Puțină lume înțelege cu adevărat frumusețea pustietăților din țările nordice, unde muntele se scufundă direct în mare și unde soarele este zgârcit. Dar lupul singuratic…
Aș da oricând plajele mamaistice pe un asemenea peisaj și pe liniștea care o aduce.
Îmi plac foarte mult filmele care provoacă imaginația, care sfidează convenționalul. Unele o fac în mod forțat, altele o fac frumos, împletind o idee interesantă într-o poveste complexă, iar atunci când se combină și cu o grafică superbă, cu efecte speciale spectaculoase, rezultă o adevărată operă de artă.
Atunci când logica holywoodiană tipică este întreruptă de o infuzie de originalitate europeană, rezultă lucruri impresionante. Undeva în universul nostru există două lumi paralele, plutind una deasupra celeilalte. Fiecare din ele are propria ei gravitație, fiecare din ele este imună la gravitația celeilalte. Ambele sunt locuite de oameni dar separate de bariera gravitației. Cele două lumi nu se pot amesteca. Dar atunci când ai motivația necesară, totul este posibil.
Nu divulg nimic din povestea filmului Upside Down. Posterul dă un indiciu destul de bun referitor la intriga lui. Filmul nu este deosebit de profund sau lipsit de scăpări logice. Dar dacă ești dispus și capabil să lași convenționalul la o parte, vei descoperi o poveste spectaculoasă și mai ales caldă. O călătorie între două lumi, văzută dintr-o perspectivă absolut originală. Din punctul meu de vedere este un film mai frumos și mai original decât Inception, în ciuda faptului că pe IMDB are o notă mai mică.
Îți recomand să investești cele 90 de minute pe care ți le cere. În mod ironic, filmul nu a fost lansat încă în SUA. Se va lansa de-abia pe 15 martie. Un argument suficient pentru a dovedi încă o dată originalitatea lui.
Recunosc, am o fire destul de antisocială. Nu-mi place drumul bătătorit, în principal pentru că e înghesuială și pentru că acolo unde e îmbulzeală densitatea de prostie crește exponențial.
Așa că nu prea mă interesează Oscarurile. Nu numai că atrag gloata specifică oricărui fenomen de masă, dar sunt guvernate, asemeni vieții, de politică și modă. Valoare e secundară, dacă ajunge măcar pe poziția asta.
Studiu de caz – Alfred Hitchcock. Un vizionar în lumea cinematografiei, un om care a împins limitele posibilului și care a folosit pelicula cinematografică asemeni unui bisturiu pentru a ghida publicul către trăirile dorite de el. Lista lui de filme geniale este cel puțin impresionantă.
Încă de la primele creații și-a folosit talentul de a construi suspansul cadru cu cadru, până la deznodăminte de-a dreptul incredibile.
Cu toate astea, deși nominalizat la Oscar, nu l-a primit niciodată pentru unul din filmele sale. Politica Oscarurilor a fost mereu mai importantă decât valoarea producțiilor lui. De-abia în 1979 (cu numai un an înainte de a muri) a primit un premiu pentru întreaga carieră.
Și de asta consider că Oscarurile sunt lipsite de valoare reală. Nu e prima dată când filme bune au fost ignorate în fața unor producții populare. Așa că de ce să mă uit la Oscaruri pentru judecăți de valoare?
Dacă alegi să îl parcurgi cu adevărat, postul ăsta îți va lua peste 13 ore să îl termini. Te va purta de la începuturile timpurilor până în ziua de astăzi. Vei descoperi lucruri uitate. Vei descoperi cine, unde și de ce ești, și marea călătorie care te-a adus aici. Vei întâlni un zeu cu voce blândă, împărtășindu-ți cea mai frumoasă poveste spusă vreodată. O poveste împărtășită cu pasiune infinită pentru cei care vor să descopere secretele universului.
Carl Sagan’s Cosmos
Part 1 – The Shores of the Cosmic Ocean
Part 2 – One Voice in the Cosmic Fugue
Part 3 – Harmony of the Worlds
Part 4 – Heaven and Hell
Part 5 – Blues For a Red Planet
Part 6 – Traveller’s Tales
Part 7 – The Backbone of Night
Part 8 – Travels in space and time
Part 9 – The Lives of the Stars
Part 10 – The Edge of Forever
Part 11 – The Persistence of Memory
Part 12 – Encyclopaedia Galactica
Part 13 – Who Speaks For Earth
Ceva îmi spune că de-acum vei privi stelele cu alți ochi. Mulțumesc, Carl Sagan.
În doar 4 ani, tehnologia a progresat fantastic. Jocul din care este exemplificarea, Dear Esther, este bazat pe engine de Half Life 2, care nu este cel mai modern engine. Și totuși, evoluția este pur și simplu impresionantă. Oare unde o să fim peste încă patru ani?