Nu pot să zic că îl cunosc personal pe Dobro. A trecut pe la TNT Games pe vremea când Wii era o jucărie exotică și am schimbat câteva vorbe cu el cât timp își cumpăra unul, dar atât. Pe Vlad îl cunosc marginal mai bine, din vremurile imemoriale când organizam prima data Bucharest Wii Open la Embrio. Dar în nici un caz nu-mi permit să-i consider pe vreunul din ei prieten de-al meu. Nici măcar cunoscuți n-aș putea zice.
De asta cred că pot să vorbesc nițel obiectiv despre cei doi și echipa, bună de altfel, pe care o fac la Radio Guerrilla. Dintre toate posturile radio ce populează FM-ul românesc, ei sunt cei care îmi jignesc cel mai rar inteligența, și chiar îmi face plăcere să-i ascult.
Parte din poziționarea lor pe piața radiourilor din România este faptul că au un discurs elevat, cu argumente raționale și ironii fine. Iar când un ascultător mai necioplit a trimits un SMS în care spunea “Nu-l mai lăsați pe Ciuclaru să vorbească la microfon, sună ca un retardat. Nu că n-ar fi…”, băieții (și mai ales Dobro) s-au simțit obligați să-l sune pe individ și să-l întrebe dacă nu crede că a sărit peste cal cu afirmația asta. Doar a jignit un om pe care nu-l cunoaște. După un schimb de replici în care omul și-a folosit vocabularul cam redus pentru a își argumenta afirmația, Dobro l-a rugat călduros să nu mai asculte Guerilla, că nu e de el. În traducere liberă, e prea prost să asculte Guerilla. Dar nu i-a spus-o în față. Am înțeles de unde vine supărarea lor.
Același om însă, Dobro, are sistematic niște obiceiuri pe care personal le consider deplasate. Și nu mă refer la preferințele politice pe care și le exprimă liber și omenește pe post. Cât timp au fost alegeri, tenta politică m-a determinat să iau atitudinea democratică – am schimbat postul. Să revenim dar la lucrul pe care nu îl înțeleg. Dacă băieții au un concurs în emisiune și prinzi linie, te poți aștepta la un pic de bășcălie din partea lor. Dacă ești băiat, scapi relativ ieftin. Dacă ești fată/domnișoară/doamnă însă, ai mari șanse să capeți o întrebare specială. Pe o voce cu un ton familiar, de budoar, ești întrebată cu ce ești îmbrăcată. Iar azi dimineață, în schimbul unor bilete la un concert, unei domnișoare pe care eu o auzeam deranjată de întrebarea de mai sus i s-a cerut mai mult de atât. I s-a cerut un plici-plici.
Acum se ridică întrebarea în ce constă acest plici-plici. Respectivei domnișoare i s-a cerut să-și ducă telefonul la șold, unde să-și plesnească cu zgomot elasticul de la chiloței pentru deliciul prezentatorilor și al ascultătorilor. N-o să pretind aici că sunt un exemplar masculin lipsit de instincte voyeuriste, sau că nu am o doză de misoginism. Mă uit după decolteuri și funduri la fel ca oricare bărbat sănătos, adică nici în exces dar nici deloc. Dar între pornirile mele private și manifestarea lor publică pe cheltuiala unei domnișoare care nu și-a dat acordul prealabil în acest sens, mi se pare o diferență destul de mare. Dacă mă gândesc mai bine, este pur și simplu hărțuire sexuală, lucru în același timp imoral și ilegal. Iar asta nu se pupă deloc, după părerea mea, cu Dobro cel care apăra onoarea colegului său, mergând până la a face prost (în mod voalat) un ascultător de-al său.
Sigur, poate sunt ceva mai sensibil la problemele astea pentru că sunt fericitul tătic a două fete. Și poate că pe domnișoara în cauză a deranjat-o mai puțin decât pe mine episodul. Sau poate n-a deranjat-o deloc. Dar poate pe altele le-a deranjat, la fel cum probabil a fost cazul și pentru unele ascultătoare.
Cu siguranță că nu m-ar fi interesat problema asta dacă nu i-aș considera simpatici pe cei doi matinali de la Guerilla. Și mi se pare păcat ca doi băieți cu inteligența lor în general și mai ales Dobro, în particular, să aibă scăpări din astea. Sunt sigur că nu este în intenția lui să își jignească ascultătoarele, dar din postura lui de burlac ceva mai misogin cu o bună doză de hedonism nu cred că își dă seama de modul în care o femeie, care gândește din cu totul altă perspectivă, se poate simți confruntată cu astfel de cerințe.