Cuvintele care urmează sunt o analiză rece și imparțială a evenimentelor din ultimele zile, urmate de concluzia mea personală.
Am asistat cu toții, unii din noi cu indignare, la călcarea în picioare a tuturor legilor țărișoarei noastre. Greșite sau corecte, acestea au fost ciopârțite, mutilate, răsucite și pervertite pentru a atinge un scop. Scopul majorității actuale, așa cum a făcut-o și majoritatea precedenta. În acest proces parlamentul a dovedit, după cum era și normal, că este format din niște hiene dornice de o masă rapidă și ușoară. Asta e vocația lor, asta le vine natural să facă. Cancelariile occidentale privesc cu groază la ce se întâmplă în România. O nebunie politică de neimaginat le arată că țara noastră nu are nici un fel de cuvânt. Mâine poimâine, prin cine știe ce motivare arbitrară, poate călca în picioare orice angajament.
Dar politicienii noștri, isteți cum sunt, au găsit metoda ideală de a se deculpabiliza. Au încărcat un pistol cu toată iresponsabilitatea lor și l-au pus în mâna noastră. Vezi, decizia e a ta. Tu hotărăști! Iar pe 29 iulie, prostul care va apăsa pe trăgaci nu va fi parlamentarul care a făcut toate abuzurile. Va fi poporul român, înfometat, îndobitocit și însetat de sânge, că i s-a tăiat salariul și pensia. Iar cancelariile occidentale vor avea confirmarea – România are politicienii pe care îi merită, care o reprezintă. Vor considera, pe bună dreptate, că România este o populație de aborigeni isterici lipsiți de cele mai primare concepte ale unui stat democratic de drept, care nu înțeleg și nu sancționează derapajele, ba chiar le adoră. Iar cu aborigenii, nu prea ai ce discuta. Le dai niște mărgele, faci o leacă de turism sexual (bună ziua stimate domnule Mazăre) și la întoarcere îți faci un set de analize să vezi dacă te-ai îmbolnăvit de ceva. O să rămânem ciuca de bătăi de joc a Europei, cei cu mâna întinsă prin piețele din Franța, Italia și Spania. Ferentariul Europei. Pentru că, nu-i așa, noi românii am apăsat pe trăgaci ucigând tiranul.
Revin cu gândul la Brucan și la pesimismul cu care spunea în ’89 că România va avea nevoie de 25 de ani pentru a se democratiza. Mincinosule! Încearcă 50 sau 75. Poate atunci să se mai schimbe ceva. Dar sincer, nu-mi fac speranțe.