Tag: logica

Oricât de mult ne-ar plăcea electronicele noastre, mai toate depind de acumulatori. Și mai toate, de la laptopuri la camere video, folosesc acumulatori Li-Ion. Acumulatori care au niște caracteristici aparte.

Pentru început, spre deosebire de acumulatorii obișnuiți pe care îi știm noi, au mult mai mulți pini. Nu numai + și -, dar încă 6-7 care nu par că au ce căuta pe acolo. Și totuși, care e rolul lor?

Ei bine, acumulatorii pentru electronicele mai complexe sunt altă poveste. Ascuns în interiorul lor se află un EEPROM în care sistemul stochează permanent informații despre starea lui. Cel mai important, conține parametri care indică nivelul de uzură al acumulatorului, capacitatea din construcție și capacitatea ”reală” rămasă.

Informația este vehiculată undeva între BIOS și acumulator, iar calculatorul, în cazul de față, nu are acces acolo decât pentru a citi informația. Așa se întâmplă că Windows-ul îți poate afișa uneori un mesaj interesant referitor la starea acumulatorului tău, cu recomandarea de a-l înlocui.

Ce nu-mi este prea clar este algoritmul după care se calculează capacitatea rămasă a acumulatorului. Un analizor de celule Li-Ion nu este tocmai ieftin, din câte știu eu. Dar presupunând că ar conține un analizor, acesta ar avea nevoie de cicluri de calibrare complete (încărcare/descărcare completă) pentru a stabili capacitatea reală. Rămâne deci presupunerea destul de rezonabilă că sistemul face o aproximare care poate fi corectă sau nu.

Cum te afectează toate astea pe tine? Foarte simplu. Când sistemul ajunge la încărcare la capacitatea rămasă specificată în EEPROM, oprește încărcarea. Cu toate că poate acumulatorul ar mai putea stoca ceva energie, nu mai este alimentat. enervant, nu?

Ok, și presupunând că nu e corectă, ce poți face pentru a o ajusta sau a o reseta? Pe scurt, nimic! Există foarte multe sisteme de control și de stocare a informațiilor. Un producător de electronice poate folosi unul sau mai multe, în funcție de gama de electronice. Iar toată drăcovenia nu e standardizată. Teoretic, fiecare acumulator se poate ”reseta”, dar doar folosind echipamente oferite de producătorul lui.

Acum și mai interesant. Cine face acumulatorii pentru fiecare dispozitiv? Face marca X acumulatori pentru laptopul ei? Pe scurt, nu! La fel ca la ecranele LCD, senzorii CCD, procesoare, memorii etc. de producția lor se ocupă câteva mari companii ce livrează acumulatorii gata finisați (cu carcasă de plastic și stickerele corespunzătoare).

Care e morala poveștii ăsteia? Acumulatorii sunt, pentru moment, veriga slabă a electronicelor moderne de calitate. Nu pentru că sunt de proastă calitate. Obrazul subțire al producătorilor de top se menține cu reguli foarte stricte de achiziție în ce privește acumulatorii. Și în ciuda fiasco-urilor de genul acumulatorilor Sony de acum câțiva ani, aspectul ăsta este foarte important pentru producătorii de electronice. Cei care au încredere oferă chiar garanții generoase la acumulatori. Dar sunt veriga slabă pentru că, în esență, sunt consumabile. Au un ciclu de viață, un număr de încărcări / descărcări în care își pierd o bună parte din capacitate. Ba chiar își pierd din capacitate stând pe raft, deconectați de la dispozitiv. Și singura soluție de a-i revitaliza este achiziția unuia nou.

Problema este că noi, consumatorii, îi privim de obicei ca pe electronicele pe care le folosim. Avem așteptări nerealiste de la ei. Și din așteptările nerealiste vin frustrările inutile. De luat în calcul data viitoare când te enervezi pe un gadget care nu mai merge ca pe vremuri.