Zice un articol din presa scrisa/online.
Personal, mi se pare una din cele mai trase de păr povești ever. Fără a avea pretenția de prea mare imparțialitate culturală, pe scurt, în cele ce urmează, argumentația mea.
1. Adică toți părinții de fete de la Arabia sunt cu bani și își permit să își selecționeze atent ginerele. Nu zău? Pe la ei nu sunt muritori de foame? Nu sunt gunoieri/lachei/pupincuriști de meserie? Sau insinuarea e că ai lor sunt cu pretenții iar ai noștri nu…
2. Aceeași părinți care au fete, în nici un caz n-au băieți. Adică distribuția demografică e așa: bogații fac fete, sărăntocii fac băieți. D-aia Muc Cel Mic n-are bani de curmale și brățări să-i vrăjească pe părinți. Adăugați apă clocotită, amestecați din când în când și gata criza demografică.
3. Daca n-ar fi mai toți tinerii arabi niște misogini jegoși (scuzați cuvântul misogini*), s-ar buluci femeile din alte țări să-i ia de bărbați. În schimb, majoritatea femeilor care știu ce e un arab, fug de ei ca de dracu’. Care nu știu, află repede și regretă că n-au știut. Iar proastele nu înțeleg nici după aia și se întreabă periodic de ce mănâncă bătaie.
4. Prostia nu e nici o dată o explicație validă. Adică ok, avem obiceiuri ridicole fără nici o legătură cu realitatea? Ce facem, le schimbăm. Nuuu… Le respectăm cu sfințenie**. Păi da’ rămân neînsurat. Și? Și nu pot să mă văd mai mult de trei luni cu una? Păi și? Ăăăăă… Viața e greu, frate!
5. Cel mai important dintre toate. El trece prin circul ăsta. I se dă cu tifla că nu corespunde. Ori rămâne neînsurat și e vai de cămila lui, ori își găsește una. Devine tată și ce face***? Își aduce aminte de aberația prin care a trecut? Nu! Așa a fost la mine, așa să fie și la alții! Citisem/auzisem undeva, nu mai știu unde, că prostia înseamnă a repeta sistematic o acțiune în speranța că a N+1-a oara va da un alt rezultat.