Acum mulţi ani, când am văzut prima dată Le fabuleux destin d’Amélie Poulain mi-am dorit, poate în secret, să am o fată.
Acum că am două, regăsesc în fiecare din ele dulceața și bunătatea din personajul imaginat de film. Iar coloana sonoră mă însoțește peste tot. Când nu este în mintea și în sufletul meu, este în CD player-ul din mașină.
Nu strică, din când în când, să-ți aduci aminte că ești norocos. Măcar cu lucrurile care contează cu adevărat în viață. 🙂