Posts Tagged ‘genetică’

De ce există războaie pe lume?

Tuesday 17/07/2012

Pacifiștii dezbat problema asta de zeci de ani. Oamenii sunt răi și se bat pe resurse. Pentru că așa sunt ei. Dar totuși, de ce există periodic nevoia de războaie a omenirii? Există o explicație. Întortocheată, dar extrem de logică.

În fiecare specie, momentul nașterii este dat de doi factori: fătul trebuie să se dezvolte cât mai mult în uter, iar atunci când îl părăsește trebuie să fie cât mai pregătit de supraviețuire. Al doilea factor, foarte important, este că fătul trebuie să crească până la dimensiunea la care nașterea mai este posibilă. Asta face că vasta majoritate a puilor din lumea animală să fie capabili să meargă pe propriile picioare în decurs de câteva minute sau ore. Mai puțin oamenii. În cazul oamenilor, factorul al doilea primează. Copilul se naște într-un stadiu oarecum embrionar pentru că întârzierea nașterii ar face ca dimensiunea capului să crească mult prea mult pentru a permite nașterea normală. La naștere, copilul uman este total neajutorat și rămâne așa ani de zile. Ăsta este motivul pentru care mama are nevoie, indiscutabil, de asistența masculului căruia îi perpetuează genele pentru a duce proiectul la bun sfârșit. Asta explică de ce femeile caută masculi care oferă fidelitate.

După ce înțelegi nevoia de fidelitate a femeilor, trecem la pasul următor. De zeci de mii de ani, femeile aleg partenerii pe baza a două criterii esențiale. Fidelitatea, evident, dar și mai important – resursele pe care acesta poate sa le ofere. Rezultă deci, că de zeci de mii de ani, masculii sunt selecționați genetic activ după criteriul ”care ai mai multe resurse”. Așa se face că în ziua de azi, toți bărbații știu instinctiv (adică nu educat!) că mai mult e mai bine, încurajați de multitudinea de femei care continuă selecția după aceleași criterii. Dintre toți aceștia, vârfurile masculine cele mai rapace se ridică în poziții de putere, de unde să controleze cele mai multe resurse. Adică în politică sau în vârfurile corporațiilor, de unde uneltesc unii împotriva celorlalți, faultându-se reciproc într-o luptă furibundă. Sună cumva similar cu ce se întâmplă în România zilele astea?

Iar periodic, cea mai bună metodă de a pune mâna pe mai multe resurse, este să iei o bâtă, să-i dai în cap vecinului tău când nu este atent, pe un motiv care poate fi cu totul pueril și irelevant, și să-i iei tot ce are. Dacă poți și să-i iei femeile (până la urmă sunt și ele o resursă), cu atât mai bine.

O simplificare grosolană și amuzantă ar fi că femeile sunt de vină pentru toate războaiele din lume. Ele împing bărbații spre lăcomie. Din păcate oricât ar vrea misoginii să preia ideea, nu este corectă. Factorii care au împins rasa umană spre inteligență au creat lanțul de circumstanțe care duce periodic la războaie. Suntem, până la urmă, sclavii genelor noastre și al nevoilor lor de a se perpetua în cele mai bune condiții.

Știai că…

Saturday 07/05/2011

Tu, cel care citești rândurile astea, ai 46 de cromozomi, la fel ca și mine și toți ceilalți oameni. Dacă ești extraterestru, salutare și bine ai venit. Jumate din cromozomii tăi provin de la tatăl tău și cealaltă jumate de la mama ta. Mai toate animalele din lume care folosesc reproducerea sexuată respectă regula asta, indiferent de numărul de cromozomi pe care îl au. Am spus mai toate pentru că sunt unele care nu respectă regula asta.

Ordinul Hymenoptera, cu membrii marcanți precum furnicile, viespile și albinele, are cu totul alte reguli. Masculii au doar jumătate din numărul de cromozomi al femelelor, pe care îl primesc exclusiv de la mamă. În realitate, pur și simplu nu au tată. Ouăle ne fecundate se transformă automat în masculi. Și nu, nu sunt fecundate de sfântul duh. Ouăle fecundate, fără excepție, ajung femele. În termeni științifici, se spune că sunt haplodiploide.

Atunci când o tânără matcă părăsește colonia mamei, se împerechează cu un mascul. O singură dată, păstrând sperma pentru tot restul vieții, din care creează ouă până moare. Și aici intervine partea interesantă. Masculul transmite mai departe 100% din codul său genetic, în timp ce mama doar jumate. Asta înseamnă că toate femelele sterile ce alcătuiesc un mușuroi de furnici, un cuib de viespi sau un stup de albine au o proporție uimitoare de gene în comun: 75%. La mamifere, proporția de gene în comun între frați buni este de 50% (în medie statistică). La fel, un părinte are investite în copilul său fix 50% din genele sale. Cu alte cuvinte, surorile furnici/viespi/albine sunt mai înrudite între ele decât aș putea spera vreodată să fiu înrudit cu proprii mei copii.

Să fie deci o coincidență că ființele haplodiploide preferă să trăiască în colonii în care au grijă unele de altele? A-ți ajuta surata în suferință de lângă tine înseamnă mai mult decât a-ți ajuta copilul sau frații să supraviețuiască.