Primul accident nuclear civil cunoscut de omenire s-a petrecut la Cernobâl. Mi-ar fi plăcut să pot spune până la adânci bătrâneți “singurul accident nuclear civil”… Al doilea a avut loc astăzi la Hukushima, în urma cutremurului devastator care a lovit Japonia. Două evenimente cu rădăcini total diferite, dar, ironic, cu același rezultat.
Pe 26 aprilie 1986, în timpul unor experimente conduse de un cercetător fizician din elita comunistă, reactorul nuclear de la Chernobâl s-a supraîncălzit și a explodat. Nu am pretenția că înțeleg prea bine detaliile dezastrului. Minți care s-au aplecat ani de zile asupra problemei, cu bagaj de cunoștințe de fizică nucleară infinit superioare mie, își pun încă întrebări.
Pe 12 martie 2011, în urma cutremurului din Japonia, un reactor nuclear nu a mai putut fi răcit. După eforturi disperate de a tine situația sub control, a explodat producând același dezastru ca la Cernobâl.
Când se vehicula ieri acest risc, refuzam să cred că așa ceva se poate întâmpla. Precauțiile luate la construcția unei asemenea instalații sunt incredibil de complexe. Niveluri peste niveluri de protecții, sisteme cu multiplă redundanță. Pentru ca un asemenea dezastru să se întâmple, multitudinea de factori care trebuie să se adune simultan este astronomică.
Și totuși, s-a întâmplat. După cutremur și tsunami-uri, acum a venit dezastrul nuclear. Povestea însă nu pare a se fi sfârșit. Replicile pentru cutremur pot să apară oricând, iar celelalte grupuri nucleare din centrala nucleară suferă și ele de probleme de răcire. Situația poate evolua oricum.
Sper sincer să se termine coșmarul aici…
Ca o ultimă ironie, oare aroganța comunistă este echivalentul unui cutremur de 8,8 grade pe scara Richter?