Via The Doghouse Diaries, o foarte bună sursă de înțelepciune urbană.
Mănânci sau gândești?
Zilele astea mâncarea este scumpă, circulă un zvon. Sau poate nu e scumpă, se vinde scump pentru a umfla unele buzunare. Iar pentru a maximiza umflatura, mâncarea se face din cele mai ieftine ingrediente posibil.
De curând am început să mă uit la Food Revolution a lui Jamie Oliver. Pe lângă multele lucruri șocante pe care le-am văzut acolo, unul dintre ele a strălucit ca o supernovă în comparație cu celelalte.
Uitându-mă cu oroare la modul general în care se produc ceea ce voi numi generic chiftelele de burgeri, demonstrat cu elocvență absolut inutilă de Jamie, n-am putut să nu fac o observație poate prea subtilă. Mâncarea proastă a devenit religie. Este împachetată frumos, este servită copiilor de la vârste foarte mici într-un mod care le spală creierii și devine o parte integrantă a vieții lor asupra căreia majorității nu i-ar trece prin cap să o pună la îndoială.
Ieri seară m-am oprit cu soția la un McDonalds. Ne era tare foame și simțeam nevoia de un junk food rapid care să ne repună pe picioare. În mod tradițional, în rarele noastre vizite, nu luam hamburgeri. Despre ăia știam cum se fac. Alegeam McPuișor care, eram noi convinși, e făcut din carne sănătoasă de pui.

Dar ieri, în timp ce stăteam la masă și mâncam sus menționatul sandwich, secvența de mai sus era foarte proaspătă în minte. Așa de proaspătă că mi-a sărit urlând în fața ochilor. M-am oprit din mâncat și, pentru prima dată, m-am uitat în chifteaua prăjită. Și am realizat, nu știu cum de-abia acum, că nu e carne macră. Este un agregat de fulgi de carne de pui, produs cel mai probabil într-un mod destul de asemănător cu cel demonstrat de Jamie.
Și mi s-a tăiat brusc pofta de mâncare. Am simțit nevoia să las McPuișorul jos și să o iau discret la goană de acolo. Dar înainte de asta m-am uitat în jurul meu la oamenii care mâncau astfel de chiftele ascunse în pâine, unii cu plăcere, alții blazați. Dar în mod evident, nici unul nu cunoștea modul de preparare a unul astfel de aliment. Și cu siguranță nu îi interesa. Numele restaurantului și ambalajul frumos al mâncării sunt garanție suficientă pentru calitatea mâncării.
Iar după ce am luat-o la goană de acolo, mă întrebam dacă există ceva cât de cât natural în meniul McDonalds în ceea ce privește burgerii. Oare există un fast food care să nu fie atât de offensive pe toate planurile – ceva care să fie cât de cât sănătos, din ingrediente naturale… Singurul care mi-a trecut prin minte e shaworma. Dar nu e exclus să-mi scape ceva în ecuația asta…
Bonus, când am ajuns acasă, am avut curiozitatea să caut rețeta pentru chifteaua în cauză. Citez:
”Carne din piept si pulpa de pui, piele pui, invelis pane ( faina griu, condimente, sare, pesmet, agenti de coacere E300, E450, E500, drojdie ), ulei vegetal.”
Îmbătrânești atunci când alegi să o faci
Iar dovada e în filmulețul de mai jos.
De mult de tot…
Să râdem cu laptopurile 3D
Întrebarea 1: Ce trebuie să poată face un laptop 3D?
Răspunsul 1: Un laptop 3D trebuie să poată reda CURSIV jocuri moderne și când te plictisești, filme 3D.
Întrebarea 2: La ce e bun un laptop 3D care nu este capabil de lucrurile specificate mai sus?
Răspunsul 2: …………………………………………………………………………
(A se completa de către cititor)
Întrebarea 3: Cât ar trebui să coste un laptop care nu e în stare să se conformeze cerințelor de la primul punct?
Răspuns 3: Nu 8500 RON 😀
Materiale didactice:


Toată povestea aici.
Cum ar trebui să arate un laptop 3D adevărat?
Felicitări Măruță
Pardon, poftim, mă scuzați?
Zice un articol aici:
”Imobilul de birouri cu o înălţime de 75 de metri, situat în centrul Bucureştiului, lângă Catedrala Sf. Iosif, urmează să fie desfiinţat pentru că a fost construit pe baza unei autorizaţii ilegale, a stabilit Curtea de Apel Suceava.”
Suceava? Pardon, poftim, mă scuzați?
Când ai valoare…
…care va să zică că trebuie să te respecți. Te îmbraci cu haine bune, te încalți cu pantofi de firmă, te duci la sală să arăți bine. Ce să mai, e treabă importantă rău. Și ca să fii din ăla, mai ales în România, statutul trebuie să se vadă imediat. Ca de exemplu când scoți telefonul la vorbit, lumea trebuie să știe că ai dixstincție din aia. D-aia scoți un aifon, că ăla e cel mai kul. Oricine care este careva, care este, trebuie musai să aibă aifon. Zice și în biblie. Și sigur e și un app pentru asta.
Buuun. Deci ești în rândul lumii. Ai aifon și deci statut. Ce urmează? Că mai sunt și alții ca tine, care au și ei biletul de intrare în paradis. Gata, știu! Accesorii! Corect. Și de unde se cumpără astea? Păi la dixtincția ta, din mall, bien sur! Păi da, că p-acolo au și altare din alea întru slava sfântului Jobs.
Bă, te-ai prostit? Cum adică să-ți iei accesorii de-acolo. Tu nu știi cât costă? Da’ ce crezi, că banii și dixtincția asta cresc prin copaci? Nu tată, accesoriile pentru aifon se cumpără din magazinul Vodafone, pe puncte…
Tehnologia nu minte
De ce să n-o arzi degeaba pe net
Da, cam de asta. Sau să folosești soluții și sisteme care reduc la maxim consumul inutil de curent.




