Mă gândeam ieri care ar fi lucrurile cu adevărat utile de învățat în școală, în locul pachetului de superstiții și dogme numit religie. Lucrurile evidente precum biologia, matematica și altele asemenea sunt acoperite. Educația sexuală, de exemplu, mi se pare mult mai utilă decât religia. În primul rând pentru că poate proteja copii, prin informare, de o droaie de nenorociri (BTS-uri, unele din ele incurabile, altele mortale sau traumatismul unei sarcini/avort). Și în al doilea rând pentru că s-a dovedit prin studii că o bună informare împinge vârsta primei experiențe sexuale cu 2-3 ani în sus, nu în jos.
Există însă ceva ce nu e acoperit deloc, și care personal mi se pare extrem de util. Psihologia. Dar nu psihologia teoretică, abstractă, ci noțiuni de psihologie aplicată care să ajute copilul să se orienteze în viață. Noțiuni despre temperamentul uman. Noțiuni despre cele mai comune tipologii de probleme emoționale cu care s-ar putea întâlni în viață, la el sau la alții. Cum să recunoască o depresie și cum să ajute un om care are nevoie, îndrumându-l către consiliere. Lucruri care să îl ajute să înțeleagă cum funcționează creierul uman și cum să reacționeze în fața diverselor probleme. Lucruri care să diminueze cât mai mult nefericirea lui și a celor din jur.
Ne preocupăm atât de mult de sănătatea fizică, dar de sănătatea mentală și afectivă nu ne preocupăm aproape deloc. În schimb, colectiv, ca societate, lăsăm niște preoți cu intenții cel puțin dubioase să ne îndoctrineze copii cu baliverne fără nici un fundament din punct de vedere psihologic sau științific. Ba din contră, îi împingem spre credință prin teroare…