Mă gândeam zilele trecute la scenarii utopice. Visam cu ochii deschiși adică. Mă gândeam la eterna problemă a traficului și a locurilor de parcare. Și mi-a venit o idee cât se poate de interesantă. Cum ar fi dacă…
Să presupunem că în fiecare oraș există o flotă de mașini autonome, de 1, 2, 4 sau mai multe locuri. Mașini care pot avea parcări amenajate subterane și care să stea ascunse permanent acolo când nu sunt utilizate. Iar parcările să nu fie proprietatea nimănui. Adică a municipalității. Parcările să fie conectate la panourile fotovoltaice de pe toate clădirile din jur, prin care să încarce mașinile aflate în așteptare, pe principiul first in, first out. Să existe câteva companii – gen 5-10 per oraș, care să le dețină și să le administreze din punct de vedere tehnic. Iar clienții, asemeni abonaților la servicii de gen telefonie mobilă, să cumpere abonamente la dreptul de utilizare a lor, diferențiate pe niveluri de prioritate la preluare, timpi de așteptare maximi garantați, limită de km peste care plătești. Dar n-am terminat.
Ziceam, mașini mici, de gen pleci de-acasă singur, chemi o mașină de pe telefonul mobil și îți vine una de o persoană, mică, eficientă și suplă în trafic. Pleci cu toată familia, vine una mai mare care să acomodeze numărul de pasageri. Ai bagaje? Ori vine una mare, ori una mică și încă una de marfă care se ține după tine până la destinație. Simplu, nu? Și cum nu toată lumea folosește mașina simultan, rezultă că o singură mașină ar putea deservi zilnic zeci dacă nu sute de oameni. Corect?
Avantajul este că într-un trafic complet automatizat, nu este nevoie de semafoare. Deci ambuteiajele nu prea mai au de ce să se producă. Zeci de mașini pot trece simultan printr-o intersecție fără să se lovească, trebuie doar să le coordonezi traiectoria și viteza de deplasare. Scoate factorul uman din ecuație și vei scoate nervii, șmecheria și altele de genul ăsta. Ai putea chiar include în abonamentele de trafic niveluri de prioritate. Dacă mă dau banii afară din casă, pot cumpăra de exemplu o prioritate premium, pe care o au din principiu salvările și mașinile de pompieri, de exemplu.
Dar se poate și mai bine. Putem folosi o flotă de mașini autonome mici și harnice chiar mai eficient? Da. Să presupunem că fiecare flotă deservește în principal un cartier. Sigur, le poți folosi de gen merg de la A la B. Dar dacă în loc de asta le folosești local, pentru a te duce de la A până la cea mai apropiată stație de metrou să zicem? Faci cinci minute până acolo, te debarcă rapid direct în stație, iei metroul până la stația de destinație, între cartiere de exemplu, și de acolo te preia o altă mașină autonomă care te depune la destinație, la B. Avantajul este că mașinile ar zumzăi pe o arie mult mai mică de acoperire, complexitatea traficului ar fi considerabil scăzută iar tranzitul automat între nodurile mari ar fi foarte rapid și secvențial. Gen USB sau fibră optică, dacă vrei. Iar metrourile, subterane sau supraterane ar putea curge mai repede sau mai încet, tot automat, în funcție de încărcarea pe fiecare linie.
Ce am obține în schimb? În primul rând tot proiectul ar putea fi ecologic sănătos. În locul unei mașini care deservește 1-2 oameni, merge între 30 de minute și o oră pe zi, în rest ocupând spațiu de parcare undeva absolut inutil, am avea o mașină care deservește zeci de oameni și ocupă un singur loc de parcare, de preferat în subteran. Asta ar însemna trotuare libere. Sau și mai bine, mult mai puține trotuare și mult mai multe spații verzi. Mai multă răcoare vara și aer considerabil mai curat. Sănătate pentru minte și pentru corp, adică. Iar infrastructura existentă ar face față cu brio la volume de trafic considerabil mai mari.
Partea cea mai interesantă este că mai toate tehnologiile necesare există deja sau sunt cât se poate de aproape. Mașinile automate sunt chiar după colț, localizarea prin GPS există, sisteme de gen UBER permit o gestionare rapidă și eficientă a clienților, mașinile electrice au dovedit că sunt o soluție viabilă, știm deja cum să oferim infrastructură ca servicii. Nu ne oprește decât limita de viziune. Și interesele unor companii care tranzacționează miliarde de dolari în petrol.
Pentru o utopie, tot șirul ăsta de idei mi-a creat o senzație destul de caldă. Poate datorită faptului că este cât se poate de realizabilă.