Am zburat cu Alitalia. O adevărată experiență. București > Roma > Barcelona și înapoi pe aceeași rută. N-a fost alegerea mea, era o delegație. Și pot să spun că sunt nerăbdător să nu mai încerc nici o rută cu Alitalia ever again. În viața mea. Și nici în următoarele vieți.
În primul rând am încercat să fac check-in online pentru mini și pentru o colegă. Să am cu cine să trăncănesc în timpul zborurilor. Bag detaliile mele, trec mai departe la adăugarea încă unui pasager. Imposibil. Nu recunoștea detaliile de nici un fel. Bine, o fi ceva greșit, deschid alt browser și fac procesul de check-in de la zero pentru ea, după care încerc să adaug și detaliile mele. Imposibil. Am sfârșit prin a face check în în două browsere diferite. Că de, calculatoarele sunt un lucru complicat…
De plecat am plecat la 6:20 de dimineață. Cum n-am putut să dorm, am profitat de timp să-mi fac două sandvișuri #cudetoate și o cafeluță. Și bine am făcut. Călătoria a început cu peripeții din prima, așa, să nu mă plictisesc. M-am prezentat la ghișeul de bagaje să-mi las troller-ul. Prietenul de la ghișeu îmi iar boarding pass-urile printate de acasă și îmi dă altele. Bine, zic. Vine și colega, lasă bagajul, ei nu îi dau alte cartele de îmbarcare.
Mergem și facem security check. Trecem de gogu de la pază numărul 1. Se uită la pașaport și la bilet. Trecem de detectorul de metale. Tanti de la X-Ray îmi oprește ghiozdanul și freacă un leucoplast pe interior pe care îl trimite la nu știu ce detector. Na, am față de traficant de prafuri… Dau să plec la control pașapoarte. Îmi trece prin cap să mă uit la boarding pass. Nu se pupau locurile. Nici unul. WTF. Mă uit la nume. Nu se potrivea nici numele. WTF!!!
Ies înapoi, mă întorc la bagaje. Tinerelul mă aștepta cu boarding pass-urile re tipărite, corect. Mă asigură că a re etichetat și bagajul. Trec din nou prin security check. Se uită ăia mijit la mine. Păi nu trecuși adineauri? Da, sper să nu mai trec și a treia oară… Ajung la control pașapoarte. Puhoi de oameni, mulți copii. Mai departe la poarta de îmbarcare. Ne suim în avion, decolăm.
Așteptam cu interes masa din avion. Că de… Trec însoțitorii de bord. Un pliculeț cu cinci-șase biscuiți sărați și un pahar de suc. Ce face mă? Mă uit pe pachețel: 15 grame. 15! Aterizăm la Roma. Ne lasă pe asfalt. Ne iau cu autobuzele până la terminal. Intrăm în terminal și mergem spre zborul conex. Dăm de un dop enorm. Security check din nou. De ce mama măsii? Venim din EU, am trecut deja prin security check. Pe puțin 400 de oameni. Noi aveam 1 oră și 20 de minute până la următorul zbor. Stăm la o coadă enormă. Ardem cam 20-30 de minute la coadă. Domnul paznic de la detectorul de metale se scarpină grațios la ouțe. Trecem de security check. O luăm la picior prin terminal. Două trei bifurcații și dăm de un alt dop, și mai mare. Control pașapoarte. Deja era penibil. Și începeam să întârziem. Din ce în ce mai mulți oameni se scuzau pentru nesimțire dar se băgau în față, transpirați și panicați. Ajungem la poarta de îmbarcare cu zece minute înainte de boarding. Ne suie în autobuz și ne duc la avion. Ne urcăm și stăm. Și stăm. Și stăm. Decolăm în cele din urmă. Alți biscuiți, alt pahar de suc. Maximizez caloriile și aleg biscuiții dulci și Pepsi. Aterizăm la Barcelona în cele din urmă, cu minim jumate de oră întârziere. Fuck it, măcar am scăpat…
Ne pregătim de întoarcere. Ajungem la Barcelona. Două ghișee de bagaje deschise pentru un Airbus 320 plin ochi (peste 180 de oameni). În spatele nostru o gloată de bătrânei agitați. Trecem repede de security check, până să ajungem la poarta de îmbarcare ne oprim la Mec pentru o realimentare. Cât mâncăm, Google Now ne anunță că avionul are întârziere de 30 de minute. Grozav… Ajungem la poarta de îmbarcare. Cică boarding la 18:20. La 18:00 ajunge avionul la poartă. Încep să curgă oameni afară din avion. 18:20 și nimic. Mă uit la toți bătrâneii din jur, care mergeau la Roma, și îmi doresc mental să nu se decomprime spontan la altitudine. Trece de 18:30 și ne dau drumul în avion. Încet, cu discuții și îmbulzeală. Mai stăm nițel și pe pistă. Trafic mare. Până decolă înregistrasem deja 50 de minute de întârziere. Aceeași biscuiți. Bine că mâncasem. La Roma aveam 1 oră și 40 între avioane, dacă s-ar fi respectat programul. Așa…
Aterizăm la Roma. 20:40. Din nou cu autobuzul la terminal. Până ajungem la terminal se face 20:50. Boarding-ul pentru București începea la 21:00. Alergăm prin terminal. Dacă avem de-a face iar cu security check… Nu, ajungem doar la control pașapoarte. Dar e coadă și aici. Încercăm să intrăm în față. Scandal, toți de la coadă erau în întârziere. Tropăim ca la coadă la budă. Din două ghișee de EU passport control, la unul gogu are chef de taclale, la celălalt gogul e pierdut într-o convorbire telefonică la hands free. La 20:55 trecem de pașapoarte. FUGA! Poarta H18! H19 e ultima din cel mai îndepărtat treminal. Ne uităm în fugă la afișaj. Avionul de România NU ARE ÎNTÂRZIERE. FUGA!!!
O droaie de oameni aleargă prin terminale. Unii în direcția noastră, alții invers. Pe la 21:02 mă lasă ficatul. Mai merg, mai alerg. Plm, îl pierd îl pierd, asta e. Mai trec pe lângă un afișaj. Tot nici un delay pe cursa de România. Ajung la poarta de îmbarcare. 21:10, coadă mare, nici un fel de îmbarcare încă. Tot la autobuz. Mulți oameni transpirați, toți nervoși. Jumate veniți din alte zboruri conexe. Pe la 21:25 dau drumul la îmbarcare. Panourile indică tot 21:00 ca oră de îmbarcare. Ne suim în autobuz, ajungem la avion, ne urcăm. Avionul e pe jumate gol. Întrebăm și aflăm că mai așteptăm alți pasageri. Probabil jumate din avion alerga prin diverse terminale spre poarta de îmbarcare. Mai așteptăm 20 de minute. Vine încă un autobuz. Oameni transpirați și nervoși. Se așează toată lumea. Ne fac instructajul și sting luminile. Și stăm. Și stăm. Căpitanul își cere scuze pentru întârziere. Până la urmă ne urnim. Intrăm pe o pistă și ne oprim. Căpitanul ne informează că e trafic și suntem numărul 8 în coada de decolare. Și mai stăm nițel pe asfalt. Avioane decolează la foc continuu. Decolăm într-un final cu peste o oră întârziere. Ne închid gura cu încă 15 grame de biscuiți…
Am zburat de multe ori la viața mea, și au mai fost și încurcături. Dar ca de data asta, n-a fost niciodată. Și nu vreau să mai aud de Alitalia câte zile oi avea…