Amintiri din Bulgaria

Câteva lucruri pe care nu le-am uitat din Bulgaria 🙂

Unii bătrâni au o privire etern surprinsă, de parcă orice văd este pentru ei un șoc perpetuu. Și nu pentru că ar fi ceva deosebit, ci pentru că pur și simplu nu se mai așteptau să respire în momentul ăla. Ceva de genul I-can’t-believe-I’m-not-dead-yet.

Ok, pot să înțeleg de ce un om s-ar preta sa fure un telefon sau un laptop. Are o oarecare valoare, fie la utilizare sau la re vânzare, chiar dacă se ”pierd accesoriile originale”. Ciudat e însă când obiectul dorinței devine o pungă de plastic cu găletușe, lopeți, greble și forme de nisip, toate uitate de un copil zăpăcit lângă o masă de ping pong.

Pe vremea mea, maică, meduzele dîn mare neagră erea cât un pumn de gelatină albă aruncată în gârlă de la combinat. Acu’, de la hormonii cu care dă ăștia pân toate, s-au umflat și meduzele. Ajunseră cât o minge de fotbal, cu niște tentacule măricele și mov sub ele. Dacă și urzică, las pe alții să spună, că eu n-avui curiozități din astea…

Mă jur că e adevărat. L-am văzut cu ochii mei pe plajă la Albena. Prima dată căsca gura la o trăznaie de pe promenadă iar a doua oară alerga după un grup de tinerei. Problema e că săracul s-a ramolit de tot. De când a apărut în carte s-a mai deșirat nițel (dar doar un pic) dar a rămas la fel de slăbănog. L-am recunoscut după chica vâlvoi și după nădragii cu două numere mai largi. L-aș fi oprit să-l salut dar am citit cărțile și am zis că mai bine nu, poate primesc una între ochi… A, și a chelit doar un pic în frunte. V-aș arăta o poză din față, dar fugea prea repede pe plajă…

Sprechen sie sauerkrout? Lângă piscină, departe de vulgarul plajei, elita intelectualilor germani pensionați pe caz de prea multă muncă se relaxează în still hipsteresc. Și el și ea citesc, nu știu ce și nu mă interesează. Mai tare m-a mirat să văd că amândoi aveau un Kindle în dotare. Pensionarii lor sunt mai tari decât pensionarii noștri…

Vrăjeală pe plajă. El, un ravisant brunet cu ochi căprui închis și ușor migdalați. Ea idem mai puțini migdalele. El face niște giumbușlucuri. Ea zâmbește și aduce discuția despre Sponge Bob. El plusează cu un  trivia de pe Discovery. Discuția se aprinde și ajunge pe șezlong la tatăl ei. Își face apariția și celălalt. Pierdut în meandrele concretului, fără bagajul de fapte care să pareze avalanșa primului, pierde fără echivoc lupta în fața lui El, mult mai interesant prin prisma lucrurilor pe care le știe. Tatăl ei jubilează în sine. Deci puștoaica preferă intelectualii…

Unii oameni se scoală devreme pentru că n-au somn. Alții se scoală devreme pentru că trebuie să plimbe cățelul. Dar mai există o specie care trebuie să plimbe prosopul și papornița cu praz până la plajă, în primul rând de șezlonguri, pentru ca apoi să poată savura pe îndelete un mic dejun copios și să se-ntoarcă la plajă rânjind cu scobitoarea între dinți. Și nu toți e români…

Pe bune că se fură. Mie mi-au furat-o în fiecare noapte! Mă jur! Numai că pe acolo prin Bulgaria au niște hoți de foarte bună calitate. Folosesc mașina toată noaptea, pun benzină fix cât au consumat, dau kilometrajul înapoi iar dimineața pe la 5 și ceva o parchează fix de unde au luat-o, fix cum au luat-o. Sincer, nu-i înțeleg. Cum nu-i înțeleg nici pe ăștia de la televiziuni care în fiecare an raportează problema, dar incomplet…

E grațioasă ca un trandafir. Unul care a stat în vază o săptămână și i se cam apleacă petalele în jos. Dar masa la bufet suedez e un prilej festiv. E nevoie neapărat de tocuri și o rochie mulată. Că cine știe, PPC… orice…

…măcar n-o fă ca românul. Fă-o ca bulgarul. Ok, salariul poate e de rahat, dar ori o faci ca lumea, ori lași pe altul care e dispus s-o facă și are nevoie de bani. Pe lângă faptul că știu să-și apere interesele ca nație… Hai că m-a lovit lenea, nu mai am chef să termin paragraful ăsta…

Când nu sunt îmbrăcați penibil și nu lucrează pentru un proxenet și mai penibil, salvamarii sunt chiar utili. În loc de căscat ochii după păs… fus… domnișoare, salvamarii pot supraveghea permanent oamenii din apă și pot sfătui oamenii să nu se aventureze cu plute sau bărci prea departe. Proactiv, adică. Pot veni la tine să îți spună față în față și să se asigure că ai înregistrat mesajul. Iar dacă uiți și te duci unde ți-au zis să nu te duci, îți pot semnaliza de pe mal că te îndrepți spre un bubu. Șocant, nu?

Când ești plecat în concediu în zone populate cu români, te poți aștepta ca, din curtoazie, unul din posturile de pe cablu să fie în limba ta. În cazul de față, ProTV Internațional. Dar dacă alegi să te uiți o faci pe riscul tău. Dacă versiunea de acasă e o combinație tâmpițică de știri tendențioase cu filme vechi de 20 de ani, cea internațională este copilul oligofren rezultat din relația incestuoasă dintre ProTV și Acasă TV în timp ce se uita la ele cu bale la gură Mynele TV. Celor care le e dor de meleagurile natale și de limba lui Eminescu li se servesc zilnic ”Poveștiri adevărate” cu detalii picante despre nunta băiatului de la meteo cu femeia de plastic, iar când calvarul se termină și IQ-ul tău scade exponențial, ai ocazia să te răcorești cu seriale de producție proprie – ”Inimă de țigan”. Așa, ca să-ți treacă cheful de întors în țig… atmosfera de acasă…