Posts Tagged ‘Poliția Română’

Dacă te bucuri că Boureanu a luat-o în gură, ești parte din problemă

Friday 16/06/2017

Știu, sună contra intuitiv, dar pot să îți explic de ce anume spun asta.

Ca să-l citez pe Shrek, aici e vorba de ”layere”. Pe măsură ce sapi mai mult, ajungi la circumstanțele care au dus la această situație.

La modul superficial, problema pare extrem de simplă. Boureanu dă într-un polițist și în răspuns își ia un KO scurt. Da, bine înțeles că nu este nici legal nici moral să lovești un polițist aflat în exercițiu funcțiunii. Dar.

Povestea mai pe larg este ușor diferită însă datorită contextului.

Domnul Boureanu a fost în club, la bumți-bumți. Cum face tot omul, a consumat ceva băuturi alcoolice. Cine știe, poate a mers chiar un pic mai departe, este problema lui personală cum alege să-și petreacă timpul. Dar revenind. A plecat din club pe locul din dreapta. Mașina în care circula a fost trasă pe dreapta pentru un control de rutină. Șoferul a fost legitimat, controlat la acte. Nimic ilegal de nicio parte până acum. Cumva, discuția a ajuns și pe locul din dreapta. Poate s-a băgat Boureanu în seamă, poate l-a recunoscut polițistul și l-a băgat în seamă. A urmat un schimb de replici, dar totul părea ok din moment ce mașina a fost lăsată să plece.

Domnul Boureanu, cu mintea tulburată de substanțele pe care le-a consumat, mânat de orgoliu și de proasta creștere, i-a arătat agentului de poliție un deget care nu a fost ales la întâmplare. Poate chiar l-a și înjurat. Nu știu, dar pot să presupun. Din punct de vedere legal, să zicem că s-a încadrat la fapta de ultraj. Tot din punct de vedere legal, merita o amendă pentru asta.

Polițistul implicat în această situație avea mai multe opțiuni. Putea să ignore cu totul acest eveniment și să-l pună pe seama mitocăniei alimentate de alcool. Putea să hotărască să aplice legea și să îi dea o amendă. A hotărât să meargă pe varianta a doua. Însă modul în care a hotărât să o facă este cel puțin dubios. În urmărirea domnului Boureanu nu a plecat un echipaj de poliție, ci patru. Nu doi polițiști, ci opt. Opt polițiști pentru a opri, legitima și amenda un om beat, ne înarmat și care nu dăduse niciun semn că ar fi periculos în vreun fel altfel decât verbal. Asta în condițiile în care noapte de noapte străzile Bucureștiului devin piste de cursă pentru tot soiul de turbați cu mașini tunate și motociclete, dar acolo nu se găsește niciun echipaj de poliție. La plăcinte înainte.

Cei opt polițiști purced la extragerea domnului Boureanu din vehicul, deși puteau foarte bine să imobilizeze vehiculul, să îi ceară domnului Boureanu să rămână în mașină, să îi scrie amenda de rigoare să i-o înmâneze și să își ia la revedere. În schimb, domnul Boureanu este lăsat să coboare din mașină și încep discuții care pur și simplu nu erau necesare. Polițiștii scot telefoanele și încep să filmeze. Nu cred să existe vreo procedură legală care să prevadă această acțiune. Ca polițist în exercițiul funcțiunii ai un regulament. Ca civil, faci ce vrei. Dar dacă nu te crezi particulă subatomică și supus fizicii cuantice, nu poți avea două stări simultan. Ești fie civil, fie polițist. Nu ambele. Unul din ei îl amenință pe domnul Boureanu că îl face celebru la Antene și își sună un prieten de la trust. Alt lucru despre care sunt destul de convins că nu îl poți regăsi în procedurile poliției. Pe perioada așteptării urmează o serie de mișto-uri între polițiști și domnul Boureanu. Dacă s-ar fi întâmplat în curtea școlii, și ar fi fost vorba despre copii, s-ar fi numit bullying. Opt oameni cu autoritate legală au hărțuit un om beat, în loc să îi aplice sancțiunea și să încheie problema.

În cele din urmă, domnul Boureanu, cu un ego inflamat de propria importanță și cu inhibițiile scăzute drastic datorită alcoolului, cedează psihic și aplică o lovitură în zona inghinală polițistului. O fracțiune de secundă după, urmează croșeul de dreapta, gravitația intră în funcțiune uniform accelerat și entropia domnului Boureanu se maximizează temporar. Cu toate că cei șapte colegi ai polițistului, aflați de față, puteau lejer să-l imobilizeze pe domnul Boureanu fără a fi nevoie de nici o singură lovitură ca răspuns.

Cu alte cuvinte, un om beat și cu inhibițiile scăzute, a reacționat prost și ilegal. Un om treaz, în deplinătatea facultăților mintale și în exercițiul funcțiunii, care era conștient de situația în care se află și că este filmat, nu a găsit o cale mai bună de a reacționa. Poate tocmai că pentru asta era pregătit mental. Mintea lui era deja pe acest făgaș.

Inevitabil, discuțiile pe această temă se polarizează. Cine are dreptate și cine greșește? Fiecare simte nevoia să ia o poziție, iar alegerea nu poate fi decât binară. Evident.

Ei bine, nu este așa. Există paliere de responsabilitate și paliere de vină. Domnul Boureanu este de vină că este prost crescut, că a ales să escaladeze un conflict și, băut fiind, a avut un discernământ diminuat.

Polițiștii însă sunt și ei vinovați. Au avut nenumărate ocazii de a nu escalada un conflict. Au avut nenumărate ocazii de a rezolva problema în mod non violent, pe cale absolut legală. În schimb, au ales la fiecare pas să escaladeze problema în cel mai nefericit mod cu putință. Au ales să provoace un om în stare de ebrietate, bănuiala mea fiind că sperau de fapt să obțină fix deznodământul la care s-a ajuns. Au ales să implice patru echipaje de poliție, acolo unde nu era nevoie decât de unul. Au ales să facă circ și să filmeze acolo unde nu era nevoie nici măcar să îl coboare pe om din mașină. Pentru un gest obscen nu era nevoie de arestare. Sau dacă ei considerau că este cazul, trebuiau să îl extragă din mașină, să îl încătușeze și să-l depoziteze în mașina de poliție. Niciuna din aceste acțiuni nu avea de ce să degenereze în bătaie golănească.

În calitate de polițist, datoria ta este să aplici legea. Nu să faci dreptate cu pumnul sau cu televizorul. Dreptatea o face tribunalul, după ce tu, ca polițist, deschizi un dosar penal și îl înaintezi procurorului.

Deci nu, alegerea nu este binară. Nu este vorba că unul are dreptate iar celălalt este obligatoriu vinovat. În cazul ăsta, ambele părți sunt vinovate. Iar dacă tu spui că un polițist are dreptul de a hărțui un om beat, de a escalada inutil un conflict până se ajunge la bătaie, de a își exercita liber orgoliul și că un polițist, chiar și lovit, are dreptul de a face orice vrea mușchiul lui, atunci nu faci decât să spui că într-o țară civilizată vrei ca niște mafioți să fie bătuți de alți mafioți. Nu te interesează legea, nu te interesează justiția, te interesează doar răzbunarea și ca mafiotul care îți displace mai tare să o ia în gură. Adică, fără să-ți dai seama, subscrii la statul mafiot de care te plângi mereu.

Da, polițistul TREBUIE respectat. Nu ai voie CU NICIUN MOTIV, să agresezi un polițist care își face datoria, legal. Sigur, pot exista situații în care polițistul îți pune viața în pericol, și atunci vei avea de ales dacă te aperi sau nu, în ciuda oricăror consecințe, dar aici nu a fost cazul. Dar și polițistul, la rândul lui, TREBUIE să respecte legea și TREBUIE să aibă discernământ.

Ambele părți implicate în acest incident sunt vinovate. În loc să alegem o tabără sau alta, ar trebui să învățăm și să ne civilizăm.

Și da, până nu realizezi asta, vei fi parte a problemei, nu parte a soluției.

Mă las de biciclit o vreme. Posibil definitiv…

Monday 18/07/2016

Sunt unul din ciudații ăia care colectează deșeurile selectiv și care reciclează tot ce se poate. Ba chiar sunt unul din ciudații care, din multiple motive folosea bicicleta în mod curent ca mijloc de deplasare prin oraș. Simțeam că este, oarecum, o datorie civică și că, prin atitudinea de early adopter, voi încuraja și alți oameni să adopte acest mijloc de transport. Sunt și biciclist, și șofer, înțeleg ambele perspective și le respect.

Se spunea despre mașină că te face gras și îți mănâncă banii, iar despre bicicletă că îți mănâncă grăsimea și îți economisește banii. Da, dar…

Vineri după masă veneam de la serviciu spre casă. Circulam cât se poate de regulamentar, pe carosabil, pe partea dreaptă, pe lângă bordură. Nu croșetez niciodată în trafic, nu mă găsești niciodată pe banda a doua. Tocmai depășeam o mașină parcată neregulamentar, dar tot pe banda întâi. Mașina asta, adică:

P_20160715_150440

P_20160715_151846

Dar fix la jumătatea depășirii, din partea stângă a trecut în viteză un automobil, atât de aproape că m-a atins. Am căzut de pe bicicletă, nu știu prin ce noroc pe spate, pe ghiozdanul plin cu hainele de serviciu. Vasta forță a impactului, precum și frecarea cu asfaltul, a fost preluată de ghiozdan. M-am ales totuși cu niște julituri serioase, o vânătaie mare pe fața pulpei stângi, și o lovitură sănătoasă la bazin, în spate. Dar spre norocul meu nimic grav, nicio fractură, nicio lovitură la cap. Bicicleta a fost aruncată două benzi la stânga, pe mijlocul drumului.

Asta este povestea impactului. Șoferul s-a dat jos de la volan nervos: ”Ce căutai băi pe drum”? I-am explicat, nu prea calm la început, că acolo e locul bicicletelor, nu pe trotuar (oricum era plin de mașini parcate neregulamentar). Omul s-a liniștit. Am chemat un echipaj de poliție care a venit cam în 10 minute. Ne-a luat datele și ne-a prezentat opțiunile. Dacă eram măgar, puteam să mă dau cu fundul de pământ, să chem salvare, să se lase cu dosar de cercetare penală, cu toate că știam că nu ar fi fost cazul. În cazul accidentelor, se consideră faptă penală când sunt peste zece zile de îngrijiri medicale. Vroiam să fiu sigur însă că, în caz că sunt ceva răni invizibile și ajung în spital peste weekend, sunt asigurat din punct de vedere legal.

După ce am stat de vorbă cu omul, s-a dovedit totuși de bun simț. Am încercat să mergem pe cale amiabilă, dar duduia de la call center a insistat că ne trebuie hârtie de la poliție. Omul a zis ”asta este” și a venit să mă ia cu bicicleta. Am fost la poliție. Și aici începe distracția.

Domnul milițian ne-a ascultat, ne-a dat formulare de completat, a mers să vadă mașina și bicicleta. Dar mutra lui acră spunea foarte multe. Pentru început mi-a cerut poze de la fața locului. I le-am arătat.

– Păi ce, ai trecut pe banda a doua? zice domnul milițian.
– Nu, mi-am păstrat banda.
– Și era pistă de bicicletă acolo?
– Nu, îi răspund. Stătusem cu omul pe trotuar acolo, nu era nicio pistă de bicicletă. Și oricum, știam foarte clar că pistele de pe trotuar au fost declarate ilegale la solicitarea poliției București.
Domnul milițian se duce la un calculator și se uită la google maps. Pe trotuar se vedeau niște spoieli galbene.
– Uite, sunt piste de bicicletă. Nu aveai ce să cauți pe asfalt.
– Nu vă supărați, pistele de bicicletă au fost declarate ilegale la solicitarea poliției.
– Auzi, îmi spui tu mie care este legea? Tu ești de vină. Dacă mai faci gură îți dau o amendă mai mare decât te costă reparația bicicletei. Hai, dispari de aici.

Șocați amândoi, eu și colegul de accident, am ieșit din secția de poliție vorbind singuri. Mă rog, între noi. Cum domne? Ai stat cu mine pe trotuar, ai văzut vreo pistă de bicicletă? Nu domne…

Nu îndrăzneam să mai zic nimic. În situația de față, și cu vânătăi și fără proces verbal de constatare, omul putea oricând să-mi ureze un călduros ”Te pup, pa-pa”. Cu toate astea, spre uimirea mea, a insistat să mergem să vedem cât costă reparația bicicletei. Ne-am speriat însă pe amândoi prețurile. Doar furca costa 600 de lei… Jos pălăria însă pentru atitudinea lui.

Între timp s-au trezit și cei de la asigurări. Vor accepta formularul de constatare amiabilă, fără procesul verbal de la poliție.

Ce m-a șocat în toată povestea asta nu este lipsa de infrastructură sau neglijența șoferilor. Sunt cât se poate de grijuliu ca biciclist. Faptul că genul ăsta de incidente mi s-au întâmplat atât de rar este o dovadă a acestui lucru. Sunt niște realități cunoscute și băgam mereu un factor masiv de precauție în calcul. Acum a fost pur și simplu un caz nefericit. Ce consider însă absolut inacceptabil este atitudinea poliției. Omul pus acolo să rezolve asemenea situații nu cunoștea nici cele mai elementare aspecte ale legii. Nu știa și nu îl interesa situația legalității pistelor de bicicletă ba mai mult, s-a folosit în mod abuziv de funcția ocupată pentru a își impune propriile preconcepții.

Civilizația în trafic nu are cum să înceapă altundeva decât de la poliție. În lipsa corectitudinii lor, nu poți avea nicio pretenție de la primărie sau de la șoferi. Și așa am ajuns la concluzia că, în calitate de tătic responsabil, nu îmi mai pot permite riscul de a îmi risca viața, hipsteresc și eco, pentru dreptul de a muri legal în orașul meu. Așa că până va exista infrastructură de bicicletă, și susținerea legală, eu renunț la două roți ca mijloc de locomoție. Rămâne doar ca mijloc de recreere.

Intenționez să înregistrez o plângere la poliție, imediat ce mă lămuresc cu situația pistelor de bicicletă. Cu toate că domnul milițian nu mi-a lăsat datele de contact. Vedem ce iese.

[UPDATE1] Am primit din partea Optar un document actualizat cu situația pistelor de bicicletă.

situatie-piste-2016-13-iunie

[UPDATE2] Având în vedere că această postare a fost preluată, se pare, în presă, fără să fiu întrebat personal despre acest incident, se impune o precizare: expresia ”dispari de aici” este o… licență poetică, nu a fost folosită în cadrul conversației, am folosit-o pentru a reda spiritul (și tonul) conversației. Formularea textuală a fost ”ieșiți afară și gândiți-vă”.

[UPDATE3] Pentru cei cu probleme de concentrare, povestea în rezumat, fără miștouri și bășcălii.

  1. Circulam cu bicicleta, regulamentar.
  2. Un șofer neatent dă peste mine.
  3. Scap cu răni minore, nu vreau să fac scandal. Vreau doar bicicleta reparată.
  4. Încercăm amiabilă, asigurările ne trimit la poliție.
  5. Mergem la poliție și dăm peste un domn agent răuvoitor și defectuos informat, care nu știe că pe raza lui de responsabilitate NU EXISTĂ PISTE DE BICICLETĂ LEGALE.
  6. Pe baza lipsei de informare și a rea voinței, domnul agent purcede la un ABUZ încercând să arunce responsabilitatea pe mine și mă amenință cu o amendă.

Îmi pare rău că nu am avut un reportofon sau o cameră de filmare la mine, înregistrarea ar fi fost extrem de elocventă în acest sens. Data viitoare (doamne fereșete!) o să știu mai bine ce este de făcut.

Felicitări Poliția Română! Mulțumesc Waze :)

Monday 14/12/2015

Știu, de obicei titlurile postărilor mele sunt la bășcălie. De data asta însă, fatalitate, titlul este cât se poate de pe bune.

După cum cel mai probabil știți, lucrările de la metrou au dat de o problemă pe la Eroilor. În consecință, traficul este închis iar circulația din Drumul Taberei, și așa extrem de dificilă, are extrem de mult de suferit. Inițial am vrut să plec de acasă cu transportul în comun. Oricât de congestionat ar fi Drumul Taberei, 41 circulă ceas.

Dar imediat ce m-am suit la volan am dat drumul, ca de obicei, la Waze. Am studiat ruta înainte să plec, recomandarea era prin Crângași, prin pasajul Lujerului, nu pe lângă, iar estimarea de timp până la Piața Victoriei era de 26 de minute. De DOAR 26 de minute. Așa că am plecat la drum.

La intrarea în pasaj m-am crispat nițel. În condițiile de trafic obișnuite petreci 5-10 minute doar în subteran. Și totuși era foarte liber, coloana începea de-abia la ieșire. Și tot acolo am primit primul raport: ”Police reported ahead”. La ieșirea din pasaj un polițist în intersecție. Acolo unde toți nesimțiții ce vin dinspre Lacul Morii întorc neregulamentar (au semn de obligatoriu înainte) și blochează intersecția. În concluzie, nimeni nu întorcea, cu toate că polițistul nu dirija activ intersecția. Uneori îi oprea pe cei care veneau de pe Uverturii. Traficul din intersecție, în schimb, curgea foarte lin în lipsa nesimțiților.

La următoarea intersecție, la Orșova, alt polițist în dreptul stopului de la trecerea de pietoni. Oprea traficul strict cât era nevoie să treacă pietonii, apoi dădea drumul la mașini. Și mai sus, la intersecția cu Splaiul Independenței, alt echipaj de poliție. Dincolo de Crângași încă unul care dădea drumul la mașini prelungind verdele.

Așa se face că de ajuns la serviciu am ajuns nu în 26 de minute și în 24. Pe parcurs Waze a revizuit estimarea.

Merită subliniate câteva lucruri cu această ocazie. În primul rând, confruntată cu o situație de criză, Poliția Română și-a făcut datoria. Cândva în timpul weekend-ului trebuie să fi fost un comitet de acțiune care a pus cap la cap o strategie de fluidizare a traficului. Îi felicit pentru asta și mi-aș dori să se păstreze atitudinea până la repararea problemei de la Eroilor. Rămâne de văzut cum va fi pe termen lung.

În al doilea rând, este uimitor și evident ce se întâmplă în trafic atunci când șoferii sunt civilizați. Mult din blocajele din București se datorează șmecherașilor.

Iar în al treilea rând, tehnologia își dovedește încă o dată puterea de a îmbunătăți viața oamenilor. Sateliții GPS, internetul mobil și software-ul bine gândit și-au dat mâna într-o combinație fericită pentru a oferi rezultate admirabile.