Trei lecții de la The Human Body

Am ajuns astăzi, într-un final, și mă bucur foarte tare că am avut ocazia să văd expoziția.

Este pentru prima dată în viață când am avut ocazia să văd ”mecanica” din corpul uman în toată splendoarea ei, de la oase la organele interne și până la sistemul reproducător datorită căruia suntem cu toții pe planeta asta. Departe de a fi o expoziție macabră, este una din cele mai frumoase afirmări ale vieții și, pentru mine, un argument al bucuriei de a trăi aici și acum, ca membru al rasei umane. Din respect pentru expozanți și regulile acestora, nu am făcut nici un fel de fotografii, dar vă voi povesti trei lucruri care m-au impresionat.

528[1]

După ce treci de prima sală, dedicată structurii osoase, intri în partea unde ți se prezintă musculatura ce îți permite să faci toate lucrurile minunate, de la sport până la dans. Imediat sub piele se află o rețea incredibil de complexă de mușchi și tendoane, dar și o țesătură de nervi pur și simplu impresionantă. Privit din punctul ăsta de vedere, organismul uman este o mașinărie aproape absurd de fragilă. Orice traumă, lovitură sau mușcătură poate avea consecințe extrem de severe. Și totuși, știm cu toții cât puternic și de rezistent este organismul uman. Un adevărat paradox viu.

Al doilea lucru care m-a impresionat profund a fost modul în care sunt prezentate inima și plămânii, ca unitate funcțională. În partea dreaptă sunt expuși doi plămâni și o inimă normale. În contrast, în partea stângă, este expus același set de organe ale unui fumător. Diferența între cele două exponate este zdrobitoare. Plămânii fumătorului sunt murdari și negri, de culoarea cărbunelui. Trauma chimică la care au fost supuși este extrem de vizibilă. Iar între cele două exponate, este pusă o cutie în care fumătorii își pot arunca pachetele de țigări – un prim pas spre viața de nefumător. O cutie care, am constatat cu destulă bucurie, conține destul de multe ”exponate”.

Al treilea lucru care m-a impresionat a fost vederea creierului în toată splendoarea lui, în craniul care îl găzduiește. Un organ aparent banal, mai mic decât te-ai aștepta și mult mai puțin impresionant din punct de vedere al complexității vizibile cu ochiul liber decât ficatul, plămânii sau sistemul circulator. Și totuși, în interiorul lui existăm cu adevărat. În interiorul lui există, de fapt întregul univers, pentru că în el rezidă de fapt capacitatea noastră de a înțelege și de a aprecia lumea din jurul nostru prin prisma umilelor simțuri care îl asistă.

The Human Body m-a ajutat să pun în perspectivă, să reajustez scala multor concepe pre-existente la nivel pur empiric. Am plecat de acolo profund impresionat și cu o doză sănătoasă de umilință, dar încărcat cu o doză de bucurie și optimism greu de descris. Nu pot decât să-ți recomand să faci și tu o vizită. Merită și timpul și banii.