Acum vreo 4 ani, dumnezeu ăla în care nu cred eu s-a hotărât să îmi facă o surpriză și mi-a băgat în codul sursă un nou bug: alergia la ambrozie. Primul an a fost chiar nasol, deși nu atât de nasol cum a fost la alții.
Cum eram obișnuit din copilărie cu crize de alergie la acarieni, care m-au adus odată aproape complet sufocat la camera de gardă din Mamaia, am știut exact ce e de făcut. Mers la alergolog, confirmat alergia prin teste cutanate și inițiat tratamentul de desensibilizare.
Acum mulți ani, tratamentul era injectabil. Acum sunt doar niște picături de pus și ținut două minute sub limbă, nimic mai simplu. Sigur, la început tratamentul este destul de dificil de suportat, până organismul se obișnuiește să tolereze alergenul. Aveam mâncărimi serioase și inflamații în gură, care se extindeau spre urechi. Dar am perseverat pentru că alternativa era mult mai urâtă.
Rezultatele au fost spectaculoase, din primul an. Simptomele în vârf de sezon au scăzut aproape de zero. Mă plimbam pe stradă pe lângă plantele de ambrozie, noaptea când eliberează polenul, și nu aveam absolut niciun deranj. Am strănutat doar când am smuls o plantă mare din pământ și m-am umplut de polen pe mâini și pe haine. Am continuat tratamentul an de an, acum sunt în al treilea an.
Acum doi ani, prin mai-iunie, a început și Dani cu simptome de alergie. Am fost cu ea la doctor. La ea este alergie la graminee. A început și ea tratamentul de desensibilizare. Și ea este dramatic mai bine după doar un an de tratament. Acum a trecut prin al doilea an fără niciun simptom.
Câteva picături sub limbă. Atât este nevoie pentru a îți îmbunătăți dramatic calitatea vieții. Nu trebuie să suferi, nu trebuie să trăiești o lună jumate închis în casă, cu purificator de aer și antihistaminice, multe dintre ele cu un puternic efect de somnifer.
