Iei o idee de costum din Tron, adaugi un pic de parkour, pui la treabă niște camere video capabile, te joci din editarea video și adaugi o coloană sonoră bună.
Rezultatul este L.E.D. – Light Emitting Dudes
Rants & ravings
Iei o idee de costum din Tron, adaugi un pic de parkour, pui la treabă niște camere video capabile, te joci din editarea video și adaugi o coloană sonoră bună.
Rezultatul este L.E.D. – Light Emitting Dudes
Circulă vorba prin târg că weekend-ul ăsta a fost plin de concerte. Kosheen și Lord Of The Dance au ținut capul de afiș, dar pe lângă ei, sâmbătă seara, a avut loc și un concert mai puțin obișnuit, organizat de Centrul Ceh. Două formații cvasi necunoscute au venit la București să tenteze românii cu Staropramen și muzică bună.
Recunosc sincer că nu auzisem niciodată de ei până sâmbătă dimineață. Dar dacă tot mergeam la concert, am zis să ascult ceva de dinainte. Am mai pățit-o la alte concerte să mă ia o trupă prin surprindere, în mod neplăcut din păcate. Măcar dacă era un risc, să fiu pregătit psihic. Muzica lor însă suna bine – poți s-o asculți gratuit aici. Pe Groogeshark n-am găstit nimic.
Urcați pe mica scenă de la Muzeul Țăranului, au reușit să creeze o atmosferă plăcută, publicul reacționând cu căldură. După mai bine de o oră de muzică bună în care au pus evident suflet, au mulțumit publicului și au făcut loc următoarei trupe.
Nu știu câtă lume a auzit de Floex până acum. Nici eu n-aș fi auzit de ei dacă n-aș fi fost pasionat de jocurile originale, create de mici case independente. Machinarium, un superb exemplu al genului care a intrat instantaneu în topul favoritelor mele, m-a cucerit nu numai prin grafica frumoasă și povestea simpatică, ci și printr-o coloană sonoră superbă. Un pachet complet cum rar poți întâlni.
Așa am ajuns să îl descopăr pe Tomáš Dvořák și proiectul lui muzical – Floex. Primul album pe care l-am ascultat a fost Zorya și m-a cucerit de la prima melodie. Am descoperit un sunet curat, fresh și o muzică plină de căldură. Pentru ei am venit la concertul organizat de Centrul Ceh.
Scena se pregătea cu niște instrumente cel puțin neobișnuite. Instrumentul de suflet al lui Tomáš este clarinetul, dar pe scenă și-au făcut apariția și altele mai exotice.
Și s-a ajuns și la momentul concertului. Tomáš și echipa lui s-au suit pe scenă și a început magia. Muzica de pe Zorya a fost completată de un track de pe Pocustone și o melodie nouă, încă nelansată. Cu toate că într-un concert live muzica nu sună niciodată ca pe album, ce am auzit, împreună cu cei aproape 250 de oameni care umpluseră sala, a fost de-a dreptul senzațional. Toată trupa a trăit vizibil muzica iar publicul a reacționat cu o căldură total neașteptată pentru mine, dar mai ales pentru muzicieni.
Timp de o oră publicul a încurajat cu aplauze îndelungi și urale trupa care, la rândul ei a fost profund impresionată de reacția spectatorilor. La finalul concertului, Tomáš a recunoscut sincer că acesta a fost probabil cel mai reușit concert a lor de până acum. Sincer, sunt de acord cu ei. Rar am văzut o reacție atât de entuziastă din partea unei mulțimi care probabil nu cunoștea mare lucru despre trupă.
Trupa Floex, de la stânga la dreapta: Tomáš Dvořák – electronică, clarinet și midiclarinet, Sára Vondrášková – vocal și metalofone, Jirka Javůrek – clarinet, midiclarinet și bas clarinet, Marián Petržela – percuție.
Sigur, ca la orice concert au fost și momente enervante sau amuzante. Bateristul trupei Lesni Zver a ținut să ne împărtășească faptul că în ziua precedentă fusese mușcat de un maidanez. Nu că m-ar mira asemenea realizări autohtone. Și mai erau și moldovenii din rândul doi din fața scenei care, cu toate că nu se urneau de-acolo, țineau să comenteze între ei, tare, ca să se poată auzi între ei, că personal ei nu prea gustă genul ăsta de muzică. Nu mai vorbesc de cei 2-3 zăpăciți care ai insistat să fumeze în ciuda rugăminților organizatorilor și trupelor.
Una peste alta, a fost o experiență extrem de plăcută și mă bucur că n-am ratat ocazia de a asista la concertul unei trupe cu foarte mare potențial.