În societatea noastră modernă, regula pe care par canalele de comunicare să ne-o impună ca standard de frumusețe feminină sună cam așa: machiaj puternic, haine pestrițe și fistichii și de preferat cât mai puține. Și neapărat atitudine tâmpă, zâmbet larg, să se vadă dantura lucrată și silicoane cât mai evidente.
Uităm colectiv de conceptul de frumusețe clasică, aristocratică. Audrey Hepburn a fost un excelent exemplu, pentru că stilul ei vestimentar se combina cu o atitudine de o eleganță extraordinară. Aseară am avut însă ocazia să mai dau peste un exemplu clasic. Primele minute ale unui film mi-au arătat că există niște repere absolut universale și eterne. Fotografia asta de jos are darul de a fi cu adevărat atemporală.
Dacă nu ești un cinefil pasionat, greu de crezut că știi din ce film și ce eră vine. Uitându-te la ținuta domnișoarei din imagine, vizibilă din mai multe unghiuri în film, nu poți să nu observi eleganța desăvârșită. O fustă strâmtă de tip pencil de lungimea perfectă cât să arate frumusețea piciorului fără să fie vulgară, un sacou numai bun să arate silueta feminină, niște pantofi cu toc eleganți, câteva accesorii discrete, o coafură în același timp elaborată dar nu extravagantă și un machiaj axat pe accentuarea trăsăturilor naturale.
Regulile astea sunt practic neschimbate de zeci de ani. Sigur, moda variază, dar eleganța și regulile acesteia sunt asemeni unei sculpturi clasice. O doamnă sau domnișoară rafinată vor ști întotdeauna cum să se pună în valoare fără a cădea în vulgar sau penibil. Mare păcat că majoritatea preferă pițiponcismul…
Exemplul de mai sus se numește Tippi Hedren și a apărut în forma exemplificată în The Birds al lui Alfred Hitchcock, în anul 1963. Adică acum 50 de ani. Asta m-a șocat cel mai tare. Acum 50 de ani! Dacă ași fi văzut-o mâine pe stradă, îmbrăcată și machiată așa, aș fi admirat-o la fel de mult. Spre deosebire de alte staruri, Tippi a îmbătrânit frumos. Alt lucru care pare a fi uitat în ziua de azi…
