Posts

Posted on

Mi-am găsit toleranța față de convingerile religioase ale altora

Dacă vorbești cu un religios (creștin, musulman sau de altă natură) vei auzi o serie de argumente în favoarea credinței lor. Unul din cele mai importante este că așa s-a născut, asta este credința care i-a fost înmânată la naștere prin cristelniță, mir, circumcizie sau alte ritualuri barbare. Ei bine, zilele trecute am avut o revelație. Au dreptate.

O să fac o scurtă divagație pentru a fi mai ușor de înțeles. Homosexualitatea este o trăsătură înnăscută. Fondul biologic al unui individ, modul în care creierul lui se formează în uterul mamei îl predispune către anumite afinități sexuale. Majoritatea se naște pe linia de mijloc, pe medie, dar asta nu este o lege, doar pură statistică. Ulterior, în ciuda presiunilor injuste la care este supus de societate pentru a se conforma normei, individul își regăsește adevărata sexualitate. Și foarte bine face. Avem o singură viață și fiecare dintre noi merită să și-o trăiască fericit. Este o alegere personală pe care fiecare și-o asumă. Au dreptul, asemenea tuturor creaturilor de sub soare, la o viață fericită și nimeni nu poate și nu are dreptul să le ia asta.

Exact la fel este și în cazul celor religioși. Din motive pur personale, afective și/sau intelectuale, nu pot trăi într-o lume fără certitudini, fără reguli care le sunt înmânate ”de sus”. Au nevoie de o cârjă de care să se sprijine toată viața. Au dreptul să-și trăiască viața așa cum vor, să creadă ce vor, să se comporte așa cum vor. Nu pot să-i condamn pentru ce fac în intimitatea lor, și așa cum nu am dreptul moral (și nici interesul) de a interveni în dormitorul altuia și a-i judeca practicile sexuale care îi aduc plăcere, nu am nici dreptul de a-i judeca pe religioși pentru modul în care își trăiesc viața.

Diferența între cele două studii de caz intervine însă la nivelul prozelitismului. În timp ce comunitatea LGBT își cere dreptul legitim la existență, înfruntând munți aparent insurmontabili de intoleranță și bigotism, cultele religioase sunt extrem de active în a converti populația la sistemul lor de valori. În joc sunt aruncate retorică, influență politică și sume enorme de bani. Și aici este punctul în care toleranța mea se termină.

Așa cum la școală nu se predau cursuri despre cum să te comporți ca un bun homosexual, tot așa nu au ce căuta în școală orele de religie. Așa cum niciun membru al comunității LGBT nu s-a agățat vreodată de soneria mea pentru a încerca să mă aducă pe calea considerată de ei ca fiind normală, niciun popă de niciun fel de confesiune nu ar trebui să mă deranjeze. Așa cum preferințele sexuale ale guvernanților nu au ce căuta în actul de guvernare, așa religia nu ar trebui să aibă acces la banul public.

Convingerile religioase ale fiecăruia, asemeni nevoilor sexuale ale altora, își au locul acasă, în intimitate sau în locurile lor de adunare. Nu vocal și agresiv, în spațiul public.

Concluzia este că nu am nimic cu convingerile religioase ale nimănui atât timp cât nu mă afectează pe mine sau pe copiii mei, atât timp cât nu intervin în spațiul public. Problema este însă că intervin mult prea des. Aici, într-adevăr, nu am și nu voi avea toleranță.

Posted on

Cu susul în jos

Îmi plac foarte mult filmele care provoacă imaginația, care sfidează convenționalul. Unele o fac în mod forțat, altele o fac frumos, împletind o idee interesantă într-o poveste complexă, iar atunci când se combină și cu o grafică superbă, cu efecte speciale spectaculoase, rezultă o adevărată operă de artă.

Atunci când logica holywoodiană tipică este întreruptă de o infuzie de originalitate europeană, rezultă lucruri impresionante. Undeva în universul nostru există două lumi paralele, plutind una deasupra celeilalte. Fiecare din ele are propria ei gravitație, fiecare din ele este imună la gravitația celeilalte. Ambele sunt locuite de oameni dar separate de bariera gravitației. Cele două lumi nu se pot amesteca. Dar atunci când ai motivația necesară, totul este posibil.

Upside+Down+Film+Poster+Design[1]

Nu divulg nimic din povestea filmului Upside Down. Posterul dă un indiciu destul de bun referitor la intriga lui. Filmul nu este deosebit de profund sau lipsit de scăpări logice. Dar dacă ești dispus și capabil să lași convenționalul la o parte, vei descoperi o poveste spectaculoasă și mai ales caldă. O călătorie între două lumi, văzută dintr-o perspectivă absolut originală. Din punctul meu de vedere este un film mai frumos și mai original decât Inception, în ciuda faptului că pe IMDB are o notă mai mică.

Îți recomand să investești cele 90 de minute pe care ți le cere. În mod ironic, filmul nu a fost lansat încă în SUA. Se va lansa de-abia pe 15 martie. Un argument suficient pentru a dovedi încă o dată originalitatea lui.

Posted on

În general, nu mă interesează Oscarurile…

Recunosc, am o fire destul de antisocială. Nu-mi place drumul bătătorit, în principal pentru că e înghesuială și pentru că acolo unde e îmbulzeală densitatea de prostie crește exponențial.

Așa că nu prea mă interesează Oscarurile. Nu numai că atrag gloata specifică oricărui fenomen de masă, dar sunt guvernate, asemeni vieții, de politică și modă. Valoare e secundară, dacă ajunge măcar pe poziția asta.

Studiu de caz – Alfred Hitchcock. Un vizionar în lumea cinematografiei, un om care a împins limitele posibilului și care a folosit pelicula cinematografică asemeni unui bisturiu pentru a ghida publicul către trăirile dorite de el. Lista lui de filme geniale este cel puțin impresionantă.

Încă de la primele creații și-a folosit talentul de a construi suspansul cadru cu cadru, până la deznodăminte de-a dreptul incredibile.

Alfred Hitchcock Aims

Cu toate astea, deși nominalizat la Oscar, nu l-a primit niciodată pentru unul din filmele sale. Politica Oscarurilor a fost mereu mai importantă decât valoarea producțiilor lui. De-abia în 1979 (cu numai un an înainte de a muri) a primit un premiu pentru întreaga carieră.

Și de asta consider că Oscarurile sunt lipsite de valoare reală. Nu e prima dată când filme bune au fost ignorate în fața unor producții populare. Așa că de ce să mă uit la Oscaruri pentru judecăți de valoare?

Posted on

Ghidul cumpărătorului isteț

Cumpărăturile săptămânale au ajuns să fie o luptă de gherilă. Dacă unele lanțuri de magazine au un număr limitat de produse, așa că nu prea ai ce să alegi, marile lanțuri de hipermarket-uri aplică tot soiul de tactici pentru a te determina să cumperi mai mult, mai scump, mai irațional. Sigur, nu toate sunt tactici de vânzare, unele mai sunt și rezultatul unor variații normale în oferta magazinelor.

 

Super ofertele de la capăt de raft

De fapt rareori sunt super ofertă. Capătul de raft este o poziție cu impact psihologic mare și deci se vinde scump celor care vor să miște marfa mai repede. De cele mai multe ori vei găsi oferte mai bune la raftul de specialitate, lucru care se vede mult mai ușor dacă faci un calcul simplu la litru / kg.

 

Catalogul cu super oferte

Sigur, unele din ele sunt excepționale, dar nu e o regulă. De obicei, tot ce e în catalog se vinde ca pâinea caldă așa că se găsesc și produse băgate la derută. Cu ochii la catalog vii la magazin și cumperi tot ce-ți iese în cale. Inclusiv produsele alea la care prețul este de fapt mai mare decât de obicei și de unde își scot profitul.

 

Cumpărați la pachet, e mai convenabil…

Pentru magazin adică. De multe ori sticla mai mare, pachetul de 5 sau punga cu 25% în plus nu sunt mai ieftine, sunt chiar ușor mai scumpe.

 

-25%! (după ce am mărit prețul cu 15% ieri)

Asta e clasică și se aplică mai ale la electronice. Nu-ți iei un televizor, un aspirator sau un cuptor cu microunde în fiecare lună, așa că atunci când te uiți la etichetele de pe raft o reducere te îndeamnă să duci mâna la portofel. Dar ai cea mai vagă idee cât costa săptămâna trecută? Ești sigur că era prețul care acum este tăiat pe etichetă?

 

Prospețime la raftul frigorific

Primul instinct este să iei prima sticlă de lapte sau primul pachet de unt și să-l pui în coș. Dacă te uiți la termenul de garanție, vei constata poate că expiră destul de repede. Nasol, dar ce să-i faci. Răspunsul e simplu – caută în fundul raftului. Marfa cea mai nouă este pusă acolo pentru a rula prima dată marfa cea veche. Poți avea surpriza de a găsi produse cu termene de valabilitate radical diferite.

 

Nu tot ce cauți e la raftul la care te aștepți

Să spunem că ești în căutarea unui cablu USB. Dacă te duci la secțiunea dedicată de conectică o să găsești ceva, dar de obicei ofertele cele mai scumpe. Dacă te duci la secțiunea de imprimante sau camere foto, ai șanse să găsești alte cabluri mai ieftine ca accesorii la ce se vinde acolo, în ideea că, na, ia și un accesoriu, uite ce ieftin e.

 

Nu cumpărați și…?

Un corolar la paragraful de mai sus, vei găsi unele produse plasate ca accesorii lângă altă categorie. Ne fiind însă acompaniate de concurență, nu ai cum să compari prețurile. De exemplu, secțiunile de jucării sunt deseori acompaniate de baterii, dar nu de cea mai bună ofertă ci de cea mai scumpă.

 

Nu pleca la cumpărături nemâncat

S-a dovedit științific că atunci când ți-e foame cumperi mai multe la impuls. Hai și niște chipsuri, mai merge niște cola, hai și cu berea, un pic de cașcaval și tot așa până când coșul e plin cu vârf. Ca să fie și mai convingătoare, secțiunea cea mai predispusă la astfel de cumpărături este plasată strategic lângă fastfood-ul magazinului. Mirosul te îmbie la cumpărături. Dacă nu mănânci acasă, mănâncă ceva înainte să intri la cumpărături. Ieși mai ieftin decât cu coșul plin.

 

Și sunt sigur că mai sunt multe șmecherii care nu-mi vin în minte acum 🙂

Posted on

Cel mai lung post pe care o sa-l public vreodată

Dacă alegi să îl parcurgi cu adevărat, postul ăsta îți va lua peste 13 ore să îl termini. Te va purta de la începuturile timpurilor până în ziua de astăzi. Vei descoperi lucruri uitate. Vei descoperi cine, unde și de ce ești, și marea călătorie care te-a adus aici. Vei întâlni un zeu cu voce blândă, împărtășindu-ți cea mai frumoasă poveste spusă vreodată. O poveste împărtășită cu pasiune infinită pentru cei care vor să descopere secretele universului.

 

Carl Sagan’s Cosmos

Part 1 – The Shores of the Cosmic Ocean

Part 2 – One Voice in the Cosmic Fugue

Part 3 – Harmony of the Worlds

Part 4 – Heaven and Hell

Part 5 – Blues For a Red Planet

Part 6 – Traveller’s Tales

Part 7 – The Backbone of Night

Part 8 – Travels in space and time

Part 9 – The Lives of the Stars

Part 10 – The Edge of Forever

Part 11 – The Persistence of Memory

Part 12 – Encyclopaedia Galactica

Part 13 – Who Speaks For Earth

 

Ceva îmi spune că de-acum vei privi stelele cu alți ochi. Mulțumesc, Carl Sagan.

Posted on

Cum a ajuns Jiji Berbecali în parlament

Recunosc sincer, e problemă care mă frământă profund, mai ales că rușinea s-a întâmplat în circumscripția mea electorală, într-un cartier cu care mă mândream pentru numărul relativ mare de intelectuali pe metrul pătrat. Cumva, creierul meu are nevoie de o explicație rațională pentru acest fenomen paranormal.

Dilema mi-a fost elucidată ieri, în timpul cumpărăturilor săptămânale de la hipermarket. A fost o piesă în două acte care m-a lăsat pur și simplu năucit.

Povestea a început în dreptul standului de rechizite și papetărie. Un grup de adulți studia oferta. Una a întins mâna și a cules ceva de pe raft.
– Ia uite, tabelul periodic al elementelor.
– Ce elemente mă? întreabă cu stupoare în glas o tanti cam pe la 30-35 de ani, după care se apropie de prima și își încrețește fruntea încercând să priceapă ce era pe hârtia aia ciudată cu căsuțe în care erau trecute litere și cifre neinteligibile.
Am fugit repede din zonă mușcându-mi limba și masându-mi tâmplele.

10 minute mai încolo, în dreptul standului de lactate, un alt grup avea ingrata sarcină de a alege un tip de iaurt.
– Ia-l p-ăsta, zice una. Mi-a zis mie doctorul că e cu eczeme care îți fac bine.

Ăsta e momentul la care am început sincer să-mi pun întrebarea dacă ar trebui lăsat chiar oricine să umble cu bani la el. Ar trebui să existe o limită a prostiei dincolo de care să fii ținut într-un țarc, hrănit de trei ori pe zi și lăsat periodic la o plimbare pe câmpie să-ți întinzi picioarele.

Și în nici un caz n-ar trebui să ai nimic de spus asupra modului cum societatea se organizează.