Tag: Marketing

Posted on

Reclame reușite

În advertising există e ecuație de succes:

(buget adecvat + imaginație + companie deschisă la minte) = vezi mai jos

O reclamă foarte reușită

Posted on

O vizită la Spring Time – piesă în trei acte

Pentru mine Spring Time-ul din Piaţa Victoriei este un loc mistic. Acolo mi-am descoperit ateismul prima dată, așteptând o șaorma. Și tot acolo am învățat astăzi câteva lucruri interesante.

Am trecut pragul localului astăzi la ora 18:50. Trebuia să-mi iau copii de la socri și preferam să fac ”plinul” ca să plecăm cât mai repede spre casă. Când să comand tradiționala șaorma, Ioana mă trage de cot și îmi arată un afiș. ”Happy Hour după 19:00. Reducere 30% la șaorma”. Na, pentru 10 minute… Așa că cer două ciocolate calde și mai aștept nițel. Mă mut la tejgheaua de cafele și mă sprijin într-o mână.

Actul 1

Pisi de acolo dă să facă ciocolatele și descoperă că a rămas fără ceva. ”O secundă” zice și fuge în spate, de unde se întoarce cu patru cutii de… ceva în brațe. Eu casc ochii mari la produs. Pentru că știu ce era. Pe cutia de gen UHT scria mare ”Milk Drink”. Am mai văzut asta la Auchan. E un lapte diluat cu apă, o poșircă incredibil de ieftină. Hmm, îmi zic eu, oare câți dintre comercianții de cafea fac asta? Doar 100% bănuiesc eu… Și oare de unde își iau restaurantele toate alea pentru mâncarea fițoasă pe care o mâncăm? Din ce se fac sosurile? Bine, alea care nu sunt scoase dintr-un borcan… Lesson learned.

Actul 2

Înghițind ciocolata văd doi copii lîngă casa de marcat. Două țigăncușe, îmbrăcate destul de aiurea cu veste pufoase de gen oaie în ciuda ploii de afară, se hlizeau și se hârjoneau pe acolo. Cea mai mică făcea năzbâtiile tipice de copil de 2-3 ani, iar cea mare încerca să o potolească. Dar era evident că între ele e afecțiune. Și mă bucuram de fericirea lor copilărească, în ciuda etniei de proveniență. Puțin după aia apare și piranda aferentă și cere ceva de mâncare. Numai că nu în română, ci în spaniolă. Și nu pentru că era căpșunară întoarsă de acolo, ci petru că de fapt chiar era un străin care se chinuia să comande ceva într-o limbă cu totul străină. Ca să vezi, unde era rasistul… Analizând după aia situația, da, erau îmbrăcați curat copii și presupunerea mea referitoare la etnia ei a fost subiectiva. Rușinică mie…

Actul 3

Vine rândul șaormei. Cu discount 30% 🙂

Până când mi se înmânează obiectul muncii. Și aici surpriza. E cea mai anemică pe care am cumpărat-o până acum de la ei. Iar când încep s-o mănânc… Totul la interior e redus, chiar și castraveții murați. Aș zice că, per total, sunt cu 30% mai puține ingrediente. Reducere my foot. Auzisem pe undeva că e firmă a unor greci?

Posted on

Marketing. 2.0, 0.2, cum o fi?

Din seria copiii spun lucruri trăznite, vă prezint:

Mi-ar fi plăcut tare mult să particip la întâlnirea de marketing în care s-a hotărât această promoție. Aș fi avut șansa să capăt niște răspunsuri la următoarele nelămuriri:

1. Ce treabă au boxerii cu 3D-ul? Și dacă tot suntem aici, ce e aia 3D white, detergent 3D etc.
2. Ce treabă are energizantul cu boxerii? Aș fi vazut promoția mai potrivită cu niste adidași. Sau niște prezervative. Sau, având în vedere forma de prezentare a energizantului 9mm pe rafturile magazinelor, cu un bidon maaaare de lubrifiant.
3. Insinuează oare promoția utilizarea internă a băuturii? Adică internă în stomac, sau internă în boxeri pentru a stimula vizual eventualele privitoare?
4. ”9mm” este o aluzie la adresa viitorului proprietar al boxerilor? Daca da, pe care axe ale coordonatelor carteziene?

Posted on

Cunoaște-ți brandul

Și nu, nu mă refer la pumn 🙂

Cel mai important lucru când lucrezi pentru un brand, este să-i cunoști valorile. Dar și mai important este să îi cunoști percepția în piață și să simți, la cel mai sincer mod cu putință, particularitățile pieței pe care operezi. Studiu de caz, reclama de mai jos ce rulează, tradusă, pe posturile TV din România.

Reclama mi se pare forțată și neconvingătoare pe multiple planuri. În primul rând Renault Megane este o mașină de clasă medie, cu o ținută de drum medie și cu o etichetă de preț cât mai mică. Adică este o variantă de buget, de compromis pentru cine nu își permite mai mult. Deci în nici un caz nu este un simbol al statutului social după care să tânjești așa cum ai face-o după un Mercedes sau un Porsche. Și în nici un caz nu este experiența automotivă după care să leșini de plăcere. Da, este comodă, da, pleacă de pe loc când o bagi în a întâia și dai drumul la ambreiaj, dar asta fac toate mașinile de pe planeta asta. Și aproape toate celelalte mașini de vânzare la ora asta o fac mai bine, cu fiabilitate mai mare etc.

Reclama în forma ei originală se adresează unui public foarte precis și foarte atipic – francezii. Criteriile după care ei își cumpără o mașină sunt cu totul diferite de cele după care îți cumpără restul europenilor mașini. Reclamele nemțești, de exemplu, nu merg în Franța, iar cele franțuzești sună fals pentru restul Europei. De asta preluarea unei reclame este greșită din principiu, a uneia franțuzești cu atât mai mult. Exemplul cel mai bun mi se par reclamele la Calgon, care mă enervează de îmi vine să sparg televizorul și să-mi arunc mașina de spălat pe geam.

Și rămân din nou cu întrebarea? Cine este clientul Renault în România și în ce fel îl atinge acest brand?

Posted on

ING în vizită la mine

Ei, dragii moșului, am o mărturisire de făcut. Blogul ăsta l-am făcut din mai multe motive, după cum urmează: grandomanie, autoironie, plictiseală și lipsa de răbdare la adresa realității crude ce mă asaltează. Cu alte cuvinte, în linii mari este o proiecție în spațiul virtual și internautic a defectelor mele, unele acceptate și îmbrățișate, altele cu care mă lupt și câteva cu care mă prefac că mă lupt ca să impresionez femeile (da, în ultima frază e ascunsă o autoironie). Și ca orice narcisist, sunt curios de unde îmi vine traficul și care sunt lucrurile de interes. În traducere liberă, StatCounter.

Tot aici, pe blog adică, e locul în care mi-am vărsat oful referitor la problemele mele cu banca ING, entitate economică ce până acum jumate de an îmi era relativ simpatică. În mod total neașteptat, fără nici o bășcălie, am constatat că cineva din ING a fost interesat de ce debitez eu aici. Atât de interesat încât a intrat la fix pe tag-ul ce îi privește.

 

Asta dovedește că ING scanează activ piața pentru a vedea atitudinea generală față de ei. Nu pot decât să-i felicit pentru inițiativă. Păcat că nu se vede în nici un fel în atitudinea față de clientul final. Și nu mă refer la mine, cel cu gura mare și spurcată, ci la orice Ion Popescu de pe stradă care are cont și credit la ei. Oricum, după configurația calculatorului de pe care s-au informat, deduc că e vorba de un angajat ce face o sinteză, luând link-uri de pe mail sau dintr-un spreadsheet.

Nu-mi cer scuze pentru lipsa de informații de la contact. Ce-am spus acolo rămâne valabil. Oamenii mă au în baza de date, dacă vor să mă contacteze știu cum să dea de mine. Aș pune totuși pariu, pe o bere la temperatura camerei că deja e o mare răceală între mine și ING, că n-o să mă contacteze nimeni – probabil mă consideră deja o cauză pierdută.