Amintiri din Bulgaria

Câteva lucruri pe care nu le-am uitat din Bulgaria 🙂

I can’t believe…

Unii bătrâni au o privire etern surprinsă, de parcă orice văd este pentru ei un șoc perpetuu. Și nu pentru că ar fi ceva deosebit, ci pentru că pur și simplu nu se mai așteptau să respire în momentul ăla. Ceva de genul I-can’t-believe-I’m-not-dead-yet.

Furare humanum est

Ok, pot să înțeleg de ce un om s-ar preta sa fure un telefon sau un laptop. Are o oarecare valoare, fie la utilizare sau la re vânzare, chiar dacă se ”pierd accesoriile originale”. Ciudat e însă când obiectul dorinței devine o pungă de plastic cu găletușe, lopeți, greble și forme de nisip, toate uitate de un copil zăpăcit lângă o masă de ping pong.

Un meduz și o meduză…

Pe vremea mea, maică, meduzele dîn mare neagră erea cât un pumn de gelatină albă aruncată în gârlă de la combinat. Acu’, de la hormonii cu care dă ăștia pân toate, s-au umflat și meduzele. Ajunseră cât o minge de fotbal, cu niște tentacule măricele și mov sub ele. Dacă și urzică, las pe alții să spună, că eu n-avui curiozități din astea…
1269519_10151858293689711_623472587_o[1]

Habarnam există

Mă jur că e adevărat. L-am văzut cu ochii mei pe plajă la Albena. Prima dată căsca gura la o trăznaie de pe promenadă iar a doua oară alerga după un grup de tinerei. Problema e că săracul s-a ramolit de tot. De când a apărut în carte s-a mai deșirat nițel (dar doar un pic) dar a rămas la fel de slăbănog. L-am recunoscut după chica vâlvoi și după nădragii cu două numere mai largi. L-aș fi oprit să-l salut dar am citit cărțile și am zis că mai bine nu, poate primesc una între ochi… A, și a chelit doar un pic în frunte. V-aș arăta o poză din față, dar fugea prea repede pe plajă…
habarnam

Poolsidekultur

Sprechen sie sauerkrout? Lângă piscină, departe de vulgarul plajei, elita intelectualilor germani pensionați pe caz de prea multă muncă se relaxează în still hipsteresc. Și el și ea citesc, nu știu ce și nu mă interesează. Mai tare m-a mirat să văd că amândoi aveau un Kindle în dotare. Pensionarii lor sunt mai tari decât pensionarii noștri…

Brains still matter

Vrăjeală pe plajă. El, un ravisant brunet cu ochi căprui închis și ușor migdalați. Ea idem mai puțini migdalele. El face niște giumbușlucuri. Ea zâmbește și aduce discuția despre Sponge Bob. El plusează cu un  trivia de pe Discovery. Discuția se aprinde și ajunge pe șezlong la tatăl ei. Își face apariția și celălalt. Pierdut în meandrele concretului, fără bagajul de fapte care să pareze avalanșa primului, pierde fără echivoc lupta în fața lui El, mult mai interesant prin prisma lucrurilor pe care le știe. Tatăl ei jubilează în sine. Deci puștoaica preferă intelectualii…

Early bird is an asshole

Unii oameni se scoală devreme pentru că n-au somn. Alții se scoală devreme pentru că trebuie să plimbe cățelul. Dar mai există o specie care trebuie să plimbe prosopul și papornița cu praz până la plajă, în primul rând de șezlonguri, pentru ca apoi să poată savura pe îndelete un mic dejun copios și să se-ntoarcă la plajă rânjind cu scobitoarea între dinți. Și nu toți e români…

În Bulgaria se fură mașini!!!

Pe bune că se fură. Mie mi-au furat-o în fiecare noapte! Mă jur! Numai că pe acolo prin Bulgaria au niște hoți de foarte bună calitate. Folosesc mașina toată noaptea, pun benzină fix cât au consumat, dau kilometrajul înapoi iar dimineața pe la 5 și ceva o parchează fix de unde au luat-o, fix cum au luat-o. Sincer, nu-i înțeleg. Cum nu-i înțeleg nici pe ăștia de la televiziuni care în fiecare an raportează problema, dar incomplet…

Grațioasa de all-inclusive

E grațioasă ca un trandafir. Unul care a stat în vază o săptămână și i se cam apleacă petalele în jos. Dar masa la bufet suedez e un prilej festiv. E nevoie neapărat de tocuri și o rochie mulată. Că cine știe, PPC… orice…

Dacă tot faci o treabă…

…măcar n-o fă ca românul. Fă-o ca bulgarul. Ok, salariul poate e de rahat, dar ori o faci ca lumea, ori lași pe altul care e dispus s-o facă și are nevoie de bani. Pe lângă faptul că știu să-și apere interesele ca nație… Hai că m-a lovit lenea, nu mai am chef să termin paragraful ăsta…

Salvamarii au o utilitate

Când nu sunt îmbrăcați penibil și nu lucrează pentru un proxenet și mai penibil, salvamarii sunt chiar utili. În loc de căscat ochii după păs… fus… domnișoare, salvamarii pot supraveghea permanent oamenii din apă și pot sfătui oamenii să nu se aventureze cu plute sau bărci prea departe. Proactiv, adică. Pot veni la tine să îți spună față în față și să se asigure că ai înregistrat mesajul. Iar dacă uiți și te duci unde ți-au zis să nu te duci, îți pot semnaliza de pe mal că te îndrepți spre un bubu. Șocant, nu?

ProTV Internațional e un gunoi sinistru

Când ești plecat în concediu în zone populate cu români, te poți aștepta ca, din curtoazie, unul din posturile de pe cablu să fie în limba ta. În cazul de față, ProTV Internațional. Dar dacă alegi să te uiți o faci pe riscul tău. Dacă versiunea de acasă e o combinație tâmpițică de știri tendențioase cu filme vechi de 20 de ani, cea internațională este copilul oligofren rezultat din relația incestuoasă dintre ProTV și Acasă TV în timp ce se uita la ele cu bale la gură Mynele TV. Celor care le e dor de meleagurile natale și de limba lui Eminescu li se servesc zilnic ”Poveștiri adevărate” cu detalii picante despre nunta băiatului de la meteo cu femeia de plastic, iar când calvarul se termină și IQ-ul tău scade exponențial, ai ocazia să te răcorești cu seriale de producție proprie – ”Inimă de țigan”. Așa, ca să-ți treacă cheful de întors în țig… atmosfera de acasă…

Visare umanum est

Știați că poți avea un vis foarte foarte urât, de gen Godfather + Texas Chainsaw Masacre + Chucky + toate filmele horror din istorie și să nu fie totuși un coșmar? Cu toate că plouă cu macete în carne vie și benzină aruncată și aprinsă pe oameni? Eu am descoperit rețeta. Dacă ești doar spectator, nimic nu te atinge. Te trezești mirat la finalul visului și-ți zici în barbă… ”Meh…”

Proștii visează la mafioți

Pentru omul prost, care nu înțelege lumea în care trăiește, mafioții sunt un fel de icoană. Dacă îl asculți pe prost vorbind, din plictiseală sau din imposibilitatea de a fugi, vei afla lucruri noi și interesante. De exemplu, Dinu Patriciu ar fi fost un prim ministru excelent, iar Vântu un excelent ministru de finanțe. Sigur, ce contează că într-o săptămână își treceau țara pe persoană fizică și o vindeau la singura licitație pe bune din istoria României… E un mizilic acolo. Iar Becali ar fi trebuit eliberat pe o cauțiune de 3 milioane de euro. Adică furi 100, plătești 3 și gata. E un fel de win/win mioritic.Și ar mai fi o chestie. E plin de cârcotași, domne…

Care sunt sansele?

Plecam la plimbare azi dimineata. Cu masina pana unde se termina asfaltul dupa care cu piciorul mai departe. Mergem si ne oprim intr-o poienita.

Laura rastoarna toate pietrele, rupe toate floricelele si frunzulitele aflate la indemana, cerceteaza totul. Dupa care facem niste poze cu totii si ne pregatim de intoarcere pentru masa de pranz. Moment in care Laura ia o tranta. Ca de, asa sunt copiii de un an jumate. Normal, incepe sa planga si, normal, mami o ia in brate sa o ostoiasca.

Moment in care incep urletele de 2 ori mai tare. Vezi tu, din tot muntele si toate poienile de pe el, din toate locurile in care putea sa cada lata, Laura a mea a reusit sa cada lata fix pe un musuroi de furnici. Si nu din alea mici si amarate, ci din alea rosii si mari cat un vitel. Care, pana sa se ridice copilul de pe jos, erau calare pe ea cu zecile, muscand feroce tot ce puteau. Iar cand mami a cules copilul in brate, jumate din furnici s-au mutat pe mami.

Mami, vazand atacul salbatic al furnicilor, incerca sa dea creaturile jos de pe copil si de pe ea. Sarcina dificila. Asa ca tata sare in actiune si preia copilul, dand salbatic cu sapca sa curete ganganiile. Numai ca ale dracu’ ganganii muscau tot ce apucau cu asa o ferocitate ca pur si simplu nu le putea disloca sapca aplicata cu energie de tati. Bonus, unele dintre furnici incercau sa intre sub pantaloni sau dupa guler. Iar tati, care culegea manual furnicile acum, pentru ca era singura metoda eficienta, incerca un fel de multitasking furibund de a scoate furnicile din guler si de o a dezbraca pe Laura in acelasi timp.

Intr-un final operatiunea a reusit. Copilul imbracat in scutec era intors minutios pe toata partile, confirmand lipsa furnicilor. Apoi hainele au fost curatate totalbde bestiile milimetrice, si am imbracat copilul din nou.

Incredibil, dar toata povestea a durat nu mai mult de 1-2 minute.

Si ma intreb iarasi, care sunt sansele ca din toata padurea, Laura sa se intinda fix pe un musuroi de furnici rosii?