Christopher Hitchens a fost, pentru că din păcate nu mai este, unul dintre cei mai mari sinceri umaniști ai vremurilor noastre. Un om de o cultură extraordinară, nu s-a ferit de controversă și a știut întotdeauna să spună adevărul așa cum este, indiferent de subiectul implicat. Dar vorbele lui nu au izvorât din meditații transcendentale sterile. A fost în nenumărate țări, a văzut și a trăit pe pielea lui orori greu de descris. Și a fost dispus oricând să împărtășească poveștile cu semenii lui, în încercarea de a construi o lume mai bună. Cea de mai jos, despre Irak, Iran și Coreea de Nord îmi trezește amintiri destul de neplăcute din propria noastră epocă de aur. Iar el le-a înțeles cu adevărat.
Cu siguranță lumea e mai săracă fără el și fără aroganța lui plină de umor dar incisivă până la sânge cu minciuna și ipocrizia.