Și sunt supărat destul de rău. În primul rând pentru că lasă utilizatorii cu fundul în baltă când vine forba de update de software, și în al doilea rând pentru că mint cu nesimțire cum că Ice Cream Sandwich n-ar putea rula corect pe telefoane ceva mai vechi.
În cazul meu, problema este un HTC Desire Z care este blocat la un jenant Gingerbread 2.3.3, când Huawei, o companie de la care nici un cunoscător n-are pretenția de la nimic, vinde telefoane cu 2.3.7.
Cel mai tare mă enervează însă ipocrizia. Oamenii de la XdaDevelopers au portat foarte rapid firmware-ul de pe One V pe Desire Z, cu tot cu Sense 4. Androidul se mișcă foarte repede și singurele lucruri care nu funcționează încă sunt camera foto și hotspot-ul WiFi. Asta dovedește că dacă cineva de la HTC ar face un minim efort de optimizare a software-ului, acesta ar fi perfect pentru rularea pe Desire Z.
Rămâne întrebarea de ce nu face HTC acest lucru de bun simț. Un raționament logic ar fi că, având în vedere prostiile pe care le-au făcut anul trecut cu gama de produse și care s-au tradus în scăderile de profit raportate de curând, se gândesc să forțeze utilizatorii să cumpere noi terminale pentru cele mai noi versiuni de Android. Ceea ce dovedește că n-au înțeles mare lucru din prostiile precedente. Și iată de ce, așa, pe puncte, ca să se înțeleagă mai clar:
- Dacă obligi utilizatorul să-și ia un alt telefon pentru cel mai nou software, s-ar putea să nu mai aleagă brandul tău. Bătălia pe piața de Android e acerbă și foarte mulți competitori stau la coadă să-ți ia clienții. Așa că rata ta de conversie unde ar fi? 50%? 20%? În mod normal, un client tinde să rămână fidel drumului cunoscut. Trebuie doar să-l ții rezonabil de mulțumit. Un client de care ți-ai bătut joc însă are toate șansele să VREA să schimbe producătorul. Adică dată tot se duce să-și ia un telefon nou, o să se uite la standul de prezentare sau la magazinul online cu etichete mentale de afinitate față de branduri. Ăia care nu l-au supărat o să aibă fie un ”+” fie un ”0” în dreptul lor. Tu vei avea un minus. Nu contează că alții nu sunt mai breji ca tine, clientul nemulțumit nu știe încă asta.
- Un client nemulțumit generează word of mouth negativ mult mai mult decât reușește unul fericit să o facă. Îți faci rău afacerii pe termen lung, ceea ce te costă și mai mult tocmai când tu te strădui să te impui din nou pe piață. Eu unul nu țin minte de câte ori un produs a funcționat ireproșabil, dar îmi aduc aminte perfect de frustrările pe care mi le-a generat. Iar companiile care m-au călcat pe coadă m-au pierdut definitiv de client. Au aflat câte ceva de la mine despre asta ING și Nokia. Și multe alte branduri prea mici ca să-mi mai amintesc de ele acum. Da, știu, sunt un ranchiunos afurisit.
- Producătorii de telefoane inteligente în general și HTC în particular nu vând simple dispozitive. Vând o experiență, care implică software. Trebuie să existe la HTC un departament sănătos de software. Să spui despre cutare telefon că nu poate rula ICS denotă lene sau incompetență (ca să vorbim delicat), mai ales când îți trag una peste ochi niște hacker amărâți care nu au în spate resursele tale.
Ei bine, până una alta, tind să fiu foarte supărat pe HTC. Pentru că un telefon superb și extrem de util este lăsat voit în urmă din motive mai mult decât evidente pentru mine. Până la mutarea pe black-list nu mai e decât un pas. Nu mi-am root-at până acum telefonul, dar cu prima ocazie când un build sănătos de pe XdaDevelopers îmi va aduce ICS + Sense cu un număr rezonabil de bug-uri minore, o să o fac fără să mă uit înapoi. La brand adică…
[update]
O comparatie intre Desire Z care nu poate rula ICS + Sense 4, si Desire C care le poate rula… Un pic extra jenibil, nu?
http://www.gsmarena.com/compare.php3?idPhone1=4759&idPhone2=3421