O seară de muzică modernă cehească

Circulă vorba prin târg că weekend-ul ăsta a fost plin de concerte. Kosheen și Lord Of The Dance au ținut capul de afiș, dar pe lângă ei, sâmbătă seara, a avut loc și un concert mai puțin obișnuit, organizat de Centrul Ceh. Două formații cvasi necunoscute au venit la București să tenteze românii cu Staropramen și muzică bună.

 

Lesni Zver – electro jazz modern, psychedelic

Recunosc sincer că nu auzisem niciodată de ei până sâmbătă dimineață. Dar dacă tot mergeam la concert, am zis să ascult ceva de dinainte. Am mai pățit-o la alte concerte să mă ia o trupă prin surprindere, în mod neplăcut din păcate. Măcar dacă era un risc, să fiu pregătit psihic. Muzica lor însă suna bine – poți s-o asculți gratuit aici. Pe Groogeshark n-am găstit nimic.

Lesni Zver live in Bucharest

Urcați pe mica scenă de la Muzeul Țăranului, au reușit să creeze o atmosferă plăcută, publicul reacționând cu căldură. După mai bine de o oră de muzică bună în care au pus evident suflet, au mulțumit publicului și au făcut loc următoarei trupe.

Floex – perla ascunsă

Nu știu câtă lume a auzit de Floex până acum. Nici eu n-aș fi auzit de ei dacă n-aș fi fost pasionat de jocurile originale, create de mici case independente. Machinarium, un superb exemplu al genului care a intrat instantaneu în topul favoritelor mele, m-a cucerit nu numai prin grafica frumoasă și povestea simpatică, ci și printr-o coloană sonoră superbă. Un pachet complet cum rar poți întâlni.

Machinariul screenshot

Așa am ajuns să îl descopăr pe Tomáš Dvořák și proiectul lui muzical – Floex. Primul album pe care l-am ascultat a fost Zorya și m-a cucerit de la prima melodie. Am descoperit un sunet curat, fresh și o muzică plină de căldură. Pentru ei am venit la concertul organizat de Centrul Ceh.

Scena se pregătea cu niște instrumente cel puțin neobișnuite. Instrumentul de suflet al lui Tomáš este clarinetul, dar pe scenă și-au făcut apariția și altele mai exotice.

Intrumente Floex

Și s-a ajuns și la momentul concertului. Tomáš și echipa lui s-au suit pe scenă și a început magia. Muzica de pe Zorya a fost completată de un track de pe Pocustone și o melodie nouă, încă nelansată. Cu toate că într-un concert live muzica nu sună niciodată ca pe album, ce am auzit, împreună cu cei aproape 250 de oameni care umpluseră sala, a fost de-a dreptul senzațional. Toată trupa a trăit vizibil muzica iar publicul a reacționat cu o căldură total neașteptată pentru mine, dar mai ales pentru muzicieni.

Timp de o oră publicul a încurajat cu aplauze îndelungi și urale trupa care, la rândul ei a fost profund impresionată de reacția spectatorilor. La finalul concertului, Tomáš a recunoscut sincer că acesta a fost probabil cel mai reușit concert a lor de până acum. Sincer, sunt de acord cu ei. Rar am văzut o reacție atât de entuziastă din partea unei mulțimi care probabil nu cunoștea mare lucru despre trupă.

Trupa Floex, de la stânga la dreapta: Tomáš Dvořák – electronică, clarinet și midiclarinet, Sára Vondrášková – vocal și metalofone, Jirka Javůrek – clarinet, midiclarinet și bas clarinet, Marián Petržela – percuție.

Sigur, ca la orice concert au fost și momente enervante sau amuzante. Bateristul trupei Lesni Zver a ținut să ne împărtășească faptul că în ziua precedentă fusese mușcat de un maidanez. Nu că m-ar mira asemenea realizări autohtone. Și mai erau și moldovenii din rândul doi din fața scenei care, cu toate că nu se urneau de-acolo, țineau să comenteze între ei, tare, ca să se poată auzi între ei, că personal ei nu prea gustă genul ăsta de muzică. Nu mai vorbesc de cei 2-3 zăpăciți care ai insistat să fumeze în ciuda rugăminților organizatorilor și trupelor.

Una peste alta, a fost o experiență extrem de plăcută și mă bucur că n-am ratat ocazia de a asista la concertul unei trupe cu foarte mare potențial.

Lessons about loss

When you’re young you’re immortal. You’re a superhero, soaring through the sky, careless and free. But sometimes life deals you a bad hand. A dear one, one of your peers, is taken from you, harshly and abruptly. You’re left with millions of questions, things left unsaid, laughter forever suspended in mid air.

What is the meaning of life? What are we left with? What is the point?

The point is to enjoy the time we have here, however short and fleeting it may be. To watch the first spring buds and blossom with them every year. To lean your head back in the rain and let it wash your troubles away. To reach out your hand and gently catch the first snow flake, reveling in it’s delicate beauty. To quietly sit in a wheat field and listen to the wind whispering around you. To enjoy the smile of friends and the laughter of children. To let go of pride, vanity and let all the poison vanish form your soul. To cherish the sweet memories of childhood and the good old times.

To let go of regret, even if you didn’t get the chance to say “Goodbye”, way back on 26th of September 2002.

You forced me to learn so much, Cătălin. The price was too high, but at least we didn’t let it go to waste. We still remember you. We still miss you.

Reclame reușite

În advertising există e ecuație de succes:

(buget adecvat + imaginație + companie deschisă la minte) = vezi mai jos

O reclamă foarte reușită

Viața ca o grădină

Multe metafore vorbesc despre esența vieții pe care o trăim într-o clipită pe această lume. Explodăm în existență ca niște licurici, ardem cu intensitate o fărâmă de timp și ne stingem ca și cum n-am fi fost. Văzuți de departe suntem mai mici decât un grăunte de nisip, pierduți în valurile unei mări indiferente. Nu rău voitoare, nu binevoitoare. Pur și simplu indiferente referitor la existența noastră.

Una din metaforele mele favorite asupra vieții este o grădină. Cu toții avem căsuța noastră intimă în care cresc visele și speranțele noastre, iar buruienile din exterior încearcă permanent să ne invadeze. Ne petrecem viața îngrijind lucrurile dragi din grădină, cu răbdare și migală. Aducem înăuntru tot ce găsim frumos și ținem departe tot ce considerăm urât și respingător. Dincolo de gard lumea se agită, se schimbă, evoluează. Este o oază privată care rămâne verde și frumoasă atâta timp cât ne îngrijim de ea.

Vin momente însă când grija față de grădină poate să scadă. Alte probleme, aparent mai importante îți distrag atenția și cât timp nu privești înăuntru ciulinii se insinuează. Iar dacă nu ești atent mai multă vreme, pot pune stăpânire cu totul pe grădina ta, omorând tot ce era frumos înăuntru. Și pot veni furtuni care să îți strice grădina, împotriva cărora poți face prea puține pentru a o apăra. Uneori multă muncă poate restabili echilibrul. Alteori singurul lucru pe care poți să-l faci este să înveți și să iei totul de la început.

Atâta timp cât te ocupi de ea, grădina ta va fi vie, sănătoasă și frumoasă, dar numai cu muncă multă și constantă, fără încetare. Iar când grădinarul dispare, natura își va urma cursul. Dacă grădina ta a fost frumoasă și interesantă, poate un alt grădinar o va îngriji sau se va inspira din ea. Dacă nu, încetul cu încetul, ce e în afară o va năpădi și o va acoperi cu totul. În ceva timp nimeni nu va ma ști că acolo a fost ceva frumos sau numele grădinarului care a îngrijit-o.

Unii ar putea spune că viziunea asta asupra lumii este tristă. Personal, cred că este chiar invers. O grădină în care să tragi adânc în piept aer parfumat mi se pare ceva minunat. Eu plănuiesc în grădina mea niște tei înalți care să-și împrăștie în fiecare primăvară mirosul până departe 🙂

Mic ghid de utilizare a FaceBook-ului

Am observat în ultima vreme că unii oameni nu înțeleg care sunt scopul și modul de utilizare a unei rețele de socializare precum FaceBook. Bine înțeles, fiecare e liber să-l folosească așa cum vrea. Dar un ciocan rămâne un ciocan și dacă nu înțelegi asta îți va fi destul de greu să strângi șuruburi cu el.

Ce este o rețea de socializare?

Este un spațiu virtual în care indivizi se adună laolaltă pentru a comunica și schimba idei. Fiecare cu profilul lui, cu identitatea lui, cu preferințele și cu pasiunile lui. În felul ăsta, o idee bună, o poză frumoasă sau o melodie interesantă pot să ajungă la mai multă lume.

Ce este wall-ul tău de pe FaceBook?

Pe scurt, este casa ta virtuală, pe care te apuci s-o mobilezi și decorezi cum crezi de cuviință. Îți pui un o poză de cover frumoasă, adaugi niște poze cu prieteni, îți pictezi pe pereți. În casa ta virtuală ușa este deschisă pentru prietenii tăi. Pot să intre, să se uite la tablouri, să se aseze comod pe canapea, stați de vorbă, schimbați două vorbe. Nu e mare filozofie. Dar uneori unii musafiri nu mai pleacă, sau trec în vizită prea des. Sau, și mai rău, se apucă să comenteze despre ce văd în mod obsesiv. ”Mie nu-mi place culoarea pereților, iar tablourile alea sunt cam nasoale pentru gustul meu”. Aici deja începem să avem o problemă. Pentru că această casă virtuală este a mea, iar tu ești un musafir, care nu este ținut cu forța. Așa că ar fi frumos să te abții de la comentarii sau de la vizite dacă nu îți place ceea ce vezi. Esențialul este că în casa mea, se aplică regulile mele. Nu vine nimeni încălțat cu bocancii să mă porcăiască la mine în casă. Sigur, la el acasă face ce vrea…

Ce faci cu musafirii nepoftiți?

Din când în când se mai întâmplă ca cineva să abuzeze de casa ta. Unde te întorci dai de el. Comentează tot ce-i pică sub ochi și chiar nu înțelege aluziile că îl așteaptă lumea acasă la el. Aici FaceBook te ajută în mai multe feluri. Cea mai simplă dintre ele se numește Unfriend. Renunți la prietenul buclucaș și, deodată, ușa nu i se mai deschide. Iar dacă te joci la setările de securitate, poate nici măcar să nu te mai vadă că exiști. Casa ta poate fi acoperită de un câmp de forță impenetrabil pentru musafirii nedoriți. Poți merge până acolo la a bloca orice comunicare de la persoanele indezirabile.

Dar dacă mă ofensează casa cuiva?

Există și posibilitatea asta. Unii indivizi te pot deranja prin modul în care își decorează casa. E ca și cum peste drum de casa ta e un palat cu turnulețe iar mirosul de grătar care se ridică din curte îți jignește nările. Poți să încerci varianta de mai sus – Unfriend. Sau, dacă vrei să fii mai diplomat, poți să-i dai ”Unsubscribe from Status Updates”. Sau de la notificările de jocuri. Sau de la orice altceva te deranjează. Persoana rămâne în lista ta de prieteni dar nu îți vor mai apărea postările lui pe stream-ul din homepage. Dacă alegi tu să te duci să-i vizitezi casa, foarte bine. Dacă nu, nu…

Și dacă am comentat ceva iar acum îmi pare rău?

Se întâmplă. Mie, dacă nu-mi place mobila din casa mea, pot să o arunc. Iar musafirii mei care comentează ceva la mine și apoi regretă, au mai multe opțiuni. Pot de exemplu, mai nou, să-și editeze comentariul, să îl completeze ori să șteargă porțiunile cu care cred că au exagerat. În ultimă instanță pot să îl șteargă cu totul. În definitiv este comentariul lui și e pe deplin stăpân pe el. Ideea este că  nimeni nu este obligat să comenteze. Poate să o facă, dar voluntar și în cunoștință de cauză.

Morala întregii povești este că nimeni nu este obligat să intre pe FaceBook sau dacă o face, nu e obligat să tolereze în lista de prieteni persoane care îl deranjează. Fiecare e liber să facă ce vrea cu casa lui și nimeni nu este obligat să i-o viziteze. Iar musafirii neplăcuți pot fi îndepărtați ușor și definitiv 🙂

Poveste cu doi copii

Ziua bună, cititorule. M-am gândit astăzi să-ți povestesc câte ceva despre interacțiunea care poate exista între doi copii. Vezi tu, eu am crescut într-o casă în care am fost doi băieți la părinți. Și acum, după 34 de ani am propria mea familie în care se regăsesc doi copii. Mă uit la ei și văd o oglindă a lucrurilor care mi s-au întâmplat și mie.

Mă uit la fetele mele. Timp de doi ani jumate, cea mare a fost centrul atenției noastre. Roiam în jurul ei ca doi bezmetici, uimiți de minunăția care creștea în casa noastră. Avea, firește, toată atenția și afecțiunea noastră. Apoi, când s-a născut cea de-a doua fată, prima a început să se simtă neglijată. Mami a trecut foarte repede de la ea la copilul cel nou. În ciuda tuturor eforturilor și celor mai bune intenții, mami nu mai putea să îi ofere același timp. Tati a preluat majoritatea sarcinilor care o priveau, dar a durat ceva până să se obișnuiască. Încetul cu încetul s-a realizat tranziția, dar mami… Mami era acolo și totuși nu mai era acolo. Iar asta doare, oricât n-ai vrea s-o recunoști nici măcar față de tine.

Am fost atenți la fete. Am avut grijă să nu le lăsăm singure, conștienți de dinamica familiilor cu doi copii. De-abia când fetele au mai crescut și cea mică a început să meargă singură, a început adevărata luptă. Jucăriile mele! Patul meu! Scaunul meu! Tu n-ai voie! Ia mâna! DĂ-I DRUMUL! Și apoi scatoalcele. Unele din ele care răsunau atât de tare că mă speriau. Și mușcăturile, îmbrâncelile, piedicile… Dani este picătură leită din mine. Recunosc în ea aproape totul, de la trăsăturile fizice la modul de a gândi și a reacționa. Îi înțelegeam frustrarea, extrem de bine, și încercam să facem tot ce se poate pentru a o minimiză.

Pe de altă parte mă uit la Laura. Pumnii și îmbrâncelile încasate îmi erau extrem de familiare. Când eram mic, eu eram în locul ei. Mi-am încasat porția mea de bătăi. Mai mult de-atât. Îmi aduc aminte extrem de bine de grupul de trei prieteni de aceeași vârstă, frati-miu și încă doi, care mă hărțuiau mai tot timpul în copilărie. Îmi aduc perfect aminte sentimentul de respingere care venea din partea fratelui meu, dar și sentimentul de furie amestecată cu dezamăgire și revoltă care mă inunda de fiecare dată. Nu era corect ce mi se întâmpla. Îmi aduc aminte și de momentele în care părinții îl certau pe fratele meu. Și îmi aduc aminte și de micul sindrom Stockholm care mă cuprindea, când începeam să plâng cerându-le părinților să-l ierte pentru loviturile care încă mă dureau.

Acum, din postura de părinte, înțeleg extrem de bine ambele ipostaze. Dar mă doare de trei ori mai tare. Pentru că simt frustrarea fiecărui copil, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac. Încerc să le explic mereu că nu e bine să se certe și să se lovească, să împartă jucăriile și să învețe să lase de la ele. Cea mare este la limita înțelegerii, cea mică este departe încă și nu am cum să raționez cu ea. Cea mare face tot mai multe eforturi de a fi tolerantă, dar când cea mică se cramponează de câte ceva, cea mare devine din nou frustrată de prichindelul cel mic și egoist. Mă doare însă și amintirea pumnilor încasați, la fel cum mă doare imaginea celor trei băieți cu trei ani mai mari ca mine care se amuzau chinuindu-mă.

Asta este ordinea lucrurilor, corectă sau nu. Realitatea nu se schimbă pentru a ne face pe noi fericiți. În ciuda supărării și amărăciumii, copilăria m-a călit. Am învățat că primul care trebuie să-mi poarte de grijă sunt eu însumi, nu să aștept ceva de la alții. Sper că și pentru Laura va fi la fel. Sper că Dani va avea puterea de a înțelege mai bine atât ce o supără la surioara ei mai mică, cât și ce efect au acțiunile ei. Fac toate eforturile pentru a-i explica lucruri pe care nu le-am înțeles decât acum. Iar ea, o fată foarte isteață, pricepe mai bine decât aș putea spera. Și toate astea pentru că țin minte foarte bine lucrurile care s-au întâmplat în copilăria mea.

Adolescența poate schimba lucrurile, dar nu întotdeauna. Iar gustul amar poate rămâne pentru multă vreme. Uneori pentru totdeauna. Cum fac să le feresc pe fetele mele cu totul de un asemenea final?

Și n-aș fi scris toate astea dacă n-aș fi primit chiar zilele astea un reminder al evenimentelor din copilărie…

Poveste cu ING – continuare foileton

 

Îmi dă ING un mail. Finuț, în stilul lor specific. Ia de-aici fraiere, și nu comenta.

 

Numar inregistrare: RB/RPRJ/204/12.07.2012
Stimate Domnule Mihnea Octavian Dunare,

Fiind in permanenta preocupati de adaptarea si imbunatatirea produselor si de gasirea unor solutii cat mai utile pentru dumneavoastra, incepand cu 15 Octombrie 2012 va vom transforma contul curent cu card atasat ING Card Start, pe care il aveti acum, intr-unul nou, inzestrat cu noi beneficii. Este vorba despre ING Card Complet, cardul cu care puteti plati si economisi in acelasi timp.

Spunem acest lucru pentru ca, pe langa faptul ca va ofera tot ceea ce aveti nevoie pentru operatiunile bancare curente, ING Card Complet vine la pachet cu o veste foarte buna: primiti inapoi 2% din valoarea facturilor de utilitati pe care le platiti cu el (prin serviciul de internet banking ING Home’Bank sau la orice sediu ING Bank) catre furnizorii agreati de ING*. Bonusul de 2% se aplica la maximum 300 de lei din valoarea totala a platilor de utilitati dintr-o luna si se vireaza lunar in contul de economii ING Economii. Daca nu aveti un cont de economii, va invitam in sediul nostru sa va povestim despre el sau puteti sa il deschideti dumneavoastra, rapid, prin ING Home’Bank (daca aveti acest serviciu). Atat deschiderea cat si administrarea contului de economii sunt gratuite, si in plus, acesta este un produs flexibil pentru ca puteti depune si retrage bani oricand, fara a pierde dobanda buna pe care o primiti.

O alta veste buna este ca plata acestor facturi de utilitati va fi scutita de comision. Aflati mai multe despre toate beneficiile ING Card Complet aici.

In plus, in cazul in care continuati sa incasati salariul in mod recurent pe ING Card Complet (minimum 375 lei/luna), nu aveti costuri de administrare pentru acest produs. Aceleasi conditii de gratuitate se aplica si daca detineti un credit la ING Bank (orice tip de credit, cu exceptia ING Credit Card). In cazul in care nu mai incasati salariul in acest cont sau nu mai detineti un credit la ING Bank, comisionul de administrare pentru ING Card Complet va fi de 3 lei/luna incepand cu 15 Octombrie 2012.

Dobanda la contul curent se schimba de la 0.1% p.a. la 0% p.a., iar comisionul de depunere/retragere de la casierie se modifica la 0.5% (minim 10 lei). In continuare, retragerile si depunerile de numerar la Bancomatele ING Bank raman gratuite iar platile catre comercianti (in magazine sau in mediul online) sunt scutite de comision.

Aceste schimbari nu presupun vreun efort din partea dumneavoastra pentru ca veti pastra acelasi numar de cont si acelasi card. Daca doriti sa primiti bonusul de 2% pentru platile la utilitati, trebuie doar sa va deschideti un cont ING Economii (daca nu aveti deja unul).

Toate modificarile mentionate mai sus vor intra in vigoare de la 15 Octombrie 2012. Lista de taxe si comisioane in vigoare este disponibila pe www.ing.ro si in orice ING Office/Agentie ING Bank.

In loc de la revedere, va spunem ca va stam la dispozitie, in caz ca aveti intrebari, nelamuriri sau doriti orice alte detalii suplimentare la Ing Office Tricodava, Str. Brasov, Nr. 28, Bl. 719, Parter, Spatiul Comercial Nr. 2, Sector 6 , Tel. 0314 061 371.

Stefan Radu,
Director Dezvoltare Produse Retail
ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucuresti
Cristina Micu
Director Marketing si Comunicare Retail
ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucuresti

 

 

 

Eu, om pățit cu ei, bag un ochi la ofertă. Care e schepsisul?

Păi s-o luăm așa. Vrei cost de administrare zero, fraiere? Vino cu salariul la noi. Nu? Păi ne pare rău, te costă.

Vrei o brumă de dobândă pe cont? Ia  niște muie d-aici, că doar asta e gratis. Ce, banca e făcută din bani?

Vrei să ne deranjezi la ghișeu cu operațiuni? Minim 10 lei comision prietene, că intri acolo în sediul de fițe și respiri aer condiționat, țărane.

Da’  fii atent fază. Dacă plătești facturi la noi, îți dăm 2% comision. Îți dai seama?!?!!! În limita a 300 de lei facturi! Îți dai seama?!?!!! 6 lei pe lună, gogule, te umplem de bani! Te retragi la țară cu banii ăștia!

Păi și dacă nu vreau? Uite, îți dau în scris că nu vreau.

Păi vrei, că ți-am zis noi că vrei și tu n-ai ce să comentezi. Uite, îți dăm și în scris, să vezi iar că ești prost și nu pricepi. Bine, nu ne obosim foarte tare, Pontăm nițel un copy/paste din câteva surse fără să uniformizăm formatul.

Buna ziua, domnule Dunare!

 

Ca urmare a mesajului dumneavoastra, doresc sa va confirm faptul ca ING Cont Start, produsul pe care il detineti in acest moment, nu mai este disponibil in portofoliul de produse ING Bank. Astfel, incepand cu data de 15 Octombrie 2012 acest tip de produs nu va mai putea fi utilizat, fiind inlocuit de produsul ING Card Complet.

Imi pare sincer rau ca nu sunteti de acord cu modificarea contului ING Start in ING Card Complet, insa, inainte de a lua o decizie finala, as vrea sa va prezint avantajele noului produs:

·        acest produs va avea costuri de administrare 0 in cazul in care veti  incasa salariul in mod recurent pe ING Card Complet (minimum 375 lei/luna). Aceleasi conditii de gratuitate se aplica si daca detineti un credit la ING Bank (orice tip de credit, cu exceptia ING Credit Card), iar rata lunara se achita prin debitarea contului de tip “ING Card Complet”;

·        ING Card Complet va pastra in totalitate functionalitatile vechiului cont (inclusiv acelasi numar de cont IBAN si card atasat);

·        Retragerile de la bancomatele ING si comisionul de adminstrare card vor fi in continuare 0;

·        veti avea posibilitatea de a primi un bonus de 2% din valoarea facturilor de utilitati achitate prin intermediul acestui cont catre furnizorii parteneri ING Bank.

Sper ca in urma detaliilor furnizate veti lua in considerare optiunea de a utiliza noul produs ING Bank. Pentru orice alte informatii ne puteti contacta prin intermediul serviciului My’Line021.402.83.91 (Romtelecom), 0314.068.391 (RDS), 0372.388.391 (Vodafone), 0374.138.391 (Orange) sau la adresa de e-mail: contact@ing.ro.

 Cu stima,


Andreea G

Amice, ești idiot? Am zis că NU VREAU. Te-ai mai stropșit la mine și te-a costat un credit imobiliar din care sugeai credit ca umflatul. Nu pricepi că obrăznicia costă? TU, ING, ești sluga mea, nu invers.

Și mă gândesc eu așa, neștiutor… Să zicem 250.000 de clienti ING ca mine primesc scrisorica asta de amor. ING ia de la fiecare 2-3 euro pe luna. Voila un venit moca de 500.000 – 750.000 EUR pe lună. N-o fi rău, nu? Îmi fac bancă. Promit să nu pun comisioane decât jumate cât ING. Mă jur pe roșu!

Mic ghid de mitocănie șoferească

Să presupunem că într-un cartier bucureștean are loc un accident foarte urât care să peste cap rău de tot traficul. Ce fac șoferii bucureșteni? Circulă ordonat și civilizat pentru a fluidiza la maxim traficul și așa foarte dificil?

Filmulețul ăsta este doar un mic fragment al fluviului de mașini care a ales să curgă pe trotuar. Mitocănia nu este numai nocivă dar este, aparent, și extrem de contagioasă.

Ca o consolare, măcar unul din vehiculele care circula pe trotuar avea ce să caute acolo.

De ce există războaie pe lume?

Pacifiștii dezbat problema asta de zeci de ani. Oamenii sunt răi și se bat pe resurse. Pentru că așa sunt ei. Dar totuși, de ce există periodic nevoia de războaie a omenirii? Există o explicație. Întortocheată, dar extrem de logică.

În fiecare specie, momentul nașterii este dat de doi factori: fătul trebuie să se dezvolte cât mai mult în uter, iar atunci când îl părăsește trebuie să fie cât mai pregătit de supraviețuire. Al doilea factor, foarte important, este că fătul trebuie să crească până la dimensiunea la care nașterea mai este posibilă. Asta face că vasta majoritate a puilor din lumea animală să fie capabili să meargă pe propriile picioare în decurs de câteva minute sau ore. Mai puțin oamenii. În cazul oamenilor, factorul al doilea primează. Copilul se naște într-un stadiu oarecum embrionar pentru că întârzierea nașterii ar face ca dimensiunea capului să crească mult prea mult pentru a permite nașterea normală. La naștere, copilul uman este total neajutorat și rămâne așa ani de zile. Ăsta este motivul pentru care mama are nevoie, indiscutabil, de asistența masculului căruia îi perpetuează genele pentru a duce proiectul la bun sfârșit. Asta explică de ce femeile caută masculi care oferă fidelitate.

După ce înțelegi nevoia de fidelitate a femeilor, trecem la pasul următor. De zeci de mii de ani, femeile aleg partenerii pe baza a două criterii esențiale. Fidelitatea, evident, dar și mai important – resursele pe care acesta poate sa le ofere. Rezultă deci, că de zeci de mii de ani, masculii sunt selecționați genetic activ după criteriul ”care ai mai multe resurse”. Așa se face că în ziua de azi, toți bărbații știu instinctiv (adică nu educat!) că mai mult e mai bine, încurajați de multitudinea de femei care continuă selecția după aceleași criterii. Dintre toți aceștia, vârfurile masculine cele mai rapace se ridică în poziții de putere, de unde să controleze cele mai multe resurse. Adică în politică sau în vârfurile corporațiilor, de unde uneltesc unii împotriva celorlalți, faultându-se reciproc într-o luptă furibundă. Sună cumva similar cu ce se întâmplă în România zilele astea?

Iar periodic, cea mai bună metodă de a pune mâna pe mai multe resurse, este să iei o bâtă, să-i dai în cap vecinului tău când nu este atent, pe un motiv care poate fi cu totul pueril și irelevant, și să-i iei tot ce are. Dacă poți și să-i iei femeile (până la urmă sunt și ele o resursă), cu atât mai bine.

O simplificare grosolană și amuzantă ar fi că femeile sunt de vină pentru toate războaiele din lume. Ele împing bărbații spre lăcomie. Din păcate oricât ar vrea misoginii să preia ideea, nu este corectă. Factorii care au împins rasa umană spre inteligență au creat lanțul de circumstanțe care duce periodic la războaie. Suntem, până la urmă, sclavii genelor noastre și al nevoilor lor de a se perpetua în cele mai bune condiții.

Adevărul trist despre suspendare

Cuvintele care urmează sunt o analiză rece și imparțială a evenimentelor din ultimele zile, urmate de concluzia mea personală.

Am asistat cu toții, unii din noi cu indignare, la călcarea în picioare a tuturor legilor țărișoarei noastre. Greșite sau corecte, acestea au fost ciopârțite, mutilate, răsucite și pervertite pentru a atinge un scop. Scopul majorității actuale, așa cum a făcut-o și majoritatea precedenta. În acest proces parlamentul a dovedit, după cum era și normal, că este format din niște hiene dornice de o masă rapidă și ușoară. Asta e vocația lor, asta le vine natural să facă. Cancelariile occidentale privesc cu groază la ce se întâmplă în România. O nebunie politică de neimaginat le arată că țara noastră nu are nici un fel de cuvânt. Mâine poimâine, prin cine știe ce motivare arbitrară, poate călca în picioare orice angajament.

Dar politicienii noștri, isteți cum sunt, au găsit metoda ideală de a se deculpabiliza. Au încărcat un pistol cu toată iresponsabilitatea lor și l-au pus în mâna noastră. Vezi, decizia e a ta. Tu hotărăști! Iar pe 29 iulie, prostul care va apăsa pe trăgaci nu va fi parlamentarul care a făcut toate abuzurile. Va fi poporul român, înfometat, îndobitocit și însetat de sânge, că i s-a tăiat salariul și pensia. Iar cancelariile occidentale vor avea confirmarea – România are politicienii pe care îi merită, care o reprezintă. Vor considera, pe bună dreptate, că România este o populație de aborigeni isterici lipsiți de cele mai primare concepte ale unui stat democratic de drept, care nu înțeleg și nu sancționează derapajele, ba chiar le adoră. Iar cu aborigenii, nu prea ai ce discuta. Le dai niște mărgele, faci o leacă de turism sexual (bună ziua stimate domnule Mazăre) și la întoarcere îți faci un set de analize să vezi dacă te-ai îmbolnăvit de ceva. O să rămânem ciuca de bătăi de joc a Europei, cei cu mâna întinsă prin piețele din Franța, Italia și Spania. Ferentariul Europei. Pentru că, nu-i așa, noi românii am apăsat pe trăgaci ucigând tiranul.

Revin cu gândul la Brucan și la pesimismul cu care spunea în ’89 că România va avea nevoie de 25 de ani pentru a se democratiza. Mincinosule! Încearcă 50 sau 75. Poate atunci să se mai schimbe ceva. Dar sincer, nu-mi fac speranțe.