De ce n-o să se aleagă nimic de ”revoluția” asta…

…și probabil de țărișoara asta.

Mă uit de câteva zile în jur, la tot ce se întâmplă cu mitingurile și cu demonstrațiile astea. Și nu îmi dau deloc senzația că pot schimba ceva. Pentru că demonstranții de la Universitate habar n-au ce vor, în marea masă. Fiecare vrea câte ceva punctual. Unii vor iarbă, alții vor să le dea statul bani, că ei n-are da’ li se cuvine, alții vor liber la torțe pe stadion, unii vor jos guvernul, alții au o problemă cu Roșia Montană. Piața Universității a devenit un fel de Hyde Park unde lumea adună să-și spună oful. Și după aia?

Păi după aia mai nimic. De la vlădică la opincă, nimeni nu știe (inclusiv subsemnatul) ce vrea concret să urmeze. Facem alegeri anticipate. Ok. Și după aia? Între cine alegem? Ăștia, ceilalți sau ăilalți. Nici nu mai contează care e cine, că toți sunt experți deja la furat. E nevoie de o schimbare. Sigur. Dar ce va urma se va poate numi schimbare? De ce naiba nu merge nimic în țara asta? Îmi bag picioarele, nici nu mai merg la vot…

Să fie oare din cauză că toată națiunea asta își irosește timpul cu miștouri cât mai artistice, bășcălii din cele mai elaborate pentru a jigni de moarte adversarul ideologic, în loc să tacă din gură nițel și să caute o soluție rațională la ieșirea din hazna? Ce să mai vorbim de cooperare… Și ce ne iese din toată chestia asta?

La sfârșitul zilei fiecare pleacă acasă satisfăcut. Am fost acolo. Am urlat cât m-au ținut plămânii. I-am înjurat pe Băsescu și pe Boc, i-am făcut bețivi, pinguini și am agitat niște pancarte extrem de istețe. Am fost grozav. M-au filmat ăia de la televiziune chiar. Așa am făcut și cu Iliescu, și cu Năstase și cu oricine m-a călcat pe bombeuri. Așa fac și cu Gheorghe care parchează pe locul meu în fața blocului și cu vecinul care mă enervează ascultând muzică electronică la 6 seara, mie plăcându-mi rock-ul, bine înțeles. Le dau eu lecții lor, să vadă cine e mai tare.

Iar în toată bătălia asta a orgoliilor consumăm colectiv volume incredibile de energie care poate, altfel, ar putea fi pusă în aplicare în feluri mult mai constructive. Suntem latini și sângele fierbe repede. Orgoliul se cere protejat. Avem umor și o limbă iute. Alte nații nu sunt așa.

Nemții, de exemplu, nu își pierd timpul cu astfel de bășcălii ieftine. Nu știu dacă pentru că nu li se pare o ocupație demnă de ei sau pentru că pur și simplu nu au simțul umorului și atunci fac și ei ce pot. Dar gândesc constructiv și metodic, își văd interesul și se țin de treabă, în timp ce noi latinii ne pierdem vremea cu bășcălii, bunga-bunga-uri și carnavaluri. De asta alte nații se uită la ei cu ochi mari și umezi, cerând mieros un pic de ajutor financiar. Datul din gură și din fund e infinit mai satisfăcător pentru noi.

De asta cred că n-o să se aleagă nimic de ”revoluția” asta și cel mai probabil de țara asta. Mare păcat de atâta energie aruncată pe apa sâmbetei…

Sărmanii greci

Uitându-te la știri, nu poți să nu observi ce nație oprimată sunt grecii. Un guvern criminal ia măsuri nepopulare aducând poporul la limita exasperării. Ce să mai, grecii sunt supuși unui genocid incredibil în fața căruia nici o națiune din lume nu ar putea rămâne indiferentă. Cred că filmulețul de mai jos prezintă foarte bine situația:


Uitându-te la știri, nu poți să nu observi ce nație oprimată sunt românii…