Circula mai demult o glumă că acum zeci de ani ne era frică cine ne ascultă, iar acum am ajuns cu toții să ne temem că nu ne ascultă nimeni.
Am instalat zilele trecute Stable Diffusion pe calculator și am plonjat cu capul înainte într-o lume care de-abia explodează în momentul de față. Mi-am petrecut câteva zile învățând despre ce presupune, cum se folosește, care sunt limitele.
Am descoperit cât de ușor este să antrenezi un sistem AI. Cu un pic de muncă, decupat niște fotografii și tăguind corect, am antrenat un modul capabil să înțeleagă și să aplice pe diverse imagini căștile Daft Punk. N-a ieșit perfect, dar pentru o muncă de 10 minute, aș zice că n-a ieșit deloc rău.
După asta am început să caut online ce fac oamenii cu Stable Diffusion. Și am găsit o mulțime de modele gata de utilizat. Descarci, pui în directorul corect, dai refresh, gata. Modele antrenate cu mai tot ce îți trece prin cap, de la stiluri de desen și pictură, până la figuri de celebrități. Doar câteva exemple generate de mine mai jos.
Desenele, în special, sunt produse după stilul unui artist consacrat. Cineva a luat toate desenele lui, le-a trecut printr-un proces de training și acum oricine poate genera artă în stilul lui. Descarci un fișier, transpui o idee într-un șir de cuvinte cheie și rafinezi. Nu e nevoie de ani de muncă pentru a îți crea un stil propriu.
Nu mă miră saltul ăsta în tehnologie, era inevitabil. Ce nu cred că a văzut nimeni venind însă este cum lipsa noastră de preocupare în ceea ce privește privacy-ul ne va mușca de fund într-un mod foarte neaașteptat. Tehnologia este încă destul de imatură dar deja poate face lucruri uimitoare. Dar progresul va continua să fie susținut și, cel puțin la început, exponențial.
Iar noi ne-am luat toată viața și ne-am aruncat-o online. Dar internetul este pentru totdeauna. Dacă până acum orice om rezonabil de sănătos la cap se temea că instituții ale statului corupte (side note, oare nu cumva instituții ale statului corupte este un pleonasm? Pot exista și instituții care să nu fie corupte?) pot folosi informațiile tale împotriva ta, cred că am intrat full speed în era în care oricine poate colecta informații despre tine pe care le poate folosi oricând în scopuri dubioase.
În momentul de față sunt două exemple de oameni din prima linie care vor constata cum e cu intimitatea.
Artiștii care și-au publicat munca pe internet vor deveni rapid irelevanți. Genul lor de contribuție și creativitatea pe care o aduc va stagna. Până când se va ajunge la job-uri de genul – ”AI creative trainer” va mai trece ceva vreme, iar până atunci s-ar putea să nu mai fie cine știe ce artiști interesați de asta. Pentru Loish, de exemplu, cutia Pandorei este iremediabil deschisă.
A doua categorie sunt influencerii și creatorii de conținut, mai ales cei a căror singură ocupație este vânzarea de imagini. Oricine poate deja lua fața și persoana lor și poate face orice cu ea, în orice context.
Și ăsta este doar începutul. Iar toate informațiile care tale plutesc acolo, în cloud, vor fi folosite în moduri noi și imposibil de anticipat.
Este o schimbare de paradigmă fundamentală și imposibil de reglementat sau controlat. Există AI-uri care să îți simuleze imaginea, vocea și chiar și modul de exprimare. Cu puțin efort, oricine te poate simula de la cap la coadă.
Deja este o realitate totul:
Și dacă asta pot să facă niște copii cu acces rudimentar la tehnologie, mi-e frică să mă gândesc ce se întâmplă în companii precum FaceBook și Google care au cunoștințe mult mai intime despre tine. Bănuiala mea este că va fi mult mai rău până va fi mai bine. Pentru că modul în care vom ieși din această schimbare ține de natura umană, iar ultimii ani nu-mi dau motive prea mari de entuziasm…