Și nu, nu mă refer la pumn 🙂
Cel mai important lucru când lucrezi pentru un brand, este să-i cunoști valorile. Dar și mai important este să îi cunoști percepția în piață și să simți, la cel mai sincer mod cu putință, particularitățile pieței pe care operezi. Studiu de caz, reclama de mai jos ce rulează, tradusă, pe posturile TV din România.
Reclama mi se pare forțată și neconvingătoare pe multiple planuri. În primul rând Renault Megane este o mașină de clasă medie, cu o ținută de drum medie și cu o etichetă de preț cât mai mică. Adică este o variantă de buget, de compromis pentru cine nu își permite mai mult. Deci în nici un caz nu este un simbol al statutului social după care să tânjești așa cum ai face-o după un Mercedes sau un Porsche. Și în nici un caz nu este experiența automotivă după care să leșini de plăcere. Da, este comodă, da, pleacă de pe loc când o bagi în a întâia și dai drumul la ambreiaj, dar asta fac toate mașinile de pe planeta asta. Și aproape toate celelalte mașini de vânzare la ora asta o fac mai bine, cu fiabilitate mai mare etc.
Reclama în forma ei originală se adresează unui public foarte precis și foarte atipic – francezii. Criteriile după care ei își cumpără o mașină sunt cu totul diferite de cele după care îți cumpără restul europenilor mașini. Reclamele nemțești, de exemplu, nu merg în Franța, iar cele franțuzești sună fals pentru restul Europei. De asta preluarea unei reclame este greșită din principiu, a uneia franțuzești cu atât mai mult. Exemplul cel mai bun mi se par reclamele la Calgon, care mă enervează de îmi vine să sparg televizorul și să-mi arunc mașina de spălat pe geam.
Și rămân din nou cu întrebarea? Cine este clientul Renault în România și în ce fel îl atinge acest brand?