Month: March 2012

Oricât de mult m-am certat eu cu ING, trebuie să recunosc sincer ca Unicredit-Țiriacul la care am fugit cu creditul e un picuț dus cu capul.

Pe lângă faptul că emiterea unui card și trimiterea la o filială anume este o adevărată provocare pentru ei, nerezolvată încă, zilele astea s-au gândit să mai facă o poznă.

Povestea începe așa. Fusei în Bulgaria și cum n-aveam ce face, am plătit camera cu cardul. Buuun. Până când tanti de la recepție, o tanti ce părea proaspăt reprofilată de pe altă meserie pe ce a apucat și ea, scoate cardul din POS, se pune cu el la calculator și începe să scrie, după care îl întoarce pe fața cealaltă și mai scrie ceva. Beculețele se aprind. Asta nu e normal. Dau un telefon acasă să golească soția contul pana nu-l golesc… ei. După care, mă prezint voios la Unicredit să-mi scot alt card. Ăla pe care îl aștept de trei săptămâni poimâine.

Și cum aștept eu așa, îmi vine un aviz poștal, de la unii TotalPost, că nu m-au găsit acasă și să mă duc eu la ei, într-un colț de APACA. Bine bine, dar ce dracu’ poate să fie? Pun mâna pe telefon. Un plic de la Unicredit. Ete draci. Or fi trimis un alt PIN pentru noul card. Hai să dăm o fugă să-l luam. Sar călare pe bidiviu și-i dau bice. Ajung, dau avizul, dau buletinul și primesc plicul. Numai că nu arăta a plic de PIN. Dezorientat, jupoi fițuica.

”Stimate măi ăsta. Vezi că te mutăm de la agenția Perla la agenția Dorobanți. Ca să te servim pe tine mai prompt. Nu te costă nimic, nu tre’ să faci nimic. Da’ îți zicem și ție așa, să știi. Cu stimă bla bla…”. Nici un card, nici un PIN, nici o informație confidențială.

Păi bine fraților, pentru atâta lucru puneți oamenii pe drumuri? Pe bune? Ați auzit de, ăăă… telefon, SMS, email, poștă normală, online banking, porumbei călători, semnale cu fum, spiritism ș.a.m.d?

Pe bune, nu e greu. Se numește logică.