“Să salvăm planeta”. O problemă foarte prost pusă.
Circulă în folclorul urban o expresie pentru hipsteri: ”Să salvăm planeta”. Nu mai mergeți cu mașina, nu aruncați ulei la veceu, nu lăsați apa să curgă cât timp vă spălați pe dinți. Pentru că faceți rău planetei. O mare mare prostie! Dar de ce e o prostie?
Pentru că suntem o rasă de maimuțe extrem de arogante. Trăim cu iluzia că suntem stăpânii planetei și fără noi totul se termină. Una din iluziile colective precum religia. De fapt, una din iluziile colective susținute de religie. De-a lungul miliardelor de ani, planeta a trecut prin episoade cu adevărat dramatice. Extincții în masă au omorât aproape în totalitate viața. Câteva creaturi stinghere, ascunse prin cotloane uitate de timp, au preluat ștafeta și au repopulat planeta cu specii din ce în ce mai evoluate. Peste 99% din toate speciile care au trăit vreodată pe suprafața planetei ăsteia au dispărut în neantul uitării.
Dacă vom continua în stilul actual, vom otrăvi planeta. O vom face atât de neprimitoare încât nu va mai putea să susțină miliardele de maimuțe bolnave de grandomanie. O să murim pe capete, asemeni unei adunături de șobolani. Iar în urma noastră timpul va lucra metodic, așa cum a făcut-o până acum, reclădind viața pe făgașe noi.
Și poate când urmașii gândacilor de bucătărie vor moșteni planeta, vor deveni ființe gânditoare și vor căuta originile vieții, vor descoperi o foarte scurtă perioadă în istoria planetei când mediul a devenit ciudat de toxic încât mare parte din animalele planetei a dispărut. Vor postula și ei, poate, despre venirea unui meteorit sau un gamma ray burst care aproape a sterilizat planeta.
Pentru că nu planeta o omorâm. Ne omorâm pe noi înșine, prin nesimțire și auto infatuare. Planeta și universul nu se opresc nici măcar o secundă, preocupate de soarta umanității. Iar dacă nouă nu ne pasă…
Du-te bă draq cu comanda ta cu tot…
Se dau datele problemei:
- Una bucată site de vânzare încălțăminte – ale82.ro – proprietate persoană fizică marca macaronar cu denumire de origine controlată Alessandro Tramonte.
- Una bucată client care plasează o comandă pe sus-menționat site pentru două perechi de încălțări, încurajat fiind de termenii și condițiile afișate: ”Schimbam produsul in cazul nepotrivirii marimii sau rambursarea lui”.
Sună telefonul astăzi.
– Băi clientule, tu ești serios sau te bagi în seamă?
– Adică ce?
– Adică știi tu perechea aia prima de ai comandat-o? Sigur nu-ți vine, așa că nu ți-o dau. Iar a doua… Sigur îți place? Că dacă nu ești sigur nu vreau să mă încurci așa degeaba… Am treabă, stau mușterii după mine. N-am timp de trimis produse așa, la clienți. Hai, că mă ții din treabă.
Amice Tramonte, cred că ești un pic confuz. Un magazin online se face ca să vinzi produse, nu ca să nu le vinzi. Esențialul când te sună un mușteriu nou este să-i faci impresie bună și să ți-l faci fidel, nu să te stropșești la el. Și mai ales, dacă vinzi încălțăminte, să îi inspiri încredere că la prima comandă nu rămâne cu o pereche cu măsura greșită. Bine, am înțeles, tu în particular ești valoros. N-o faci pentru bani, o faci din pasiune. Și pe mine mă enervează să mă fugărească lumea așa, tot timpul. Nici n-ai idee cum mă aleargă lumea să-mi înfunde bani în buzunar. Vorba aia – valoarea mea, valoarea mea… Nu ți-o zic p-aia cu vafa că sunt un finuț.
O seară de muzică modernă cehească
Circulă vorba prin târg că weekend-ul ăsta a fost plin de concerte. Kosheen și Lord Of The Dance au ținut capul de afiș, dar pe lângă ei, sâmbătă seara, a avut loc și un concert mai puțin obișnuit, organizat de Centrul Ceh. Două formații cvasi necunoscute au venit la București să tenteze românii cu Staropramen și muzică bună.
Lesni Zver – electro jazz modern, psychedelic
Recunosc sincer că nu auzisem niciodată de ei până sâmbătă dimineață. Dar dacă tot mergeam la concert, am zis să ascult ceva de dinainte. Am mai pățit-o la alte concerte să mă ia o trupă prin surprindere, în mod neplăcut din păcate. Măcar dacă era un risc, să fiu pregătit psihic. Muzica lor însă suna bine – poți s-o asculți gratuit aici. Pe Groogeshark n-am găstit nimic.
Urcați pe mica scenă de la Muzeul Țăranului, au reușit să creeze o atmosferă plăcută, publicul reacționând cu căldură. După mai bine de o oră de muzică bună în care au pus evident suflet, au mulțumit publicului și au făcut loc următoarei trupe.
Floex – perla ascunsă
Nu știu câtă lume a auzit de Floex până acum. Nici eu n-aș fi auzit de ei dacă n-aș fi fost pasionat de jocurile originale, create de mici case independente. Machinarium, un superb exemplu al genului care a intrat instantaneu în topul favoritelor mele, m-a cucerit nu numai prin grafica frumoasă și povestea simpatică, ci și printr-o coloană sonoră superbă. Un pachet complet cum rar poți întâlni.
Așa am ajuns să îl descopăr pe Tomáš Dvořák și proiectul lui muzical – Floex. Primul album pe care l-am ascultat a fost Zorya și m-a cucerit de la prima melodie. Am descoperit un sunet curat, fresh și o muzică plină de căldură. Pentru ei am venit la concertul organizat de Centrul Ceh.
Scena se pregătea cu niște instrumente cel puțin neobișnuite. Instrumentul de suflet al lui Tomáš este clarinetul, dar pe scenă și-au făcut apariția și altele mai exotice.
Și s-a ajuns și la momentul concertului. Tomáš și echipa lui s-au suit pe scenă și a început magia. Muzica de pe Zorya a fost completată de un track de pe Pocustone și o melodie nouă, încă nelansată. Cu toate că într-un concert live muzica nu sună niciodată ca pe album, ce am auzit, împreună cu cei aproape 250 de oameni care umpluseră sala, a fost de-a dreptul senzațional. Toată trupa a trăit vizibil muzica iar publicul a reacționat cu o căldură total neașteptată pentru mine, dar mai ales pentru muzicieni.
Timp de o oră publicul a încurajat cu aplauze îndelungi și urale trupa care, la rândul ei a fost profund impresionată de reacția spectatorilor. La finalul concertului, Tomáš a recunoscut sincer că acesta a fost probabil cel mai reușit concert a lor de până acum. Sincer, sunt de acord cu ei. Rar am văzut o reacție atât de entuziastă din partea unei mulțimi care probabil nu cunoștea mare lucru despre trupă.
Trupa Floex, de la stânga la dreapta: Tomáš Dvořák – electronică, clarinet și midiclarinet, Sára Vondrášková – vocal și metalofone, Jirka Javůrek – clarinet, midiclarinet și bas clarinet, Marián Petržela – percuție.
Sigur, ca la orice concert au fost și momente enervante sau amuzante. Bateristul trupei Lesni Zver a ținut să ne împărtășească faptul că în ziua precedentă fusese mușcat de un maidanez. Nu că m-ar mira asemenea realizări autohtone. Și mai erau și moldovenii din rândul doi din fața scenei care, cu toate că nu se urneau de-acolo, țineau să comenteze între ei, tare, ca să se poată auzi între ei, că personal ei nu prea gustă genul ăsta de muzică. Nu mai vorbesc de cei 2-3 zăpăciți care ai insistat să fumeze în ciuda rugăminților organizatorilor și trupelor.
Una peste alta, a fost o experiență extrem de plăcută și mă bucur că n-am ratat ocazia de a asista la concertul unei trupe cu foarte mare potențial.