lasă să uităm, îmi aduc aminte e valori umane universal valabile și de semnificația sărbătorilor de iarnă.

Metafora unui alpinist

Sunday 11/11/2012

Fiecare are demonii lui, care îl împing de la spate. Uneori, sub presiunea lor, ajungi pe cel mai înalt vârf. Dar ce urmează după aia? Tac demonii? O poveste cu munți, zăpadă, gheață, singurătate și timp pentru reflecție.

Fiecare avem muntele nostru. Care este al tău?

Lessons about loss

Wednesday 26/09/2012

When you’re young you’re immortal. You’re a superhero, soaring through the sky, careless and free. But sometimes life deals you a bad hand. A dear one, one of your peers, is taken from you, harshly and abruptly. You’re left with millions of questions, things left unsaid, laughter forever suspended in mid air.

What is the meaning of life? What are we left with? What is the point?

The point is to enjoy the time we have here, however short and fleeting it may be. To watch the first spring buds and blossom with them every year. To lean your head back in the rain and let it wash your troubles away. To reach out your hand and gently catch the first snow flake, reveling in it’s delicate beauty. To quietly sit in a wheat field and listen to the wind whispering around you. To enjoy the smile of friends and the laughter of children. To let go of pride, vanity and let all the poison vanish form your soul. To cherish the sweet memories of childhood and the good old times.

To let go of regret, even if you didn’t get the chance to say “Goodbye”, way back on 26th of September 2002.

You forced me to learn so much, Cătălin. The price was too high, but at least we didn’t let it go to waste. We still remember you. We still miss you.