România este o țară cu adevărat uimitoare. O țară în care dialogurile cu un comer… lucrător comercial pot transcende raționalul și poate duce până în metafizic. Ceea ce urmează este un dialog real. S-a întâmplat astăzi, eu fiind unul dintre participanți.
Intru într-un magazin de diverse, în căutarea unui aprinzător electric pentru aragaz, variațiunea cu baterii. Nu îl văd, așa că întreb.
– Avem, dar nu vă dau, că sunt proaste.
– Îmi arătați totuși?
Se apleacă undeva și scormonește în fundul unui raft de pe podea. Scoate exact ce caut eu.
– Perfect, îl cumpăr.
– Dar chiar e prost, să știți…
– Am mai cumpărat. Se sparge ușor, dar pentru aprinsul aragazului e cel mai bun. De departe. Cât costă?
– 4 lei.
– Bine, îl iau.
– Baterii vreți?
– Nu, e plină casa de baterii… Dar dați-mi două să-l testez.
Mi le dă și îl testez. Scântei puternice, drăcovenia funcționează. Îi dau banii și scot bateriile. Un alt om din magazin se uită la mine cu ochii mari.
– Ce e ăsta, aprinzător?
– Da, e cel mai bun pe care l-am găsit până acum.
– Vreau și eu unul, se întoarce el spre vânzătoare, convins de ce a văzut și de explicația mea.
– Nu vă dau, că sunt proaste, zice vânzătoarea în timp ce eu tocmai ieșeam pe ușa magazinului.
La mulți ani România…
Probabil era certata cu patronul si voia sa il bage in faliment. Puteai sa faci o proaba cerandu-i si alt produs, sa vezi daca raspunde la fel.
Mi-a mai trecut o posibilitate prin minte. Să vrea să le păstreze pentru ea, că nu mai avea altele. Cum ar arăta un aprinzător de aragaz în ciorapul de crăciun de la Moșul?
Esti carcotas. Ti-a facut o recomandare de care nu ai tinut cont. A fost decizia ta. Daca se strica peste o saptamana, ti-ai asumat. Nu e vorba de bani – 4 lei- ci de principiu. Eu zic ca e de apreciat. Eu am fost vanzator in magazin. A venit Ghita ca vrea un cooler de proceosr de 20 lei. Il intreb ce procesor are- ii zic ca nu e bun. El zice ca scrie pe el ca e bun. Eu ii zic ca totusi nu e bun si ca trebuie sa ia un cooler de 80 lei. El sa da destept, zice ca nu vreau sa vand si ca se duce si ia de la Depozitul de calculatoare care era la doi pasi. Eu nu vreau sa-i irosesc banii. Cumpara de la concurenta. Dupa doua zile ma cauta prin magazin si-mi spune ca procesorul se incalzeste si se restarteaza calculatorul si ca vrea sa ia coolerul de 80 lei. Asa ca nu judeca omul asa usor. Probabil s-au intors nishte babe cu ele stricate si a vrut sa evite …. Pentru unele babe si 4 lei conteza.
Eu zic că nu-s cârcotaș. E o diferență esențială: nu era un produs necunoscut. Era o chestie pe care o cumpărasem de mai multe ori. Știam despre ce e vorba, care sunt problemele. Când un client vine și cere un lucru explicit, dă-i ce cere.
Înțeleg și argumentul tău. Dar abordarea e greșită în cazul ăsta. Dacă vine un client și vrea o ciungă ieftină, da, e de bun simț să-i recomanzi altceva, dacă știi că are probleme. Adică recomanzi, nu nu refuzi să-i vinzi un produs că știi tu mai bine ce și cum. Până la urmă o vânzare e o vânzare. Eu știam că asta contează în comerț…
Până la urmă îi convinsesem un client. Făcusem deja treaba pentru ea.
nu cumva o fi fost o tactica de vanzare? “nu, nu-ti vand…” ca sa te faca sa cumperi? ca in schita cu Birlic “dragi concetateni, va rog sa nu ma votati!”
Cine știe? Dar nu m-a izbit ca genul intelectual care să folosească psihologia inversă 🙂