Cel mai lung post pe care o sa-l public vreodată

Dacă alegi să îl parcurgi cu adevărat, postul ăsta îți va lua peste 13 ore să îl termini. Te va purta de la începuturile timpurilor până în ziua de astăzi. Vei descoperi lucruri uitate. Vei descoperi cine, unde și de ce ești, și marea călătorie care te-a adus aici. Vei întâlni un zeu cu voce blândă, împărtășindu-ți cea mai frumoasă poveste spusă vreodată. O poveste împărtășită cu pasiune infinită pentru cei care vor să descopere secretele universului.

 

Carl Sagan’s Cosmos

Part 1 – The Shores of the Cosmic Ocean

Part 2 – One Voice in the Cosmic Fugue

Part 3 – Harmony of the Worlds

Part 4 – Heaven and Hell

Part 5 – Blues For a Red Planet

Part 6 – Traveller’s Tales

Part 7 – The Backbone of Night

Part 8 – Travels in space and time

Part 9 – The Lives of the Stars

Part 10 – The Edge of Forever

Part 11 – The Persistence of Memory

Part 12 – Encyclopaedia Galactica

Part 13 – Who Speaks For Earth

 

Ceva îmi spune că de-acum vei privi stelele cu alți ochi. Mulțumesc, Carl Sagan.

Cum a ajuns Jiji Berbecali în parlament

Recunosc sincer, e problemă care mă frământă profund, mai ales că rușinea s-a întâmplat în circumscripția mea electorală, într-un cartier cu care mă mândream pentru numărul relativ mare de intelectuali pe metrul pătrat. Cumva, creierul meu are nevoie de o explicație rațională pentru acest fenomen paranormal.

Dilema mi-a fost elucidată ieri, în timpul cumpărăturilor săptămânale de la hipermarket. A fost o piesă în două acte care m-a lăsat pur și simplu năucit.

Povestea a început în dreptul standului de rechizite și papetărie. Un grup de adulți studia oferta. Una a întins mâna și a cules ceva de pe raft.
– Ia uite, tabelul periodic al elementelor.
– Ce elemente mă? întreabă cu stupoare în glas o tanti cam pe la 30-35 de ani, după care se apropie de prima și își încrețește fruntea încercând să priceapă ce era pe hârtia aia ciudată cu căsuțe în care erau trecute litere și cifre neinteligibile.
Am fugit repede din zonă mușcându-mi limba și masându-mi tâmplele.

10 minute mai încolo, în dreptul standului de lactate, un alt grup avea ingrata sarcină de a alege un tip de iaurt.
– Ia-l p-ăsta, zice una. Mi-a zis mie doctorul că e cu eczeme care îți fac bine.

Ăsta e momentul la care am început sincer să-mi pun întrebarea dacă ar trebui lăsat chiar oricine să umble cu bani la el. Ar trebui să existe o limită a prostiei dincolo de care să fii ținut într-un țarc, hrănit de trei ori pe zi și lăsat periodic la o plimbare pe câmpie să-ți întinzi picioarele.

Și în nici un caz n-ar trebui să ai nimic de spus asupra modului cum societatea se organizează.