Mănânci sau gândești?

Zilele astea mâncarea este scumpă, circulă un zvon. Sau poate nu e scumpă, se vinde scump pentru a umfla unele buzunare. Iar pentru a maximiza umflatura, mâncarea se face din cele mai ieftine ingrediente posibil.

De curând am început să mă uit la Food Revolution a lui Jamie Oliver. Pe lângă multele lucruri șocante pe care le-am văzut acolo, unul dintre ele a strălucit ca o supernovă în comparație cu celelalte.

Uitându-mă cu oroare la modul general în care se produc ceea ce voi numi generic chiftelele de burgeri, demonstrat cu elocvență absolut inutilă de Jamie, n-am putut să nu fac o observație poate prea subtilă. Mâncarea proastă a devenit religie. Este împachetată frumos, este servită copiilor de la vârste foarte mici într-un mod care le spală creierii și devine o parte integrantă a vieții lor asupra căreia majorității nu i-ar trece prin cap să o pună la îndoială.

Ieri seară m-am oprit cu soția la un McDonalds. Ne era tare foame și simțeam nevoia de un junk food rapid care să ne repună pe picioare. În mod tradițional, în rarele noastre vizite, nu luam hamburgeri. Despre ăia știam cum se fac. Alegeam McPuișor care, eram noi convinși, e făcut din carne sănătoasă de pui.

Dar ieri, în timp ce stăteam la masă și mâncam sus menționatul sandwich, secvența de mai sus era foarte proaspătă în minte. Așa de proaspătă că mi-a sărit urlând în fața ochilor. M-am oprit din mâncat și, pentru prima dată, m-am uitat în chifteaua prăjită. Și am realizat, nu știu cum de-abia acum, că nu e carne macră. Este un agregat de fulgi de carne de pui, produs cel mai probabil într-un mod destul de asemănător cu cel demonstrat de Jamie.

Și mi s-a tăiat brusc pofta de mâncare. Am simțit nevoia să las McPuișorul jos și să o iau discret la goană de acolo. Dar înainte de asta m-am uitat în jurul meu la oamenii care mâncau astfel de chiftele ascunse în pâine, unii cu plăcere, alții blazați. Dar în mod evident, nici unul nu cunoștea modul de preparare a unul astfel de aliment. Și cu siguranță nu îi interesa. Numele restaurantului și ambalajul frumos al mâncării sunt garanție suficientă pentru calitatea mâncării.

Iar după ce am luat-o la goană de acolo, mă întrebam dacă există ceva cât de cât natural în meniul McDonalds în ceea ce privește burgerii. Oare există un fast food care să nu fie atât de offensive pe toate planurile – ceva care să fie cât de cât sănătos, din ingrediente naturale… Singurul care mi-a trecut prin minte e shaworma. Dar nu e exclus să-mi scape ceva în ecuația asta…

Bonus, când am ajuns acasă, am avut curiozitatea să caut rețeta pentru chifteaua în cauză. Citez:

Carne din piept si pulpa de pui, piele pui, invelis pane ( faina griu, condimente, sare, pesmet, agenti de coacere E300, E450, E500, drojdie ), ulei vegetal.”

Richard Dawkins în România?

Poate că sună prea bine să fie adevărat. Poate că e o prostie și s-a găsit cineva să facă pe Facebook o pagină ca să capete niscai atenție. Sau poate chiar există șansa ca unul din cei mai renumiți biologi și unul din oamenii cu cea mai clară gândire pe care l-am… citit, să ajungă în România, unde să susțină o prelegere. Eu unul mi-aș dori foarte mult să particip la așa ceva.

Câte ceva despre Dawkins poți citi aici.

Dar unul din lucrurile pentru care îl admir cel mai mult este faptul că are curajul să fie ateu și să militeze în mod deschis pentru această cauză, cu argumente raționale și de extrem de mult bun simț, pentru cei dispuși cu adevărat să asculte. Ca în cazul prelegerilor de mai jos, susținute singur, în primul caz, sau împreună cu Sam Harris în cazul celei de-a doua.

Dacă ești doritor să îl auzi în persoană și crezi că s-ar putea întâmpla, poți să începi cu un pas foarte simplu. Și gratuit și fără belele de cap. Trebuie doar un Like pe pagina de Facebook de aici.

Întrebări retorice

Pe teme de sezon. Să începem, dară…

Ar trebui să aibă ateii liber de paște/crăciun și alte baliverne religioase?

Argumentul ”cuvioșilor”: nu! Că dacă ei nu cred, pot să muncească.

Argumentul ateilor: dacă voi credincioșii, aparent marea masă (că sunteți mult mai puțini decât v-ar plăcea să credeți), vă rezervați dreptul s-o luați pe arătură periodic cu tot felul de scuze, avem și noi același drept. Mai mult, majoritatea vă trâmbițați sus și tare credința, dar ce vă interesează cel mai tare e bârfa din curtea bisericii, fripturica, șprițul și fusta vecinei care e mai predispusă la ghidușii după post. Deci, de fapt, față de noi ateii care recunoaștem sincer că nu credem în povești cu creaturi imaginare, voi vă prefaceți că le credeți ca un pretext pentru petreceri și festinuri. În traducere liberă, se numește ipocrizie.

Ca să o spunem pe aia dreaptă, ca ateu aș prefera mai mult să am libertatea de a subscrie sau nu la zilele voastre de sărbătoare. Și în caz că nu vreau să ader la paște, rusalii și crăciun (da, uite aici o sărbătoare profund religioasă), să pot să-mi fac pachet toate zilele cuvenite și să mi le iau când vreau eu. Să mă duc în concediu și să fac o sinceră incantație zeului grătar și zeiței bere, să îmi privesc copiii jucându-se și să îi sărut în creștet. Adică ce faceți voi, numai că pe față și sincer, fără scuze puerile.