Deși, așa ca și mine, sunt sigur că ești cel mai bun om de pe planetă. Ai numai intenții bune, nu faci niciodată rabat de la principiile tale morale. N-ai mers niciodată cu transportul în comun fără bilet, n-ai aruncat niciodată gunoi pe trotuar și n-ai auzit în viața ta de torente. Nu?
Printre nenumăratele ciudățenii ale creierului uman se numără și una numită “licență morală”. Povestea stă cam așa: azi ai fost băiat bun, ai fost la sală, ai băgat bicicletă, bandă și ai tras de fiare. Ochiometric ai ars undeva pe la 200-300 de calorii. Meriți o răsplată, nu? O șaorma? O friptură cu cartofi prăjiți? O prăjitură cu ciocolată? Două beri? Oricum, ceva sigur meriți. Și chiar îți vei primi recompensa. Ce nu vezi tu este că recompensa aia pe care o meriți, supra compensează uneori tot binele pe care l-ai făcut.
Dar licența morală nu se limitează la asta. Licența morală se aplică și în situații mai greu de cuantificat. Am reciclat toate sticlele de plastic din casă, îmi pasă de mediu și sunt mândru de asta. Merit deci să merg zi de zi cu mașina la birou, singur în traficul din Drumul Taberei. Nu?
Problema mult mai perfidă vine însă în era social media, când “să fii bun” este mai ușor ca niciodată. Trebuie doar să postezi ceva, să iei atitudine. Cu cât primești mai multe like-uri, cu atât mai bun ești. Undeva în lume cineva mănâncă un animal pe care tu nu l-ai mânca? Huo, animale ce sunt! A venit un val de plastice în jos pe Dunăre? Vai, ce lume infectă compusă din oameni absolut nu ca mine… Cineva face ceva urât și e prins pe o înregistrare video? Pe el, pe mama lui, cu toată gloata de oameni “de bine”, toți cu principii morale puternice și fără de păcat. O companie are sau îndrăznește să nu aibă o poziție pe un subiect care mă deranjează pe tine? Dar cum îndrăznește! Le dau eu o lecție. Una că le scriu câteva cuvinte, după care îi ard la raft.
Și ce e rău în asta? Păi hai să vedem. În fiecare zi îți încarci “scorul moral”. Balanța e pozitivă la extrem. Și în aceste condiții, meriți o prăjitură, nu? Ești atât de bun încât atunci când cineva te enervează, poți să fii ceva mai tranșant. Ba chiar un pic oribil ca ființă umană. Poți trata cu scârbă și dispreț alți oameni. Că doar sunt destui prin preajma ta care să merite asta. Și, în situații extreme, poți să încalci și tu ceva principii morale, că doar ai credit pe cartelă, nu?
Și acum întrebarea de zece puncte: nu-i așa că tu n-o faci niciodată? Știam. Nici eu.