Citeam știrea asta. Și mă gândeam așa – da, foarte nasol să mergi pe stradă și să te curețe un tablagiu cu o boabă în frunte. Dar…
Dacă mă pun nițel în papucii tablagiului, văd problema nițel altfel. Șă zicem că ești un nea caisă. Boschetar de radar sau nu, pastor de curve sau sfințișor, vezi la secție o poză cu un infractor periculos. Buuun. Și ți se pare că-l vezi pe stradă, într-o mașină. Ce faci?
- Dacă ți-e frică sau lene, te faci că nu-l vezi. Ce, e problema ta, a omorât-o pe măta?
- Dacă nu ți-e frică, și ai ceva sânge în instalație, încerci să pui mâna pe el. Că dă vine la CV.
Buuun. Deci te cauți în chiloți și vezi că atârnă ceva p-acolo. Te îmbărbătezi cu avânt proletar și alegi varianta 2. Numai că, așa cum se întâmplă în România, orice șmecheraș are gura mare. Gogu se dă jos din mașină și vine la tine să te ia de guler, că de ce îl inoportunezi. Iar tu, tablagiu feroce, care ai văzut fișa individului de urmărit internațional deosebit de periculos, te sperii când îl vezi că se dă jos din mașină, presupui că sigur e el și în concluzie scoți pistolul. Iar cum Gogu vine cu tupeu, din respect pentru venerabila doamnă tablagiu, alegi să plângă măsa și îi tragi o boabă în frunte.
Toată povestea mi se pare foarte plauzibilă. Nu de alta, dar dacă vine un polițai la mine să mă oprească în trafic și să mă întrebe de sănătate, eu m-aș opri frumușel să nu îl supăr. Iar dacă ar scoate pistolul m-aș pune pe jos calm, cu mâinile la ceafă, având încredere că până la urmă va constata că e dobitoc sau chior. Că doar nu s-o uita în portbagaj s-o descopere pe soacră… damigeana cu palincă de contrabandă de la țară.
Acuma între noi fie vorba, personal mi-aș dori să se întâmple mai des faze de genul ăsta. Nu ca să se mai curețe din dobitoci, resursa asta naturală este infinit regenerabilă. Ci pentru ca restul de dobitoci să-și bage în cap că atunci când vine nea caisă, taci din gură, stai cu mâinile pe volan și faci ce ți se cere. Că altfel îți deranjează un glonț ritmul de la manele și îți răvășește ideile.
*Disclaimer – Nu am pretenția că sunt stăpân pe toate detaliile poveștii. Dar deducția logică mi se pare destul de credibilă în cazul ăsta cât să mă aventurez la o presupunere rezonabilă.