Am avut în ultima vreme ocazia să schimb mai multe opinii cu diverși oameni despre procesul de aducere pe lume și îngrijirea unui copil. Îmi dau seama acum că am făcut mai multe greșeli, lucru pentru care cred că ar fi util să revizuiesc nițel experiențele mele trecute pe baza revelațiilor recente. Să începem deci.
Pregătirea pentru venirea unui copil
Asta este prima prostie pe care ai putea să o faci. Ce e aia pregătire? A face copii este un proces absolut natural. Se întâmplă peste tot în natură, nu e nevoie de nici un fel de ajutor sau pregătire. Natura se ocupă singură de tot ce este nevoie. Circulă, de asemenea, un zvon perfid cum că în primele trei luni de sarcină, o mămică ar trebui să fie foarte atentă la medicamentele, procedurile medicale și chimicalele cu care interacționează. Inițial credeam și eu că este un lucru important, dar cred că este doar o exagerare. Să nu uităm, selecția naturală începe din uter. Dacă fătul nu își dă interesul să se lupte pentru propria viață și nu are grijă să-și formeze organele și membrele sănătos, este totuși problema lui, el are de tras după aia. Și analizele medicale sunt în mare parte inutile pentru că nu ajută la nimic. Așa, știi ceva în plus. Și ce?
Nașterea
În ultima vreme tot mai multe femei transformă acest fenomen natural într-un subiect de mofturi și circ. Nașterea acasă sau pe câmp, procedeu natural aplicat de mii de ani, a fost înlocuită de mofturi precum nașterea la spital sau asistența medicală. Repet, natura s-a ocupat de asta de mii de ani la oameni și de milioane de ani la animale în general. De ce să risipim, deci, resurse medicale valoroase care ar putea fi alocate către îngrijirea adevăraților bolnavi cu probleme legitime de sănătate? Este doar un exemplu al egoismului feminin în deplină manifestare…
Primele zile ale unui nou născut
Aici avem, poate, unele dintre cele mai mari exagerări și preconcepții de combătut. În primul rând, medicina a născocit o ramură absolut inutilă, numită neonatologie, pentru a păcăli mamele din primele zile. Știm cu toții că bebelușii sunt oameni ca oricare alții. Așa că de ce oare este nevoie de doctori care să se ocupe în mod special de o perioadă foarte scurtă? De ce doctorii normali nu sunt buni? Este doar o complicație inutilă.
De asemenea, se practică la scară largă exagerări grosolane referitoare la igiena bebelușului. Circulă o preconcepție cum că acesta ar trebui spălat zilnic iar scutecele schimbate periodic. Ideea este foarte proastă în sine, pentru că genul ăsta de comportament nu face decât să încurajeze, de la cele mai fragede vârste, o atitudine de delăsare și răsfăț din partea bebelușului, care va înțelege că aceste lucruri i se cuvin. Acest lucru trebuie combătut. De asemenea, plânsetul acela al noului născut este greșit interpretat precum nevoie de afecțiune. Este pur și simplu o manifestare naturală a unor tendințe isterice, ideal tratată prin ignorarea acestui comportament nepotrivit. Știm cu siguranță acest lucru pentru că, până acum, nu a fost documentat nici un caz de bebeluș care să solicite verbal afecțiune din partea mamei.
Obiceiurile alimentare
Natura a pus la punct un sistem de hrănire a copilului în primele zile de viață. Este o chestie pe care orice femeie o cunoaște din naștere și nu merită discutat despre asta. Este un proces fiziologic ca oricare altul. Dar să nu uităm că știința a progresat. Există o serie de alternative mult mai calorice și mai eficiente. Așa cum nu mai depindem de picioare pentru deplasare, nu există nici un motiv pentru care să ne cramponăm de metodele tradiționale. Sigur, există câțiva tradiționaliști care se cramponează de alăptat, folosind o serie de argumente obscure și discutabile. Nu există nici o dovadă științifică de natură să susțină presupusele beneficii medicale ale acestei proceduri, iar argumentul emoțional că ar face bine afectiv copilului nu face decât să întărească argumentul răsfățului precoce.
Plecarea acasă
Șederea în spital pentru naștere și după aceasta, un motiv mascat de huzur și relaxare pentru femei, se încheie de obicei la câteva zile după naștere. Aici intervin o serie de noi greșeli de abordare care pot avea efecte negative în viitor. Cea mai mare dintre acestea este că noul născut ar trebui pur și simplu luat acasă. Total greșit. Noul născut trebuie să înțeleagă că este un om responsabil și trebuie să își dea tot interesul să își urmeze părinții acasă prin propriile forțe. Altfel, poate rămâne cu ideea greșită că ar fi în vreun fel datoria părinților să-l care de colo colo.
Primele zile acasă
Odată ajuns acasă, copilul trebuie introdus în noul lui mediu. Unii părinți exagerează cu igiena locuinței, plecând urechea la vorbe băbești care spun că aceștia sunt susceptibili la îmbolnăviri. Din nou o exagerare enormă din partea părinților. Cocoloșit în asemenea fel, copilul nu va dezvolta un sistem imunitar sănătos și nici nu va învăța să se ferească de pericole. Copilul nu are nevoie de nici un fel de amenajări speciale sau de pregătiri deosebite. Orice pat care este bun pentru părinții lui este suficient de bun și pentru el. Asta include chiar și saltelele întinse pe jos. Altă exagerare este cea că noul născut trebuie ferit de obiectele dure, precum colțurile de lemn sau de înălțimile de la care ar putea să cadă. Nu poți învăța să te ferești dacă nu te lovești! Cu cât înveți mai devreme acest lucru, cu atât mai bine.
Liniștea este, de asemenea, un moft. Cum bebelușul stă toată ziua în casă și nu desfășoară nici o activitate utilă, acesta are suficient timp la dispoziție pentru a dormi. Este mai important ca programul tipic al părinților să nu fie deranjat. Să nu uităm că aceștia sunt responsabili de întreținerea gospodăriei, așa că nevoile acestora trebuie să primeze, firește.
Argumentele referitoare la igiena și obiceiurile alimentare ale bebelușului se păstrează, bine înțeles. Responsabilitatea se învață de la cele mai mici vârste. Suplimentar, copilul poate începe să mănânce aceeași mâncare ca și părinții săi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru întreaga familie!
Totuși, în primele câteva luni copilul va plânge destul de mult, fără să comunice clar ce anume îl deranjează. Din acest motiv se recomandă antifonarea din timp a unei camere, pentru ca părinții să se poată relaxa într-o cameră alăturată, savurând o cafea, un pahar de vin sau o țigară în timp ce urmăresc un film sau discută cu prietenii, până când copilul învață că aceste crize de isterie sunt inutile și neplăcute.
Perioada de creștere
Ulterior, copilul va putea să meargă de colo colo, târându-se sau în patru labe. Unii oameni reacționează la această etapă prin ascunderea cablurilor electrice, protejarea prizelor și înlăturarea chimicalelor de la îndemâna copilului. Cred că nu mai este cazul să explic la acest moment de ce anume este o idee proastă…
Vestea bună este că această etapă poate elibera părinții de o serie de responsabilități. Așa cum cățeii și pisicile sunt capabile să mănânce singuri, poți obișnui copilul cu mâncatul autonom. Tot ce trebuie să faci este să lași pe jos un castron în care să pui periodic mâncare. Astfel, copilul își va găsi propriul ritm al alimentației.
Mare atenție însă la mobilă. Copilul poate cădea și o poate deteriora, lucru foarte neplăcut pentru cei care țin la valoarea investită în aceasta. Să nu uităm, copii se vindecă prin mecanisme naturale, mobila nu! Și mai neplăcut este că sângele poate păta ireversibil tapițeria, covoarele sau perdelele. În asemenea situații, copilul trebuie învățat să sângereze responsabil.
Plimbările zilnice
Unii părinți își modifică radical programul, scoțând zilnic copilul afară. Deși în esență nu este un lucru rău, cu siguranță nu există dovezi că acest lucru ar fi benefic. Aerul proaspăt se poate obține prin simpla deschidere a unei ferestre, iar nevoia de divertisment poate fi asigurată și prin luarea copilului alături de părinți la o terasă sau la un concert. Interacțiunea cu alți copii este un lucru firesc, dar doar în situațiile în care aceasta se petrece natural. Nu este nevoie de un efort deosebit în acest sens. Este de dorit ca aceste ieșiri la aer să respecte în principal programul părinților, bine înțeles până în momentul în care copilul poate ieși singur afară, moment în care întreaga responsabilitate îi revine lui.
Concluzii
Creșterea unui copil nu este cu nimic diferită de cea a unui animal de companie. Avantajul, față de acestea, este că în cele din urmă copilul poate învăța să răspundă la comenzi verbale mai complexe și poate desfășura task-uri în mod autonom. Trebuie doar să ai un pic de răbdare până când copilul se adaptează și să nu îl cocoloșești sau răsfeți cu exagerări inutile. Recunosc, din ignoranță eu am ales calea cea grea, dar măcar am avut ocazia acum să îmi conștientizez greșelile. Tocmai de aceea, simt nevoia să transmit și altora lecțiile importante de viață pe care le-am învățat prea târziu…
PS: Da, acest articol este o ironie de la un capăt la celălalt
