…de obicei vin o droaie de oameni extrem de inteligenți care analizează cauzele. Și dacă există o regulă în concluziile dezastrului, este că niciodată cauza nu este singulară. Nu cade avionul de la un fir electric rupt, de la un șurub desfăcut, de la o bandă adezivă uitată undeva. Astea, cel mai adesea, sunt doar paiul care rupe spinarea cămilei.
Dacă pentru un accident aviatic este așa, poți să fii sigur, dragă cititorule, că atunci când criza COVID-19 va fi trecut (să sperăm cu cât mai puține victime posibil), și se va scârma în cenușă după cauze, va fi descoperită o încrengătură de greșeli care au dus aici.
Unele vor ține de modul în care incultura duce la comunism, comunismul duce la foamete și foametea duce la molime. Piețele cu animale sălbatice din China sunt un coșmarul oricărui epidemiolog. Specii care în natură nu ar fi fost niciodată una lângă alta sunt înghesuite unele în altele, schimbând virusuri care altfel nu ar fi avut ocazia să sară între specii.
Altele vor ține de modul în care OMS, o organizație controlată politic, s-a dat peste cap pentru a proteja orgolii ale partidului comunist chinez, ascunzând deliberat adevăruri dure și minimizând riscuri teribile față de restul lumii.
Vom ajunge și la aroganța vestică de tip ”noi nu ne lăsăm pradă fricii”, ”e doar o gripă” și celebra, pentru mine ”Coronavirusul este de 10 ori mai slab decât virusul gripal” a domnului Streinu Cercel. Atitudini care ne-au lăsat vulnerabili, cu consecințe greu de calculat acum.
Și nu în cele din urmă, se va recunoaște poate și greșeala strategică a globalizării oarbe prin care întreaga lume este dependentă de materii prime (precursori) pentru mai toate industriile lumii, provenite din doar una sau două țări din lume.
Cel mai trist lucru? Probabil nu vom înțelege mare lucru din toate greșelile astea. Vom uita și le vom repeta, mai devreme sau mai târziu. Dar asta va fi o problemă pentru altă generație…