Posts Tagged ‘logica’

Nu uitați să trimiteți copiii la orele de religie

Friday 26/04/2013

Oameni de o înaltă pregătire științifică, morală și spirituală vor avea grijă să le spulbere miturile ”științifice” în care se zbat.

Complexat pentru că ești scund?

Tuesday 04/12/2012

Urmăresc de ceva vreme emisiunea lui Jon Stewart. Da, nu este re transmisă nicăieri în România, dar pentru cineva care vrea să înțeleagă cum merg lucrurile pe lume, în una din țările care atunci când strănută se întoarce toată planeta să vadă de ce, The Daily Show este o sursă excelentă. Am fost interesat deci, de o confruntare pre electorală între Stewart și unul dintre dușmanii lui tradiționali, Bill O’Reilly.

Steward vine din grădina Comedy Central, un post cu afiliere, cel puțin emoțională, către democrați. O’Reilly vine din trustul Fox, o puternică platformă de comunicare republicană. Fiecare dintre cei doi au venit la această dezbatere pentru a pune în balanță valorile susținute de cele două tabere.

Ce mi-a plăcut mie la confruntarea asta, pe lângă argumentele care au zburat destul de unidirecțional, a fost un lucru cu totul diferit. Jon Stewart este un om scund. O’Reilly este foarte înalt. Dar când vine vorba de intelect, contează doar statura intelectuală. Degeaba ești înalt ca Yeti dacă ești prost ca malu’…

Așa că dacă ești scund, nu fi complexat. Fii complexat dacă ești prost.

Dialoguri comerciale

Sunday 02/12/2012

România este o țară cu adevărat uimitoare. O țară în care dialogurile cu un comer… lucrător comercial pot transcende raționalul și poate duce până în metafizic. Ceea ce urmează este un dialog real. S-a întâmplat astăzi, eu fiind unul dintre participanți.

Intru într-un magazin de diverse, în căutarea unui aprinzător electric pentru aragaz, variațiunea cu baterii. Nu îl văd, așa că întreb.
– Avem, dar nu vă dau, că sunt proaste.
– Îmi arătați totuși?
Se apleacă undeva și scormonește în fundul unui raft de pe podea. Scoate exact ce caut eu.
– Perfect, îl cumpăr.
– Dar chiar e prost, să știți…
– Am mai cumpărat. Se sparge ușor, dar pentru aprinsul aragazului e cel mai bun. De departe. Cât costă?
– 4 lei.
– Bine, îl iau.
– Baterii vreți?
– Nu, e plină casa de baterii… Dar dați-mi două să-l testez.
Mi le dă și îl testez. Scântei puternice, drăcovenia funcționează. Îi dau banii și scot bateriile. Un alt om din magazin se uită la mine cu ochii mari.
– Ce e ăsta, aprinzător?
– Da, e cel mai bun pe care l-am găsit până acum.
– Vreau și eu unul, se întoarce el spre vânzătoare, convins de ce a văzut și de explicația mea.
– Nu vă dau, că sunt proaste, zice vânzătoarea în timp ce eu tocmai ieșeam pe ușa magazinului.

La mulți ani România…

“Să salvăm planeta”. O problemă foarte prost pusă.

Sunday 28/10/2012

Circulă în folclorul urban o expresie pentru hipsteri: ”Să salvăm planeta”. Nu mai mergeți cu mașina, nu aruncați ulei la veceu, nu lăsați apa să curgă cât timp vă spălați pe dinți. Pentru că faceți rău planetei. O mare mare prostie! Dar de ce e o prostie?

Pentru că suntem o rasă de maimuțe extrem de arogante. Trăim cu iluzia că suntem stăpânii planetei și fără noi totul se termină. Una din iluziile colective precum religia. De fapt, una din iluziile colective susținute de religie. De-a lungul miliardelor de ani, planeta a trecut prin episoade cu adevărat dramatice.  Extincții în masă au omorât aproape în totalitate viața. Câteva creaturi stinghere, ascunse prin cotloane uitate de timp, au preluat ștafeta și au repopulat planeta cu specii din ce în ce mai evoluate. Peste 99% din toate speciile care au trăit vreodată pe suprafața planetei ăsteia au dispărut în neantul uitării.

Dacă vom continua în stilul actual, vom otrăvi planeta. O vom face atât de neprimitoare încât nu va mai putea să susțină miliardele de maimuțe bolnave de grandomanie. O să murim pe capete, asemeni unei adunături de șobolani. Iar în urma noastră timpul va lucra metodic, așa cum a făcut-o până acum, reclădind viața pe făgașe noi.

Și poate când urmașii gândacilor de bucătărie vor moșteni planeta, vor deveni ființe gânditoare și vor căuta originile vieții, vor descoperi o foarte scurtă perioadă în istoria planetei când mediul a devenit ciudat de toxic încât mare parte din animalele planetei a dispărut. Vor postula și ei, poate, despre venirea unui meteorit sau un gamma ray burst care aproape a sterilizat planeta.

Pentru că nu planeta o omorâm. Ne omorâm pe noi înșine, prin nesimțire și auto infatuare. Planeta și universul nu se opresc nici măcar o secundă, preocupate de soarta umanității. Iar dacă nouă nu ne pasă…

Mic ghid de mitocănie șoferească

Thursday 19/07/2012

Să presupunem că într-un cartier bucureștean are loc un accident foarte urât care să peste cap rău de tot traficul. Ce fac șoferii bucureșteni? Circulă ordonat și civilizat pentru a fluidiza la maxim traficul și așa foarte dificil?

Filmulețul ăsta este doar un mic fragment al fluviului de mașini care a ales să curgă pe trotuar. Mitocănia nu este numai nocivă dar este, aparent, și extrem de contagioasă.

Ca o consolare, măcar unul din vehiculele care circula pe trotuar avea ce să caute acolo.

UPC, secolul 21 și serviciile bancare

Wednesday 06/06/2012

În secolul 21, oamenii cu pretenții, numiți în termeni de specialitate Early Adopters aleargă după produse și bunuri de calitate. În termeni de cablu TV, asta s-ar numi televiziune digitală cu DVR. De la UPC, că au cele mai multe posturi HD. Că așa e early adopterul, cotizează la niște servicii scumpe pentru că ochiul lui face diferența.

Din păcate însă, onorabilul UPC, care știe să ofere multe posturi digitale, nu prea le are cu chestii din alea complicate precum băncile. Adicătelea îți trimitem televiziunea prin cablu acasă, dar am prefera să vii ca boul la ghișeu cu cașcavalul la ciorap și să plătești în numerar foșgăitor.

Cum vine chestia asta cu plata automată a facturilor? Noi nu prea știm. Adică hai, merge o dată de două ori, dar dacă se prinde o scamă undeva, se dezactivează plata. Și după aia? Păi după aia rămâi dator, că nu se mai face plata automată. Cât timp? Păi până îți tăiem cablul. Până atunci îți mai dăm niște SMS-uri, dar vin de pe aceleași număr de pe care mai primești spam-uri, așa că ai șanse să nu le vezi. Lasă, e ok, tăiem cablul… Păi și când tăiem cablul? De dimineață la prima oră, nu? Ete spanac, îl tăiem seara, când nu prea mai ai ce face. Super! Da’ stai așa, că early adopterul e cool, are online banking și poate să facă plata online. E, stai așa șmechere, că plata online se procesează de-abia în 48 de ore. Poftim, pardon? Păi până atunci ce fac? Faci matele un foc zglobiu de rămurele, te pui în fund în mijlocul sufrageriei și privești pierdut în el…

Dar hai să zicem că reușesc să leg copiii de calorifer și mă duc la mărețul centru UPC să mă achit față de dumnezeii cablului. Îngâmfat, bine înțeles, că mi-a intrat salariul pe card alaltăieri. Păi stai așa fraiere, vrei să plătești cu cardul? Unde te trezești bre, într-o țară civilizată? Corect, greșeala mea, mă scuzați… Îmi puteți face onoarea de a mă lăsa să alerg până la bancomat? Nu de alta, dar n-aș vrea să vă țin peste program, închideți în 10 minute…

Stimați măi dragă de la UPC. E chiar așa de greu cu serviciile astea bancare? Umblă zvonul că sunteți filiala unui mare operator la nivel european. Nu găsiți pe nimeni să vă învețe și pe voi cum merge treaba asta cu serviciile bancare? Hai că nu e greu. Pe bune…

Sunt supărat pe HTC

Tuesday 08/05/2012

Și sunt supărat destul de rău. În primul rând pentru că lasă utilizatorii cu fundul în baltă când vine forba de update de software, și în al doilea rând pentru că mint cu nesimțire cum că Ice Cream Sandwich n-ar putea rula corect pe telefoane ceva mai vechi.

În cazul meu, problema este un HTC Desire Z care este blocat la un jenant Gingerbread 2.3.3, când Huawei, o companie de la care nici un cunoscător n-are pretenția de la nimic, vinde telefoane cu 2.3.7.

Cel mai tare mă enervează însă ipocrizia. Oamenii de la XdaDevelopers au portat foarte rapid firmware-ul de pe One V pe Desire Z, cu tot cu Sense 4. Androidul se mișcă foarte repede și singurele lucruri care nu funcționează încă sunt camera foto și hotspot-ul WiFi. Asta dovedește că dacă cineva de la HTC ar face un minim efort de optimizare a software-ului, acesta ar fi perfect pentru rularea pe Desire Z.

Rămâne întrebarea de ce nu face HTC acest lucru de bun simț. Un raționament logic ar fi că, având în vedere prostiile pe care le-au făcut anul trecut cu gama de produse și care s-au tradus în scăderile de profit raportate de curând, se gândesc să forțeze utilizatorii să cumpere noi terminale pentru cele mai noi versiuni de Android. Ceea ce dovedește că n-au înțeles mare lucru din prostiile precedente. Și iată de ce, așa, pe puncte, ca să se înțeleagă mai clar:

  1. Dacă obligi utilizatorul să-și ia un alt telefon pentru cel mai nou software, s-ar putea să nu mai aleagă brandul tău. Bătălia pe piața de Android e acerbă și foarte mulți competitori stau la coadă să-ți ia clienții. Așa că rata ta de conversie unde ar fi? 50%? 20%? În mod normal, un client tinde să rămână fidel drumului cunoscut. Trebuie doar să-l ții rezonabil de mulțumit. Un client de care ți-ai bătut joc însă are toate șansele să VREA să schimbe producătorul. Adică dată tot se duce să-și ia un telefon nou, o să se uite la standul de prezentare sau la magazinul online cu etichete mentale de afinitate față de branduri. Ăia care nu l-au supărat o să aibă fie un ”+” fie un ”0” în dreptul lor. Tu vei avea un minus. Nu contează că alții nu sunt mai breji ca tine, clientul nemulțumit nu știe încă asta.
  2. Un client nemulțumit generează word of mouth negativ mult mai mult decât reușește unul fericit să o facă. Îți faci rău afacerii pe termen lung, ceea ce te costă și mai mult tocmai când tu te strădui să te impui din nou pe piață. Eu unul nu țin minte de câte ori un produs a funcționat ireproșabil, dar îmi aduc aminte perfect de frustrările pe care mi le-a generat. Iar companiile care m-au călcat pe coadă m-au pierdut definitiv de client. Au aflat câte ceva de la mine despre asta ING și Nokia. Și multe alte branduri prea mici ca să-mi mai amintesc de ele acum. Da, știu, sunt un ranchiunos afurisit.
  3. Producătorii de telefoane inteligente în general și HTC în particular nu vând simple dispozitive. Vând o experiență, care implică software. Trebuie să existe la HTC un departament sănătos de software. Să spui despre cutare telefon că nu poate rula ICS denotă lene sau incompetență (ca să vorbim delicat), mai ales când îți trag una peste ochi niște hacker amărâți care nu au în spate resursele tale.

Ei bine, până una alta, tind să fiu foarte supărat pe HTC. Pentru că un telefon superb și extrem de util este lăsat voit în urmă din motive mai mult decât evidente pentru mine. Până la mutarea pe black-list nu mai e decât un pas. Nu mi-am root-at până acum telefonul, dar cu prima ocazie când un build sănătos de pe XdaDevelopers îmi va aduce ICS + Sense cu un număr rezonabil de bug-uri minore, o să o fac fără să mă uit înapoi. La brand adică…

[update]

O comparatie intre Desire Z care nu poate rula ICS + Sense 4, si Desire C care le poate rula… Un pic extra jenibil, nu?

http://www.gsmarena.com/compare.php3?idPhone1=4759&idPhone2=3421

Sculptură moderă și explicații mirobolante

Wednesday 02/05/2012

Cred că am auzit cu toții de celebra statuie a lui Oprescu. Rafinatul intelectual care este domnul doctor s-a gândit că ar fi o idee genială să plaseze într-un loc extrem de public un individ dezbrăcat care ține de… mă rog, levitează o javră. După cum era normal, oamenii cu o fărâmă de simț al ridicolului au deschis gura să-și dea cu părerea.

Ei bine, azi dimineață Radio Guerilla a sunat un stimabil domn cunoscător în ale artei, care să ne explice cum stă problema cu statuia. Am o memorie foarte proastă a numelor și eram concentrat oricum pe condus, așa că nu pot să povestesc ce s-a discutat și nu numele și titulatura stimatului domn.

Prima întrebare a lui Dobrovolschi a fost ”ce l-a apucat pe Oprescu să pună hidoșenia aia?”. La care domnul critic de artă:

-Stimate domn, nu puteți să vorbiți așa de statuia asta! E o operă de artă modernă! E menită să șocheze! TrebuieA explicată mulțimii semnificația ei! Trebuia educat poporul!  Nu poate oricine să-și dea cu părerea, așa… Stimatul sculptor a fost un geniu al sculpturii moderne!

Fază la care eu rămân oarecum interzis. Pentru că mintea mea de țărănoi incult nu înțelege 2 lucruri:

1. Ce rahat de artă e aia la care trebuie să-ți vină un individ pe prafuri sau medicație pentru a îți tălmăci semnificația. Chiar așa am ajuns, să numim artă orice idioțenie, doar pentru că se găsește un schizofrenic căruia îi vorbește piesa? A auzit cineva de Hainele noi ale împăratului? Nu de alta, dar eu am văzut grătare care mi-au spus poetic multe despre metafora vieții. Iar cu o bere bună lângă, atingi chiar Nirvana. Nu mă refer aici la valoare statuii, chiar nu mai interesează, ci la concept în sine.

2. Băi domnule critic de artă, când iei o piesă artistică de asemena calibru și o trântești pe treptele unui muzeu, o expui vulgului. Și îți asumi critica fără să comentezi. Dacă e așa de artistică și mirobolantă, nu o expui publicului incult și incapabil să-i aprecieze valoare. O bagi într-o sală de muzeu al artei moderne, unde vinzi bilete cu supozitoare cu glicerină bonus. Așa te asiguri că nu o vede decât cine o pricepe și îi slavezi onoarea. Și te scutești și matale de o sufocare inutilă.

Pe de altă parte, cum puii mei n-ai voie să arăți la televizor un sfârc la ore de maximă audiență, dar ai voie să expui public un cocoșel autentic roman? Adică dacă mă duc la baie și fac o poză la instalația din dotare (artistică, cu Instagram, să mor io!), nu se supără nimeni dacă mi-o pun în geam la mașină, nu?

Hai, totuși, să ne trezim la realitate…

Unicredit-Țiriac, o bancă dusă cu capul

Tuesday 20/03/2012

Oricât de mult m-am certat eu cu ING, trebuie să recunosc sincer ca Unicredit-Țiriacul la care am fugit cu creditul e un picuț dus cu capul.

Pe lângă faptul că emiterea unui card și trimiterea la o filială anume este o adevărată provocare pentru ei, nerezolvată încă, zilele astea s-au gândit să mai facă o poznă.

Povestea începe așa. Fusei în Bulgaria și cum n-aveam ce face, am plătit camera cu cardul. Buuun. Până când tanti de la recepție, o tanti ce părea proaspăt reprofilată de pe altă meserie pe ce a apucat și ea, scoate cardul din POS, se pune cu el la calculator și începe să scrie, după care îl întoarce pe fața cealaltă și mai scrie ceva. Beculețele se aprind. Asta nu e normal. Dau un telefon acasă să golească soția contul pana nu-l golesc… ei. După care, mă prezint voios la Unicredit să-mi scot alt card. Ăla pe care îl aștept de trei săptămâni poimâine.

Și cum aștept eu așa, îmi vine un aviz poștal, de la unii TotalPost, că nu m-au găsit acasă și să mă duc eu la ei, într-un colț de APACA. Bine bine, dar ce dracu’ poate să fie? Pun mâna pe telefon. Un plic de la Unicredit. Ete draci. Or fi trimis un alt PIN pentru noul card. Hai să dăm o fugă să-l luam. Sar călare pe bidiviu și-i dau bice. Ajung, dau avizul, dau buletinul și primesc plicul. Numai că nu arăta a plic de PIN. Dezorientat, jupoi fițuica.

”Stimate măi ăsta. Vezi că te mutăm de la agenția Perla la agenția Dorobanți. Ca să te servim pe tine mai prompt. Nu te costă nimic, nu tre’ să faci nimic. Da’ îți zicem și ție așa, să știi. Cu stimă bla bla…”. Nici un card, nici un PIN, nici o informație confidențială.

Păi bine fraților, pentru atâta lucru puneți oamenii pe drumuri? Pe bune? Ați auzit de, ăăă… telefon, SMS, email, poștă normală, online banking, porumbei călători, semnale cu fum, spiritism ș.a.m.d?

Pe bune, nu e greu. Se numește logică.

Penn și Teller demontează prostii…

Saturday 11/02/2012

Doi specialiști în arta păcălelii demontează o făcătură. Să-i ascultăm:

Ca să rezumăm toată povestea: