Posts Tagged ‘dorel’

De vorbă cu Dorel…a

Tuesday 25/10/2016

Azi dimineață, în curtea școlii. Frig, liniște, oareșce chin creator. Văd un stâlp de iluminat. Din unghiul îl care îl priveam părea o oportunitate foto interesantă. Scot telefonul și caut o încadrare cât de cât interesantă. Cu vederea periferică sesizez pe cineva apropiindu-se de mine. Termin de făcut poza. În fața mea o duduie.

– Bună ziua. Cine sunteți și ce faceți aici?
– Sunt un tătic care face o poză, răspund mirat.
– Nu aveți voie. Trebuie să cereți permisiunea conducerii.
– Serios? Există o lege în acest sens?
– Da.
– Care lege?
– E în regulamentul de ordine interioară.
– Păi aia nu e lege.
– Dar nu aveți voie să faceți poze.
– Doamnă, am fotografiat un stâlp. Nu școala, nu copii. Care e problema dumneavoastră?
– Păi nu aveți voie să fotografiați.
– Și ce facem acum? Nu vi se pare că sunteți ușor agresivă?
– De ce?
– Păi veniți la mine și mă întrebați cine sunt și ce fac. Aveți dreptul să mă legitimați?
– Da (două secunde de liniște șocată din partea mea).
– Îmi arătați și mie o legitimație? Dumneavoastră cine sunteți?
– Administratorul școlii.
– Deci nu aveți dreptul să mă legitimați.
– Ba da.
– Ba nu. Doar poliția și jandarmeria au dreptul. Nici măcar ăștia de la firma de pază nu au dreptul să mă legitimeze. Vreți să chemați poliția?
– Nu domne, dar n-aveți voie să faceți fotografii în curtea școlii.
O altă mămică din curtea școlii.
– Dar de ce doamnă? De ce nu se pot face fotografii în curtea școlii?
– Pentru că nu e voie.
– Vă dați doamnă seama câți infractori au fost în prima zi de școală?
– Acuma mă luați la mișto?
– Păi noi am început?
– Și ce facem acum? intervin din nou în discuție. Chemați poliția?
– Nu.
– Spargem telefonul?
– Nu.
– Și atunci nu vrem să ne vedem fiecare de treabă? Discutăm de cinci minute pe un subiect aiurea.
– Da’ de ce sunteți domne așa de iritat?
– Doamnă, nu vreți să încheiem discuția? Vă reținem aici degeaba. Poate aveți treabă. E frig afară. E păcat…
M-am întors pe călcâie și am plecat cu Laura. În lipsa mea, doamna continuă să se certe cu cealaltă mămică. Amuzată, mămica strigă după mine:
– Ce faci măi, o pornești tu și mi-o lași pe cap?
– Păi hai și tu cu mine, răspund râzând.

Stau și mă întreb, filozofic vorbind, dară nu cumva este soția lui Dorel de la Auchan Drumul Taberei.

Și ca să avem și un epilog al poveștii, asta este poza. Sper să o apreciați, mi-am riscat libertatea făcând-o.

stalp

Dorel cu pulan

Monday 25/08/2014

Azi a fost o zi interesantă. M-am reîntâlnit cu un vechi prieten pe care nu-l mai văzusem de peste zece ani de zile: durerea lombară care te cocoșează de nu mai poți să stai în picioare.

Emoționat aproape până la lacrimi de reîntâlnire, am hotărât să plec nițel spre casă via taxi. Am coborât în fața clădirii și m-am așezat pe un marginea unui ghiveci mare, cu telefonul în mână ca să chem mașina. Zece secunde mai târziu apare Dorel de la pază lângă mine.
– Nu aveți voie să stați aici.
– Poftim?
– Nu aveți voie să stați aici. V-au văzut pe camerele de supraveghere și m-au trimis aici.
– Bine, chem un taxi și plec imediat. Nu pot să merg, mă doare spatele foarte rău.
– Nu mă interesează, nu aveți voie să stați aici.
– Care parte din mă doare spatele și nu pot să mă ridic nu e clară?
– Nu mă interesează!
– Nici pe mine. Chemați poliția, faceți ce vreți.

Pleacă 10 pași mai încolo, stă nițel (5-10 secunde în care eu cautam aplicația Crazy Taxi) și vine înapoi.
– Chiar nu aveți voie să stați aici. Stricați și plantele și aveți dita mai ghiozdanul suspect în spate.
– DOMNE, TU CHIAR NU ÎNȚELEGI CĂ NU POT SĂ STAU ÎN PICIOARE? MĂ DOARE SPATELE! DU-TE DE-AICI ȘI LASĂ-MĂ SĂ ÎMI CHEM UN TAXI. SAU DACĂ VREI SĂ PLEC MAI REPEDE, ADU-MI TU UN TAXI! CHEAMĂ POLIȚIA! CHEAMĂ PE CINE VREI! DAR LASĂ-MĂ DRACU ÎN PACE SĂ-MI REZOLV PROBLEMA!

Pleacă iar zece pași. Până să se întoarcă iarăși, un taximetrist pe fază oprește în dreptul meu.
– Comandă? îl întreb.
– Nu.
– Liber, deci?
– Da.
Și am plecat.

Dorel, eroul povestirii, mă știe cu siguranță din vedere. Aproape în fiecare dimineață trec pe lângă el și intru în clădire, cu legitimația în mână. Problema lui, în mintea lui mică și congestionată, nu era că stăteam lângă clădire, ci că stăteam așezat pe un ghiveci, ceea ce, toți experții în securitate știu, este deja de 100 de ori mai periculos decât staționatul obișnuit… Iar eu mă întreb retoric. Se face școală generală și la seral?…