Orice om care lucrează într-un mediu profesional de ceva vreme a văzut la viața lui câteva emailuri de la revedere, multe din ele pe același model – mulțumesc pentru colaborare, ne mai vedem, a fost o plăcere etc.
Nu mă îndoiesc nicio secundă de sinceritatea lor. Am scris și eu câteva la viața mea și am turnat în ele toată sinceritatea de rigoare. Zilele însă, am primit una care le-a pus capac tuturor.
Anul trecut am fost într-o delegație unde am avut plăcerea (pe bune, plăcerea, fără niciun mișto) de a cunoaște niște oameni deosebiți. Unul dintre ei este Bill, despre care mi-am propus să scriu câteva rânduri de atunci, dar cumva până acum nu m-a lovit urgența momentului. Altul a fost colegul de la care am primit emailul. Un om jovial, boem, relaxat, mereu cu zâmbetul pe buze. Am petrecut timp cu el și în afara cadrului oficial, l-am văzut alături de soția lui într-un cadru informal. Am băut o bere bună împreună, am mâncat ceva bun și am stat de vorbă până seara târziu.
Iar zilele trecute am primit un mail de la el. În traducere liberă, suna cam așa:
Dragi colegi, lucrăm împreună de mulți ani. Cu unii din voi mă cunosc de 18 ani, de când compania la care lucram a fost cumpărată și încorporată. Mulți dintre voi m-ați ajutat și ați împărtășit cu dărnicie cu mine înțelepciunea și experiența voastră, și pentru asta vă mulțumesc.
Am hotărât să mă retrag din activitate începând cu luna martie. Vreau să mă bucur de restul vieții, să călătoresc și să mă bucur alături de soția mea de cei șase copii și cei șase nepoți ai noștri.
Dacă treceți vreodată prin Alberta, nu ezitați să mă sunați și să ne vedem la o bere.
Am rumegat tot weekend-ul la mailul ăsta. Este genul de mail aspirațional care să te pună pe gânduri. Așa arată un om care și-a așezat viața cum trebuie, din timp, iar acum, la bătrânețe, culege fructele. Nu îl invidiez pe colegul meu. Îl admir. Mai ales într-o lume în care mulți dintre noi și-au pierdut simțul a ceea ce contează cu adevărat la finalul cursei.
Una din cele mai urâte experiențe ale vieții de șofer este să te sui în mașină, să dai la cheie și să fii întâmpinat de liniște. Iar asta se întâmplă pentru că multă lume nu prea înțelege cum funcționează acumulatorul mașinii și deci nu știe cum să-l protejeze.
În mod normal, un acumulator corect folosit ar trebui să te țină cam 6 ani. Sunt puține lucruri pe care le poți face pentru a-i prelungi viața, și foarte multe pe care le poți face pentru a-i scurta viața.
Când schimbi acumulatorul
Spre sfârșitul duratei de viață, acumulatorul începe să dea din ce în ce mai puțin curent. Asta o poți simți din faptul că trage mai greu la demaror, geamurile electrice coboară ceva mai încet sau poți sesiza o oarecare variație trecătoare a intensității farurilor când acționezi consumatori puternici la bordul mașinii (parbriz, lunetă sau scaune încălzite de exemplu).
Ce nu se poate vedea însă cu ochiul liber este că un acumulator poate fi omorât prematur de anumite defecțiuni ale sistemului de încărcare. Alternatorul și releul de stabilizare a curentului pot încărca prea puțin sau prea mult bateria. Niciuna din aceste extreme nu este foarte sănătoasă.
De-asta, când schimbi acumulatorul, este sănătos să o faci la un service sau un magazin de specialitate care îți va testa instalația electrică. Au un tester care poate verifica atât tensiunea bateriei, cât și ciclul de pornire și tensiunea de încărcare la ralanti sau la turație. Dacă nu sunt ok, vei afla acest lucru și vei avea posibilitatea să repari ce trebuie înainte să te mai coste un acumulator.
Ce nu le place deloc acumulatorilor
Unul din lucrurile la care acumulatorii de plumb au toleranță foarte mică este descărcarea completă. Să zicem că uiți farurile pornite, sau o lași pe avarii prea mult, sau pur și simplu că uiți o plafonieră aprinsă.
Sigur, dacă ai pățit o rușine îl poți reîncărca, dar nu va mai fi la același nivel de putere ca la început. A doua oară, va scădea și mai mult. A treia oară și mai mult. În cele din urmă, puterea lui ar putea ajunge sub necesarul de a porni mașina, mai ales în condiții de frig. Ce trebuie să eviți cât mai mult cu acumulatorul este să îl pui în această situație:
Nu îl lăsa să se descarce excesiv, evită să îl descarci complet.
Când pornești mașina
Unul din felurile în care poți privi acumulatorul este ca pe o sticlă de apă. Pentru pornirea mașinii este nevoie de un curent semnificativ, mare la mașinile pe benzină, foarte mare la cele diesel (ăsta e unul din motivele pentru care mașinile diesel au acumulatori mai puternici). Pornirea este de departe cel mai mare consumator al acumulatorului. Să facem o comparație cu un bidon de 5 litri. Când pornești mașina, e ca și cum scoți, să zicem, 500 ml de apă din sticlă. Pe măsură ce mergi, alternatorul va încărca înapoi în baterie ce a fost consumat.
Dacă însă faci drumuri scurte, consumul pornirilor se adună iar alternatorul nu apucă să reumple bateria. Și poți ajunge la fundul sticlei. Ceea ce nu e bine.
Când mergi cu mașina
Unul din motivele pentru care iubim mașinile moderne este confortul. Te sui în mașină, dai drumul la muzică, la dezaburire, la încălzirea din scaune și din volan, aprinzi farurile și stai la semafor în coloană.
Numai că alternatorul nu are putere infinită să reîncarce bateria. Se poate ajunge la situația în care nu numai că nu încarci, dar continui să consumi din acumulator. Dacă știi că ai un drum scurt, încearcă să nu suprasoliciți sistemul cu prea mulți consumatori. La drum lung, pe șosea sau autostradă, lucrurile stau altfel. Acolo motorul se simte în largul lui, la fel și alternatorul care îți încarcă bateria.
Alt lucru pe care să îl eviți sunt opririle inutile. Să zicem că ai de luat pe cineva, care coboară în două minute. Mai sănătos pentru acumulator ar fi să nu oprești/pornești mașina.
Când lași mașina în parcare
Deși nu se vede cu ochiul liber, mașina e plină de electronică, și multe dintre aceste sisteme nu adorm niciodată. Modulul alarmei și multe alte sisteme rămân active, consumând acumulatorul. Pentru un acumulator sănătos, una-două săptămâni nu sunt o problemă. Dar nici măcar un acumulator nou nouț nu poate duce toate aceste sisteme dacă lași mașina neatinsă mai cu lunile.
Cu cât acumulatorul este mai bătrân, cu atât perioada în care lași mașina neatinsă în parcare ar trebui redusă. Dacă ai un acumulator mai vechi, ar fi sănătos să faci câte un drum mai semnificativ cu mașina măcar odată pe săptămână. Adică nu 800 de metri până la Lidl și înapoi. Exact asta am discutat în Când pornești mașina.
Când vine frigul
Alt lucru care nu le place acumulatorilor (de plumb sau de litiu), este frigul. Ca să-l citez pe George Costanza, ”there’s shrinkage”.
Un acumulator de 4 ani se poate comporta la frig (-10/-20°C) ca unul de 5 sau 6 ani. Va da mai puțin curent, va fi mai predispus să cedeze. Evită să-l descarci excesiv în condiții de frig prin toate greșelile de mai sus și s-ar putea ca la primăvară să ai un acumulator perfect funcțional care să mai prindă o iarnă.
Cum să repari un acumulator obosit
Știu că sună foarte tris, dar…
Un acumulator mort rămâne mort și nu prea există voodoo care să-l resusciteze. Pe vremuri, când puteai accesa lichidul din elemenți puteai reface densitatea de acid. Oricum era doar o peticeală temporară și mai era și foarte periculos să te joci cu soluții de acid. De obicei unul din elemenți cedează primul. Dar nu cedează de bine ce o duce, în interior sunt daune semnificative și ireversibile. Mai nou însă, acumulatorii sunt capsulați și nu poți accesa lichidul oricum.
Singura soluție să-l repari, deci, este să-l schimbi. Iar asta costă.
Cum să pornești mașina cu cleștii
Cu foarte mare grijă. Nu, pe bune, cu foarte mare grijă! Deși nu pare mare scofală, poți încurca polaritățile și se poate lăsa cu scântei sau mai rău. Dacă nu caști ochii foarte bine, poți să strici atât mașina care primește cât și pe cea care dă curent. Sunt anumite circuite care sunt foarte sensibile. Uneori se poate arde o siguranță. Alteori se pot întâmpla lucruri și mai grave. Un scurt circuit la o baterie încărcată poate duce ușor la incendiu.
În primul rând, contează cablurile. Nu poți porni o mașină cu două sârme. Mașinile pe benzină au un acumulator și alternator mai slabe. Cele diesel mai puternice. Dacă nu folosești cabluri suficient de groase, nu vei putea porni o mașină rămasă fără baterie. Dacă vrei să pornești o mașină diesel, ai nevoie de cabluri capabile de curentul de pornire necesar. Există cabluri de 300, 1500, 3000 de Amperi. Unealta trebuie adaptată la jobul pe care îl ai de făcut. Cu cabluri de 300 s-ar putea să nu poți porni un diesel, curentul de pornire necesar nu poate trece prin ele.
În al doilea rând, pentru a evita problemele (în principal un scurt circuit la bateria automobilului donator), e bine să conectezi calburile într-o ordine specifică:
1 – borna plus a acumulatorului descărcat 2 – borna plus a acumulatorului donator 3 – borna minus a acumulatorului donator 4 – masa automobilului cu acumulator descărcat
În caz că nu știai, minusul oricărui acumulator este conectat la caroseria mașinii. Dacă urmărești papucul de pe borna minus a acumulatorușui, vei vedea un cablu care merge la un șurub prins bine de caroseri. Acolo trebuie conectat punctul 4.
După ce le conectezi, cel mai bine respecți următoarea procedură:
1 – pornești mașina donatoare înainte de conectarea cablurilor. Dacă nu, măcar după. 2 – te asiguri că toți consumatorii automobilului cu acumulatorul descărcat sunt opriți. Toți: sistem audio, plafoniere, încălzire în scaune/volan, contactul este oprit. 3 – turezi automobilul donator undeva la 2000 RPM și îl ții acolo câteva minute. La turați din astea alternatorul automobilului donator produce optim curentul de încărcare. 4 – te asiguri că automobilul cu acumulatorul descărcat este scos din viteză, pui contactul și încerci să pornești.
Dacă ai noroc, va porni din prima. Dacă nu, mai ai răbdare câteva minute pentru ca acumulatorul descărcat să mai primească ceva sarcină. Dacă este cu adevărat descărcat însă, este posibil să nu mai poți porni mașina. Practic, acumulatorul descărcat se poate transforma în rezistență care doar consumă curent la finalul vieții.
Și dacă pornește și dacă nu pornește mașina în cauză, cleștii trebuie scoși în ordinea inversă a conectării:
4 – masa automobilului cu acumulator descărcat 3 – borna minus a acumulatorului donator 2 – borna plus a acumulatorului donator 1 – borna plus a acumulatorului descărcat
Dacă ai avut noroc și ai reușit să pornești mașina, primul lucru pe care trebuie să-l faci este SĂ NU OPREȘTI MOTORUL. Las-o să meargă la ralanti câteva minute. În felul ăsta motorul se încălzește și scad semnificativ șansele să se înece motorul accidental când vei pleca de pe loc cu ea, bateria se mai încarcă nițel. Pleacă la un drum ceva mai lung, vei încărca acumulatorul. Folosește consumatorii de bord cât mai puțin. Dacă ai un redresor auto, pune acumulatorul la încărcat peste noapte când te întorci.
Dacă nu ai un redresor, sau n-ai cum pentru că stai la bloc, mai fă un drum a doua zi, tot mai lung. Continuă să încarci acumulatorul cât mai mult și să folosești cât mai puțini consumatori.
Concluzie
Exploatarea cu respect a acumulatorului poate face diferența între a-l schimba din 3 în 3 ani, sau din 6 în 6 ani. Și nu e aici o problemă numai de bani, ci și de nervi. Să nu îți plece mașina când ai nevoie e unul din cele mai neplăcute lucruri care ți se pot întâmpla.
Acum mulți ani, când lucram în presă, mi-a fost cerut un raport despre ce urmează să se schimbe pe piață în viitorul apropiat. Unul din lucrurile pe care le-am scris atunci a fost că în scurtă vreme o să dispară televizoarele CRT – cu tub cinescop adică – în favoarea celor cu ecran plat. Era un punct de cotitură în care LCD-urile se ieftineau dramatic. Raportul meu a ridicat câteva sprâncene atunci. Gen #băbăiete, habar n-ai ce vorbești. Un an mai târziu, în magazinele de specialitate nu mai găseai CRT-uri decât la capăt de raft, la lichidare de stocuri. A fost una din cele mai rapide schimbări de tehnologie pe care le-am văzut vreodată.
Ceva mai încolo, când pe piață existau doar televizoare plate, bătălia se dădea între plasme și LCD-uri. LCD-urile erau din ce în ce mai ieftine, dar pentru cunoscători, plasma era rege. Culorile erau mai vii, color drift-ul era inexistent la unghiuri mari de privire a ecranului și, cel mai important, timpul de răspuns al ecranului era fenomenal, ceea ce însemna mișcare fluidă și plină de detalii. Dar LCD-urile au continuat să se ieftinească. Atât de mult încât, unul după altul, toți producătorii de televizoare cu plasmă au închis producția.
Și pentru mulți ani, singura alegere erau televizoarele LCD. Am trăit ani de zile cu teroarea că plasma mea ar putea muri subit și ar trebui să îmi iau un LCD. Până când, cu greu, au apărut pe piață primele OLED-uri, scumpe și delicate în utilizare, dar capabile să preia ștafeta cu adevărat de la plasme. Și atunci am trăit doar cu frica de a nu îmi permite un OLED.
Zilele astea m-am tot jucat cu ChatGPT. Sincer, nu m-a impresionat. Am citit la viața mea cărți scrise de oameni extrem de talentați, care au gândit și muncit profund la operele lor, deci standardele mele sunt foarte ridicate. Dar trebuie să recunosc, pentru omul de rând, ChatGPT pare miraculos.
M-am jucat și cu Midjourney. Deși are anumite probleme, Midjourney m-a impresionat.
I-am cerut să-l deseneze pe Jack Skellington împreună cu cei doi copii ai lui.
Sau tot pe Jack împreună cu Sally, partenera lui din the Nightmare Before Christmas
Sau pe Mario îmbărțișându-și copiii
Sau pe The Grinch transformat în The Joker
Sau pe Daft Punk în concert
Iar chestia asta, sincer, m-a pus pe gânduri. Acum doar doi ani, aplicațiile de gen ChatGPT sau Midjourney erau de domeniul SF-ului. Acum, deși imperfecte și cu rezultate horror la detalii precum mâinile, sau aberații evidente în răspunsurile lui ChatGPT, este clar că este doar o chestiune de timp până vor progresa, iar progresia va fi exponențială.
Numai că de data asta, în loc de ercane, tehnologia pe care o vor disloca vor fi oamenii. Deja majoritatea corporațiilor se orientează către aceste soluții tăind (zeci de) mii de joburi. Și imperfecte sau nu, singurul criteriu pentru folosirea lor în locul oamenilor nu va fi calitatea muncii, ci costul scăzut.
Nu știu de tine, dar eu parcă preferam să îmi răspundă la bancă un om cu care să mă înțeleg, nu un robot căruia să trebuiască să îi vorbesc asemeni unui copil și care, în ciuda eforturilor mele tot nu mă înțelege… Și dacă până acum A.I.-ul era folosit pentru automatizarea unor task-uri low level, de data asta se pare că va începe să urce pe scara joburilor cu înaltă și foarte înaltă calificare. Numai că cel puțin pentru început, A.I.-ul nu va fi capabil de inovație, ci doar de regurgitarea și reinterpretarea creațiilor umane existente.
Și pare a fi o cale foarte lungă până la capătul tunelului…
