Franța versus România

În Franța, un ministru în funcție este demascat de presă pentru faptul că are un cont secret în Elveția.

Opinia publică reacționează prompt. Ministrul își dă demisia, guvernul francez este zguduit din temelii. Societatea intră în frământări, caută răspunsuri și soluții.

Ministrul mincinos ajuge la televizor, își toarnă cenușă în cap, cere scuze tuturor oamenilor de care își aduce aminte, se tăvălește pe jos într-o rușine teribilă, fie ea și simulată. Tirul presei și societății civile este nectruțător.

Încetul cu încetul Jérôme Cahuzac cade în uitare și anonimat politic. Aliații politici îi întorc spatele și se dezic de prietenia lui. Dincolo de lege, ministrul mincinos este prompot sancționat moral.

În România, primul ministru în funcție este acuzat că își folosește influența pentru a șataja firme contra fonduri electorale.

Opinia publică doarme într-o letargie soră cu moartea. Nimeni nu protestează, presa este ocupată cu scuipatul reciproc dintr-o tabără în alta. Avem pâine, circ și știri sportive

Prim ministrul șantajist ajunge la pușcărie după un circ mediatic cu melodrame sinucigașe. Colegii de partid și de coaliție deplâng victimizarea lui. Cămăși sunt rupte în direct la televizor în apărarea condamnatului penal.

Deținutul este eliberat condiționat. Urmează periplul mediatic prin care începe spălarea cadavrului politic. ”Dar a făcut mult bine României”. ”Este o victimă politică nevinovată, un martir”

 

Societatea românească își doarme somnul de veci. Pacientul este în moarte cerebrală. Nu deranjați…

Dialoguri comerciale

România este o țară cu adevărat uimitoare. O țară în care dialogurile cu un comer… lucrător comercial pot transcende raționalul și poate duce până în metafizic. Ceea ce urmează este un dialog real. S-a întâmplat astăzi, eu fiind unul dintre participanți.

Intru într-un magazin de diverse, în căutarea unui aprinzător electric pentru aragaz, variațiunea cu baterii. Nu îl văd, așa că întreb.
– Avem, dar nu vă dau, că sunt proaste.
– Îmi arătați totuși?
Se apleacă undeva și scormonește în fundul unui raft de pe podea. Scoate exact ce caut eu.
– Perfect, îl cumpăr.
– Dar chiar e prost, să știți…
– Am mai cumpărat. Se sparge ușor, dar pentru aprinsul aragazului e cel mai bun. De departe. Cât costă?
– 4 lei.
– Bine, îl iau.
– Baterii vreți?
– Nu, e plină casa de baterii… Dar dați-mi două să-l testez.
Mi le dă și îl testez. Scântei puternice, drăcovenia funcționează. Îi dau banii și scot bateriile. Un alt om din magazin se uită la mine cu ochii mari.
– Ce e ăsta, aprinzător?
– Da, e cel mai bun pe care l-am găsit până acum.
– Vreau și eu unul, se întoarce el spre vânzătoare, convins de ce a văzut și de explicația mea.
– Nu vă dau, că sunt proaste, zice vânzătoarea în timp ce eu tocmai ieșeam pe ușa magazinului.

La mulți ani România…

Poveste cu ING – continuare foileton

 

Îmi dă ING un mail. Finuț, în stilul lor specific. Ia de-aici fraiere, și nu comenta.

 

Numar inregistrare: RB/RPRJ/204/12.07.2012
Stimate Domnule Mihnea Octavian Dunare,

Fiind in permanenta preocupati de adaptarea si imbunatatirea produselor si de gasirea unor solutii cat mai utile pentru dumneavoastra, incepand cu 15 Octombrie 2012 va vom transforma contul curent cu card atasat ING Card Start, pe care il aveti acum, intr-unul nou, inzestrat cu noi beneficii. Este vorba despre ING Card Complet, cardul cu care puteti plati si economisi in acelasi timp.

Spunem acest lucru pentru ca, pe langa faptul ca va ofera tot ceea ce aveti nevoie pentru operatiunile bancare curente, ING Card Complet vine la pachet cu o veste foarte buna: primiti inapoi 2% din valoarea facturilor de utilitati pe care le platiti cu el (prin serviciul de internet banking ING Home’Bank sau la orice sediu ING Bank) catre furnizorii agreati de ING*. Bonusul de 2% se aplica la maximum 300 de lei din valoarea totala a platilor de utilitati dintr-o luna si se vireaza lunar in contul de economii ING Economii. Daca nu aveti un cont de economii, va invitam in sediul nostru sa va povestim despre el sau puteti sa il deschideti dumneavoastra, rapid, prin ING Home’Bank (daca aveti acest serviciu). Atat deschiderea cat si administrarea contului de economii sunt gratuite, si in plus, acesta este un produs flexibil pentru ca puteti depune si retrage bani oricand, fara a pierde dobanda buna pe care o primiti.

O alta veste buna este ca plata acestor facturi de utilitati va fi scutita de comision. Aflati mai multe despre toate beneficiile ING Card Complet aici.

In plus, in cazul in care continuati sa incasati salariul in mod recurent pe ING Card Complet (minimum 375 lei/luna), nu aveti costuri de administrare pentru acest produs. Aceleasi conditii de gratuitate se aplica si daca detineti un credit la ING Bank (orice tip de credit, cu exceptia ING Credit Card). In cazul in care nu mai incasati salariul in acest cont sau nu mai detineti un credit la ING Bank, comisionul de administrare pentru ING Card Complet va fi de 3 lei/luna incepand cu 15 Octombrie 2012.

Dobanda la contul curent se schimba de la 0.1% p.a. la 0% p.a., iar comisionul de depunere/retragere de la casierie se modifica la 0.5% (minim 10 lei). In continuare, retragerile si depunerile de numerar la Bancomatele ING Bank raman gratuite iar platile catre comercianti (in magazine sau in mediul online) sunt scutite de comision.

Aceste schimbari nu presupun vreun efort din partea dumneavoastra pentru ca veti pastra acelasi numar de cont si acelasi card. Daca doriti sa primiti bonusul de 2% pentru platile la utilitati, trebuie doar sa va deschideti un cont ING Economii (daca nu aveti deja unul).

Toate modificarile mentionate mai sus vor intra in vigoare de la 15 Octombrie 2012. Lista de taxe si comisioane in vigoare este disponibila pe www.ing.ro si in orice ING Office/Agentie ING Bank.

In loc de la revedere, va spunem ca va stam la dispozitie, in caz ca aveti intrebari, nelamuriri sau doriti orice alte detalii suplimentare la Ing Office Tricodava, Str. Brasov, Nr. 28, Bl. 719, Parter, Spatiul Comercial Nr. 2, Sector 6 , Tel. 0314 061 371.

Stefan Radu,
Director Dezvoltare Produse Retail
ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucuresti
Cristina Micu
Director Marketing si Comunicare Retail
ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucuresti

 

 

 

Eu, om pățit cu ei, bag un ochi la ofertă. Care e schepsisul?

Păi s-o luăm așa. Vrei cost de administrare zero, fraiere? Vino cu salariul la noi. Nu? Păi ne pare rău, te costă.

Vrei o brumă de dobândă pe cont? Ia  niște muie d-aici, că doar asta e gratis. Ce, banca e făcută din bani?

Vrei să ne deranjezi la ghișeu cu operațiuni? Minim 10 lei comision prietene, că intri acolo în sediul de fițe și respiri aer condiționat, țărane.

Da’  fii atent fază. Dacă plătești facturi la noi, îți dăm 2% comision. Îți dai seama?!?!!! În limita a 300 de lei facturi! Îți dai seama?!?!!! 6 lei pe lună, gogule, te umplem de bani! Te retragi la țară cu banii ăștia!

Păi și dacă nu vreau? Uite, îți dau în scris că nu vreau.

Păi vrei, că ți-am zis noi că vrei și tu n-ai ce să comentezi. Uite, îți dăm și în scris, să vezi iar că ești prost și nu pricepi. Bine, nu ne obosim foarte tare, Pontăm nițel un copy/paste din câteva surse fără să uniformizăm formatul.

Buna ziua, domnule Dunare!

 

Ca urmare a mesajului dumneavoastra, doresc sa va confirm faptul ca ING Cont Start, produsul pe care il detineti in acest moment, nu mai este disponibil in portofoliul de produse ING Bank. Astfel, incepand cu data de 15 Octombrie 2012 acest tip de produs nu va mai putea fi utilizat, fiind inlocuit de produsul ING Card Complet.

Imi pare sincer rau ca nu sunteti de acord cu modificarea contului ING Start in ING Card Complet, insa, inainte de a lua o decizie finala, as vrea sa va prezint avantajele noului produs:

·        acest produs va avea costuri de administrare 0 in cazul in care veti  incasa salariul in mod recurent pe ING Card Complet (minimum 375 lei/luna). Aceleasi conditii de gratuitate se aplica si daca detineti un credit la ING Bank (orice tip de credit, cu exceptia ING Credit Card), iar rata lunara se achita prin debitarea contului de tip “ING Card Complet”;

·        ING Card Complet va pastra in totalitate functionalitatile vechiului cont (inclusiv acelasi numar de cont IBAN si card atasat);

·        Retragerile de la bancomatele ING si comisionul de adminstrare card vor fi in continuare 0;

·        veti avea posibilitatea de a primi un bonus de 2% din valoarea facturilor de utilitati achitate prin intermediul acestui cont catre furnizorii parteneri ING Bank.

Sper ca in urma detaliilor furnizate veti lua in considerare optiunea de a utiliza noul produs ING Bank. Pentru orice alte informatii ne puteti contacta prin intermediul serviciului My’Line021.402.83.91 (Romtelecom), 0314.068.391 (RDS), 0372.388.391 (Vodafone), 0374.138.391 (Orange) sau la adresa de e-mail: contact@ing.ro.

 Cu stima,


Andreea G

Amice, ești idiot? Am zis că NU VREAU. Te-ai mai stropșit la mine și te-a costat un credit imobiliar din care sugeai credit ca umflatul. Nu pricepi că obrăznicia costă? TU, ING, ești sluga mea, nu invers.

Și mă gândesc eu așa, neștiutor… Să zicem 250.000 de clienti ING ca mine primesc scrisorica asta de amor. ING ia de la fiecare 2-3 euro pe luna. Voila un venit moca de 500.000 – 750.000 EUR pe lună. N-o fi rău, nu? Îmi fac bancă. Promit să nu pun comisioane decât jumate cât ING. Mă jur pe roșu!

O vizită la Spring Time – piesă în trei acte

Pentru mine Spring Time-ul din Piaţa Victoriei este un loc mistic. Acolo mi-am descoperit ateismul prima dată, așteptând o șaorma. Și tot acolo am învățat astăzi câteva lucruri interesante.

Am trecut pragul localului astăzi la ora 18:50. Trebuia să-mi iau copii de la socri și preferam să fac ”plinul” ca să plecăm cât mai repede spre casă. Când să comand tradiționala șaorma, Ioana mă trage de cot și îmi arată un afiș. ”Happy Hour după 19:00. Reducere 30% la șaorma”. Na, pentru 10 minute… Așa că cer două ciocolate calde și mai aștept nițel. Mă mut la tejgheaua de cafele și mă sprijin într-o mână.

Actul 1

Pisi de acolo dă să facă ciocolatele și descoperă că a rămas fără ceva. ”O secundă” zice și fuge în spate, de unde se întoarce cu patru cutii de… ceva în brațe. Eu casc ochii mari la produs. Pentru că știu ce era. Pe cutia de gen UHT scria mare ”Milk Drink”. Am mai văzut asta la Auchan. E un lapte diluat cu apă, o poșircă incredibil de ieftină. Hmm, îmi zic eu, oare câți dintre comercianții de cafea fac asta? Doar 100% bănuiesc eu… Și oare de unde își iau restaurantele toate alea pentru mâncarea fițoasă pe care o mâncăm? Din ce se fac sosurile? Bine, alea care nu sunt scoase dintr-un borcan… Lesson learned.

Actul 2

Înghițind ciocolata văd doi copii lîngă casa de marcat. Două țigăncușe, îmbrăcate destul de aiurea cu veste pufoase de gen oaie în ciuda ploii de afară, se hlizeau și se hârjoneau pe acolo. Cea mai mică făcea năzbâtiile tipice de copil de 2-3 ani, iar cea mare încerca să o potolească. Dar era evident că între ele e afecțiune. Și mă bucuram de fericirea lor copilărească, în ciuda etniei de proveniență. Puțin după aia apare și piranda aferentă și cere ceva de mâncare. Numai că nu în română, ci în spaniolă. Și nu pentru că era căpșunară întoarsă de acolo, ci petru că de fapt chiar era un străin care se chinuia să comande ceva într-o limbă cu totul străină. Ca să vezi, unde era rasistul… Analizând după aia situația, da, erau îmbrăcați curat copii și presupunerea mea referitoare la etnia ei a fost subiectiva. Rușinică mie…

Actul 3

Vine rândul șaormei. Cu discount 30% 🙂

Până când mi se înmânează obiectul muncii. Și aici surpriza. E cea mai anemică pe care am cumpărat-o până acum de la ei. Iar când încep s-o mănânc… Totul la interior e redus, chiar și castraveții murați. Aș zice că, per total, sunt cu 30% mai puține ingrediente. Reducere my foot. Auzisem pe undeva că e firmă a unor greci?

Definiția unui dobitoc

Revin cu o altă dezbatere pe o temă interesantă pentru mine, plictisitoare pentru alții. Ce mă șochează în cazul ăsta este dobitocenia unuia din cei doi vorbitori. ”Arta” cu care îmbină prostia pură, wishfull thinking-ul, alegerea selectivă a faptelor științifice care îi convin și negarea celor care nu îi convin este pur și simplu epică.

Și încă o dată, mă sperie și mă înfurie că oameni ca ăsta coexistă pe aceeași planetă cu mine. Aș pleca cu prima navă spațială dacă s-ar putea…

În același timp, este cea mai slabă dezbatere a lui Hitchens pe care am văzut-o. Nici un Hitchslap?…

Despre religie și ipocrizie

O dezbatere foarte interesantă și foarte revelatoare. O minte rațională confruntă o minte îndoctrinată. Un om atacă religia, celălalt răspunde cu atacuri la persoană. Un om vorbește liber, celălalt citește un discurs. Rațiune contra demagogie. Și în final, creaționism contra știință. Ca bonus, unul este evreu și celălalt este, evident ”antisemit”.

Vizionare plăcută. Și reflecție utilă după aceea.

Cred că piaţa bicicletelor duduie

Păi să îţi povestesc de ce cred asta. Azi dimineață în drum spre serviciu am avut un mic incident. Mi s-a dezumflat lanțul de la bicicletă, cum zicea colegul meu Dan ulterior. Bafta mea că alt coleg de serviciu, Laurențiu, m-a cules din drum.

Ajung eu acasă cu mortul în portbagajul lui Laurențiu, mă reculeg un sfert de oră și mă gândesc – totuși, mâine o să fie o zi frumoasă de mers cu bicicleta la serviciu. Așa că mă sui în mașina mea și duc mârțoaga la doctor. Ajung acolo și ca să nu-o dau jos degeaba, intru în magazin să întreb – se poate?

Omul de acolo îmi oferă un lanț și o menghină.
”Mai scoți tu câte zale e nevoie și îți montezi lanțul singur”.
Eu, mai leneș de la natură:
”Mai că nu m-aș băga. Nu poți să-l montezi tu?”
”Nu mai am mecanic la ora asta. Las-o aici și o facem mâine…”

Mă duc la portbagaj, montez roata din față și aduc bicicleta în magazin. Când o vede omul, încep să i se dea ochii peste cap de ziceai că leșină.
”Asta ar trebui și curățată. Dar să știi că în afară de lanț, eu nu mă ating de ea. Te trimit în altă parte, dar eu altceva nu fac la ea.”

E, cu ce l-am jignit acuma. În lumea asta există mai multe feluri de biciclete. Unele sunt scumpe, altele sunt ieftine. Iar a mea e din aia ieftină, care pe domnia sa, ce vinde biciclete de 1.000 de euro, îl atinge la orgoliu. Pentru că, vezi tu, dacă nu costă cât un scuter, o bicicletă nu se merită. Adică ce să mai, mai pe scurt ce am eu nu e bicicletă. Iar chitrosul de mine, cu rabla mea rănită, n-am față de magazinul lui.

Bonus, fix când mă pregăteam să plec de-acolo, vine o tanti cu o pedală ruptă. Amicul se uită nițel și la bicicleta lui tanti și iar începe să dea ochii peste cap:
”Doamnă, asta nu e o bicicletă, e o bucată de tablă cu o roată care se învârte…”

De unde deduc eu că piața bicicletelor duduie, de vreme ce stimatul domn, cel mai probabil proprietarul magazinului, nu prea are nevoie de clienți. El se păstrează pentru biciclete scumpe, din alea adevărate. Pe care că probabil le vinde cu sutele în fiecare zi. O să mă uit și eu mai atent pe stradă. Probabil am nevoie de o pereche nouă de ochelari de vreme ce nu prea văd bicicletele alea scumpe și mișto de care e plin Bucureștiul.

Sigur, există oricând posibilitatea ca eu să fiu deosebit de zgârcit. Personal mi se pare ridicol să îmi arunc salariul pe 2-3 luni pe o bicicletă. În definitiv cine naiba are nevoie să mănânce, să-și plătească ratele la bancă sau să cumpere cele necesare pentru copii. Mai bine îți iei o bicicletă meseriașă, de preferat de la stimabilul domn, ca să dai bine când te-o călca o pisi pe drum. Sau să fie și țiganul care ți-o fură mai fericit că-i iese un ban mai serios. Dar mai ales ca să nu ți se strâmbe din nas când ai o revizie ceva de făcut la ea.

Hai să ne gândim un pic

Citeam știrea asta. Și mă gândeam așa – da, foarte nasol să mergi pe stradă și să te curețe un tablagiu cu o boabă în frunte. Dar…

Dacă mă pun nițel în papucii tablagiului, văd problema nițel altfel. Șă zicem că ești un nea caisă. Boschetar de radar sau nu, pastor de curve sau sfințișor, vezi la secție o poză cu un infractor periculos. Buuun. Și ți se pare că-l vezi pe stradă, într-o mașină. Ce faci?

  1. Dacă ți-e frică sau lene, te faci că nu-l vezi. Ce, e problema ta, a omorât-o pe măta?
  2. Dacă nu ți-e frică, și ai ceva sânge în instalație, încerci să pui mâna pe el. Că dă vine la CV.

Buuun. Deci te cauți în chiloți și vezi că atârnă ceva p-acolo. Te îmbărbătezi cu avânt proletar și alegi varianta 2. Numai că, așa cum se întâmplă în România, orice șmecheraș are gura mare. Gogu se dă jos din mașină și vine la tine să te ia de guler, că de ce îl inoportunezi. Iar tu, tablagiu feroce, care ai văzut fișa individului de urmărit internațional deosebit de periculos, te sperii când îl vezi că se dă jos din mașină, presupui că sigur e el și în concluzie scoți pistolul. Iar cum Gogu vine cu tupeu, din respect pentru venerabila doamnă tablagiu, alegi să plângă măsa și îi tragi o boabă în frunte.

Toată povestea mi se pare foarte plauzibilă. Nu de alta, dar dacă vine un polițai la mine să mă oprească în trafic și să mă întrebe de sănătate, eu m-aș opri frumușel să nu îl supăr. Iar dacă ar scoate pistolul m-aș pune pe jos calm, cu mâinile la ceafă, având încredere că până la urmă va constata că e dobitoc sau chior. Că doar nu s-o uita în portbagaj s-o descopere pe soacră… damigeana cu palincă de contrabandă de la țară.

Acuma între noi fie vorba, personal mi-aș dori să se întâmple mai des faze de genul ăsta. Nu ca să se mai curețe din dobitoci, resursa asta naturală este infinit regenerabilă. Ci pentru ca restul de dobitoci să-și bage în cap că atunci când vine nea caisă, taci din gură, stai cu mâinile pe volan și faci ce ți se cere. Că altfel îți deranjează un glonț ritmul de la manele și îți răvășește ideile.

*Disclaimer – Nu am pretenția că sunt stăpân pe toate detaliile poveștii. Dar deducția logică mi se pare destul de credibilă în cazul ăsta cât să mă aventurez la o presupunere rezonabilă.